1,511 matches
-
în odaia curată a arhondaricului cu ziduri groase de 6 palme, ziduri de cetate, după ce peste noapte am fost deșteptat de sunetele clopotelor, ne-am trezit în lumina mare a soarelui care năvălea pe fereastră. Lăstunii din ajun făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă neclintit pe o cioată. Pare o statuetă lucie, în colțul unui salon, în umbră, între plante exotice. Lișițe umblă pe aproape. Pui de rață îs la plimbare, iar rața probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt adevărate sate de troglodiți, găuri mizerabile scurmate în pământ. Și cernoziomul se întinde cât vezi cu ochii. Pământ negru, mănos, de o bogăție fără păreche, pământ pe care se face pânea albă în cantități nemăsurate. E vreme de secetă. Stoluri de cioară și de grauri se învălue în zare. Iazurile sticlesc în bătaea amurgului. Înserează. O seară cenușie coboară. Departe se vede un foc, undeva, în depărtate singurătăți. Și vântul trece șuerând ușor. care păzește la coșere, coșărar = humelnic. calfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voinicului s-a topit prin imersiunea lui în sacru și fiecare gest al său va arăta acest lucru. Desigur, tânărul colindat se identifică eroului din poezia ceremonială, transferul de magie pozitivă făcându-se prin mijlocirea cuvântului. Confundat inițial cu un stol de porumbei, alaiul boieresc intră pe „scena” colindei în frunte cu calul „galben, bidiviu”. Simpla lui descindere din sferele aflate deasupra privitorilor anunță capacitățile divine ale calului și călărețului, căci ei au fost dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un leagăn își vede perechea sosind dinspre est, flăcăul fiind, după cum știm, ipostaza umană a soarelui: „Când ochi negri își d-aruncară/ Di-ncotro soare răsare,/ Pe poale de iezerel/ Vede-și un sol de mari boieri;/ Și nu-i stol de mari boieri,/ Și e... (cutare), tânăr, călare/ P-un cal vânăt dat în spume”. Revenind la textul ceremonial din Țepu, Galați, trebuie să remarcăm că prezentul indicativ nu mai reprezintă timpul sacru al faptelor arhetipale, ci are mai degrabă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
1936 s-a integrat structurilor organizației pentru tineret Straja Țării. Deși naționalistă și cu un ascuns scop politicianist, organizația străjerească a avut succes atât în rândul învățătorilor cât și în cel al elevilor. În fiecare școală a fost creat un stol de străjeri iar județul Baia a organizat o Legiune de străjeri. În programul acestor unități se număra: defilări ale copiilor-străjeri pe stadionul din Fălticeni, excursii și tabere la munte, înființarea de biblioteci, serbarea "Zilei sădirii arborilor" sau "Ziua Eroilor"57
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare de Cana Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de câte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de râu. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeață, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări care se Întrec În cântul lor. Sunt și câteva clădiri cu magazine. Iordanul este un râu frumos și liniștit care trece agale, mi se pare că spre răsărit. Pe malurile râului sunt mulți copaci Înalți, frumoși și umbroși
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
acest om de valoare. Cu adevărat e Sfânt. Se spune că el a știut de mai Înainte când va pleca la Domnul. La Înmormântarea lui au venit mai mulți călugări. Iar când se făcea slujba de Înmormântare a sosit un stol de păsărele și s-au așezat pe el. Toți au crezut că-l vor ciupi, dar nicidecum, toate au ciripit ca Într-un cor tot timpul. După ce s-a terminat slujba Înmormântării au zburat toateodată. Parcă au venit să-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de sat Creștinii pasul și-au Îndreptat Către biserica din sat Rugăciunea a Început Biserica e-nvăluită Într-un mister luminat Iar preotul clădește Tămâia cu bun miros Iar corul cântă Tot mai duios Înalță către Cerul La Tronul Dumnezeiesc Un stol de păsărele Pe-o creangă de copac Cântă slavă Stăpânului Împărat! Momentul Sacru, a-nceput Iisus, e „Jertfa“ Fără de sfârșit Pentru noi toți S-a dăruit! O, scumpă-jertfă-! Tu n-ai asemănare... Iubire nesfârșită La toți e dăruită! Să guste
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Împresurate de forțele militare ale inamicului, care erau superioare din punct de vedere numeric, armatele ruse și moldovene, lipsite de alimente și de apă, au fost nevoite să se hrănească cu coajă de copaci, în loc de pâine. În acel an - 1711 - stolurile de lăcuste s-au abătut pe malurile Prutului, distrugând recolta. Despre efectele dezastruoase ale lăcustelor, Moreau de Brasey scrie: „Am văzut [...] lăcuste zburând prin văzduh. Aerul era întunecat, atât de multe erau adunate împreună și nu mă mir că secătuiesc
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
copac și a pândit-o pe vulpe până ce aceasta a iesit din vizuina și atunci a reușit să se răzbune dându-i o mamă de bătaie zdravăna. Ce face Ciripel după ce l-au părăsit prietenii? (și-a găsit un alt stol de vrăbiuțe iar când a găsit de mâncare nu a mai mâncat singur ci și-a chemat și prietenii) -povestea ,,Ciripel cel lacom”. Ștafeta povestirii. Fiecare copil extrage dintr-un săculeț un cartonaș pe care se află scris un număr
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
