1,936 matches
-
atunci o vedeam doar pe partenera plimbării; nici nu mi-am dat seama cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interzisă. Poate fi înlocuită cu succes cu indicator timolftaleină și hidroxid de sodiu. - Și astea pot fi cumpărate mai ușor? fu curios Rhyme. - Păi..., începu Kincaid. Stai o secundă, iubito. Tati vorbește la telefon... E bine așa. Toate prăjiturile arată strâmbe în cuptor. Imediat vin. Lincoln? Ce voiam să îți spun e că în teorie, ideea cu cerneala mincinoasă e foarte bună. Totuși nu am auzit să fie folosită niciodată de răufăcători sau spioni, nici măcar pe vremea când lucram la FBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o prostie să cheltuiești bani la hotel în fiecare seară, nu? Ne-ar prinde bine un bărbat pe lângă casă, iar Stacey și cu mine ținem mult la tine, nu, iubito? Stacey și-a ridicat privirea la mine, iar zâmbetul acela strâmb al ei pe care-l adoram atât de mult se lăți. — Sigur că da, mami, a rânjit. Io și mama ținem la tine, Charlie. Vino și stai, dacă vrei. Plăcerea pură a momentului aceluia era aproape prea mare pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare zi la Shanghai, și aceste schelete Încălzite la soare, fiecare din ele fiind o individualitate. Îl atrăgeau craniile acelea cu orbitele goale și dinții strîmbi, care păreau să-l privească pe furiș. În multe privințe, aceste schelete erau mai vii decît țăranii cărora le aparținuseră În viață. Jim Își pipăi pomeții și maxilarul, Încercînd să-și imagineze propriul său schelet În soare, zăcînd aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
americane. Sprijinindu-și bărbia de ghidon, Jim se uită la soldații cu baioneta la armă care păzeau intrarea În hotelul Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și nici nu bănuia că acest băiat european, cu bicicleta lui strîmbă, era un dușman al poporului. Dacă s-ar fi apropiat de ei sub ochii publicului chinez adunat cu forța, santinelele l-ar fi trîntit la pămînt. Jim se Îndepărtă de Bund și Începu lunga călătorie Înapoi spre apartamentul familiei Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În gură, iar cei doi fii ai ei, băieți de vîrsta lui Jim, țineau de marginile tărgii. Un grup de trei femei În vîrstă trecu, confuze din cauza mirosului și a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe gură, apă În șanțuri, lanțuri pe porți, câinii În curtea interioară! Hă, hă, păi ce credeți? Și izbucni În plâns. Plânse o vreme și spuse pardon, apoi Începu să morfolească măruntaiele motocicletei, privind din când În când la casa strâmbă de sub crengile oțetarilor, care stăteau gata să-i apuce cu cioturile lor acoperișul de tablă, Îmbolnăvită de rugină. Ce să-i faci bietului om? Izbuti doar să-i spună tăios: „Știu că te cheamă Sachelarie și lumea Îți spune Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
duci la mare și nu ai dus-o niciodată. Vroia să vadă cât de mare este marea asta, cât poate fi ea de mare. A plecat din lume cu imaginea unei mări străine dintr-o poză scorojită, lipită pe ușa strâmbă pe care o Împingi cu piciorul. Praful, Înalt ca și prima zăpadă. Arșița coborând după dealul viilor. Fecioara aruncându-se În fântână. Laptele fierbând singur pe vatră. Casa pustie. Bivolii pe la porți. Un măr se desprinde de ram, zdrobindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
suna cunoscut. Și-apoi Îi pică fisa. În seara când fusese În mașina lui Sam cu Buddy și Irene, Irene aceasta Îl Întrebase de Kimberley. Deci, ce mai faci, Kim? spuse Sam cu blândețe, zâmbetul Îngrijorat revenindu-i. Kimberley zâmbi strâmb și Încărcat de griji. Păi, sunt bine. Se pare că lucrurile s-au mai calmat nițel. Trebuie să plec totuși. Todd și Amy o să se Îngrijoreze. Mi-a părut bine, Ruby. Îi aruncă Încă o privire cu subînțeles lui Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din nou cu mâinile plușul de culoarea tutunului. Am privit telefonul, l-am privit ca pe un obiect de plastic care nu m-ar fi pus în legătură cu nimic. Nici măcar nu l-am atins. Am închis sertarul scrinului. Am aranjat crucea strâmbă de pe perete. M-am ridicat și m-am îndreptat spre ușă, vroiam doar să plec, nimic altceva. Vodca îmi tulburase mintea. Poate nu mă duc la mare, poate mă întorc în oraș, mă culc, nu am chef de nimeni, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