deoarece nu avem încă o datare sigură pentru un sonet al secretarului florentin intitulat I Tordi. Dedicat lui Giuliano de' Medici, căruia foarte probabil i-a fost dedicat Îl Principe conform scrisorii din 10 decembrie, poemul afirmă că urmărește un stol de sturzi. Giuliano a fost invitat să nu i-a în considerare criticile aduse lui Machiavelli, ci să judece el însuși bunătatea sturzilor și a poemului autorului. Ridolfi consideră că poemul a surprins efectiv zborul unui stol de sturzi "un
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că urmărește un stol de sturzi. Giuliano a fost invitat să nu i-a în considerare criticile aduse lui Machiavelli, ci să judece el însuși bunătatea sturzilor și a poemului autorului. Ridolfi consideră că poemul a surprins efectiv zborul unui stol de sturzi "un mănunchi de sturzi vânați la Sant'Andrea" pentru a-i mulțumi lui Giuliano pentru ajutorul sau în eliberarea din închisoare a lui Machiavelli în martie 151340. Anterior, Villari a considerat că aceasta informatie trebuie privită că o
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu ce drept cotrobăie el prin corpul meu? Să-l auzi cum spune despre tine, ăsta scrie, scribălăul, asta face, ca și cum scrisul ar fi un efect secundar al bolii. Unii își bat nevasta, alții joacă tabinet. Io scriam. Fiecare cu stolul lui. Nu voiam să scriu despre spital, deși era o soluție pentru ca într-un moment din ăsta în care ești legat de mâini și de picioare să faci totuși ceva. Să exploatezi la maximum situația în care te găsești. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am auzit, pentru că e riscant, având în vedere ce indică audiograma). „Animalele sunt mai bune ca oamenii“ - slogan idiot, dar care are mare legătură cu ce vorbim acum. Te uiți la Animal Planet și vezi turme, cirezi, cârduri de animale. Stoluri. Comunități, altfel spus. Și relațiile alea comunitare trebuie să le înveți tu. Să trăiești precum animalele, dacă e să forțăm nota. Nimeni nu-ți spune cum ar trebui să trăiești omenește. Ți se arată doar partea nasoală a vieții, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi comentat-o. Nu ar fi tăcut ca un cartof. Scrie, adică ăsta e un efect secundar al bolii. E bolnav o dată în plus. Mai are un supliment de boală. Unii colecționează timbre, capace de bere, io scriu. Fiecare cu stolul propriu. Măcar asta mă ajută să nu înnebunesc. Deci tot e bine. Nu atentez la viața nimănui. Nu mă iau de oameni pe stradă Să simți cum îți crapă capul, ochii, fiecare vinișoară, striație. Apoi, plecând de la spital, drumul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
duminică dimineață și patrulau din nuc în nuc. E absurd să spui că patrulau. Asta ar însemna să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu o frecvență așa de mare, din poziția preferată pe care o am în pat, exact el îmi cad sub ochi, nu cred că vom vorbi vreodată. Mai stă în blocul ăla un tip care crește porumbei pe balcon. Pe lângă stolul lui, are și un stol de porumbei. Ăsta probabil n-are serviciu, pentru că îl văd mai mereu pe balcon, cum sărută porumbeii în cioc, îi gâdilă sub aripi, le suflă în cur. N-are serviciu ziceam, dar mustață are. Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mare, din poziția preferată pe care o am în pat, exact el îmi cad sub ochi, nu cred că vom vorbi vreodată. Mai stă în blocul ăla un tip care crește porumbei pe balcon. Pe lângă stolul lui, are și un stol de porumbei. Ăsta probabil n-are serviciu, pentru că îl văd mai mereu pe balcon, cum sărută porumbeii în cioc, îi gâdilă sub aripi, le suflă în cur. N-are serviciu ziceam, dar mustață are. Cam toți din cartierul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de un birjar cu cheia grea de la roata trăsurii și jelit (cum n-o să fie nimeni [dintre noi] jelit) de sutele acestea de femei des pletite și aproape goale În camizoalele lor albe de casă, alergând Înspre el ca un stol de lebede În furtună, peste maidanul cu panorămi și „distracții americane“. Ani de-a rândul, mai târziu, aveau să-l celebreze lăutarii, În mah mureala dinspre ziuă a chefului, pe coarda cea mai gravă a Cântecului lui Victor Ta lianu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce s-ar putea petrece cu mine, În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În pielea goală, unele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste Oceanul Indian Golful Bengal, până am ajuns la Hong Kong". În anumite puncte s-au făcut escale de două-trei zile, cu vizitarea locurilor de mare atracție, cum a fost la Agra în India, unde Viorica Huțan îmi povestește că a văzut stoluri întregi de vulturi, care se întâlneau pretutindeni de-a lungul șoselei care lega orașul de renumitul ansamblu de la Taj Mahal. Urmează Japonia, și de aici marea provocare a traversării Oceanului Pacific. O aterizare tehnică în insula Wake, apoi Insulele Hawaii și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
un vânt de toamnă, s-au strâns norii și, în toiul unei seri calde, strălucind de lumina reflectoarelor electrice, s-a pornit o ploaie rece, udându-i pe bucureștenii îmbrăcați în mătăsuri și stofe ușoare, presărate cu flori, ieșiți în stoluri după petrecere... Am alergat ca potârnichile speriate pe la casele noastre, sărind prin tramvaie, pitindu ne pe sub streșini și balcoane, cu ziare pe cap, care mai de care mai uzi și mai plictisiți. Iar azi-dimineață toate au luat culoarea cenușie, culoare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]