intra în lungile umbre ale coloanelor unde devenea aproape neagră. Mă temusem că n-am s-o recunosc, dar am recunoscut-o imediat cum am văzut-o. Îndepărtată, minusculă, întunecată de umbră. Cu capul de sperietoare și picioarele subțiri și strâmbe. Îi recunoșteam mersul acela nesigur poate din cauza unui defect la șold. Se îndrepta fără să știe către mine, asemeni unui câine vagabond care umblă în diagonală. Două plase mari cu cumpărături îi trăgeau brațele în jos. Greutăți care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că sufletul îi este întunecat. Se apără. Urcăm împreună în lift. Suntem singuri și totuși nu o ating. Mi-e milă de ea, înaintează pe coridor cu tocurile ei strâmbe și mi-e milă de ea. Camerele sunt la același etaj. Nu se vede nimeni. Italia intră în camera mea. Rămâne în picioare fără să privească măcar în jur și își roade mâinile. Congresul durează patru zile, conferințe, întâlniri, cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care în fiecare zi le deschid și le scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gură un amestec de gusturi, mi-era sete. Ea stătea în picioare lângă perete, sub posterul cu maimuța. — Ca pe vremuri, zise. Își deschise halatul. Era fără chiloți, dar am recunoscut imediat tricoul. Am recunoscut floarea de paiete care atârna strâmb, smulsă de dorința mea în după-amiaza aceea de vară atât de departe acum. Era acolo, lucea sub privirile mele. Își înălță brațul: — Ajutor..., bolborosi. Ajutor..., imitându-se pe ea însăși și râse. Ca o fetiță coruptă și disperată. Apoi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa din panorama aceea părea arbitrar, pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme care se înghesuiau de-a lungul șoselei cu coama lor strâmbă de antene, cât vedeai cu ochii. Ar fi trebuit să o înștiințez pe mama ta, uitasem de ea și de tine. Vă împinsesem într-un colț al minții, unde nu părea că-mi aparțineți prea mult. Mă gândeam la Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Actrița cu tenul alb ca laptele - un fost model, citisem eu - nu semăna cu nici una dintre persoanele pe care le cunoscusem eu, dar poate că iubitorii de film nu vor să plătească bani grei ca să vadă o fată cu dinții strâmbi și cu o umbră de puf deasupra buzei superioare. Era și un băiat pe nume Peter. Era tuns foarte scurt și părea atletic, dar cu ceea ce se numește o latură sensibilă. Am simțit un ghimpe de invidie, deși nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să devină singurul proprietar al turnătoriei de fier și al fabricii de mașini-unelte, a râs când a auzit de isprava fiului său favorit. Da, așa trebuia făcut. Chestia asta nu era totdeauna o măsură corectă, dar în lumea afacerilor lucrurile strâmbe aduceau de multe ori succese mai multe și mai mari și chiar dacă uneori îi freca țăcălia mezinului, cum îi plăcea să spună, recunoștea totuși ce reușise acesta să facă. —Pe bunicul vostru W. nu l-a avut niciodată la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mamei. Deveni un subiect care stârnea întrebări și neliniști pe care el însuși le evita. Tocmai absolvise școala cu chiu, cu vai, consilierul profesional îi recomandă o instrucție comercială, o propunere pe care fratele meu o onoră cu un zâmbet strâmb à la James Dean. Era sigur că știa exact ce ar fi vrut să devină, nimeni nu trebuia să-și facă griji pentru el, doar se hotărâse de mult, iar când bunicul, întrebă într-o duminică după-amiază, cu ocazia uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lăsate, stăruiau încă grijile. În fiecare an Moș Avram ne aștepta la gară. Purta o pălărie de pâslă cât căpăcelul ochiului mașinii de gătit. Uneori, ca să-mi facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape fine cu gene neobișnuite de lungi, se uitau țintă la mine. Ne-am oprit în satul acela pustiu. Nici un om nu se zărea la ferestrele caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de mânerul de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață a patronului, prăvălia va rămâne închisă până a treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit în mine, undeva, între ficat, stomac și inimă. Abia atunci mi-am revenit. Văzui că se înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ți cere plata daunelor mele morale și materiale”. Totuși, printr-o înțelegere intervenită între ambele părți, pe cale amicală, incidentul s-a încheiat foarte favorabil pentru mine. - Ramses, unde-ți este sufletul? a miorlăit atunci dușmanul meu de moarte, frățiorul acela strâmb, cocoșat și paralitic, cu capul mare și pleșuv ca un dovleac, crescut în mine și cu mine odată, ca un fibrom inoperabil, așezat undeva între coastele mele, să-mi muște din când în când inima. - Să taci, nefericitule, că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei. Intrai în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]