2,070 matches
-
în gura mare că prea umblau încet. Cu chiu, cu vai, a pus iar poloboacele în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le pună papură nouă. A pritocit băutura. Făcuse floare și căpătase o acreală. Se strâmbau mușteriii. Rămăseseră și zidurile cu o mucezeală. A adus meșteri, a uns cărămida cu catran, să nu se întindă răceala la pereți. Casele lucrătorilor se dărăpănaseră. Căpătaseră o coșcoveală și o spuzeală verzuie de igrasie. Mucegaiul urca pe neștiute. Iarna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tremurau într-un fluid luminos și vioriu draci mici spânzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strîmbîndu-se: hihi! Zise, încă un suflet nimicit cu totul! Dracii se strâmbau râzând în beșicele lor și se dădeau peste
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strîmbîndu-se: hihi! Zise, încă un suflet nimicit cu totul! Dracii se strâmbau râzând în beșicele lor și se dădeau peste cap, iar Satana își întinse picioarele lui de cal, răsuflând din greu. - Mult a trebuit pân l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios, dar în sfârșit... hihi... totuși... totuși... are să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu vedeam decât pe ea topită de plâns, alintând după cosciug de brațul unui om. Ochii de foc a lumânărilor de ceară danțau pin aer în noaptea bisericei ca stele murdare și roșii... mortul din cosciugul descoperit părea că se strâmbă la mine și murii cei negri și reci ai bisericei tăiau fețe urâte și crepate pin păreți, cu ochi negri și cu capete strâmbate de turbăciune! - Cine-i acel om? strigai din toate puterile mele, cu toate că părea că un demon
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aer în noaptea bisericei ca stele murdare și roșii... mortul din cosciugul descoperit părea că se strâmbă la mine și murii cei negri și reci ai bisericei tăiau fețe urâte și crepate pin păreți, cu ochi negri și cu capete strâmbate de turbăciune! - Cine-i acel om? strigai din toate puterile mele, cu toate că părea că un demon cu degete de lemn îmi strângea gîtul!... Mă repezii la el... dar un cioclu mă pocni cu pumnul în frunte, încît îmi scăpărară ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fețe galbene erau spoite cu roșu, ceea ce le făcea și mai înfricoșate, și mai moarte, prin contrastul între adevărul morții și-ntre simularea cea spoită a vieței. Altă dată mă pomeneam că mă uitam ore întregi în oglindă și mă strâmbam la mine singur și, când mă trezeam din asemenea atonie, mă-nfiora siguranța c-am înnebunit și teama de mine însumi. Lucrul de care mă temeam mai mult era nebunia, mi-era frică să nu-nnebunesc. Adesea mă pomeneam că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ladă plină de cele mai frumoase mărgăritare... Atotputernicia omenească era strînsă[-n] suterană... Mai deschise o ușă și... și găsi un sicriu acoperit c-o pânză albă... El dete pânza într-o parte. O țeastă goală cu gura rânjită se strâmba parecă la el.. "Ce te strâmbi, gândi el mânios. Ca și când eu nu știu că ăsta-i sfârșitul omnipotenței omenești? -- Simțiri întunecate îi turburau pieptul... O imensitate de dorințe îi mișca inima și toate... toate realizabile. - Ah, zise el încet... lume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mărgăritare... Atotputernicia omenească era strînsă[-n] suterană... Mai deschise o ușă și... și găsi un sicriu acoperit c-o pânză albă... El dete pânza într-o parte. O țeastă goală cu gura rânjită se strâmba parecă la el.. "Ce te strâmbi, gândi el mânios. Ca și când eu nu știu că ăsta-i sfârșitul omnipotenței omenești? -- Simțiri întunecate îi turburau pieptul... O imensitate de dorințe îi mișca inima și toate... toate realizabile. - Ah, zise el încet... lume, am prins colțul fericirii în mână
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
comedie, de exemplu. Directorul de teatru, în încurcatură, dă de el, citește... citește... pocnește din degete... Da știi că asta-i bună! Și iată că te pomenești deodată pe scenă c-o icoană vie a vieții... publicul râde, actorii se strâmbă și toate acestea ca-nainte... de o sută de ani. Atuncea-ți vine-a zice că ori publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani, ori că piesa este nouă. Unde este timpul? Când întorci binoclul, [lucrurile] ți se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o comedie de esemplu. Directorul teatrului, în încurcătură, dă de el, cetește, cetește... pocnește din degete: Da știi că asta-i bună! Și iată că te pomenești deodată pe scenă c-un tablou viu de viață, publicul râde, actorii se strâmbă și toate astea ca-nainte de... 200 de ani. Atuncea-ți vine-a zice că or publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani sau că piesa este nouă. Unde este timpul? Când întorci binoclul, toate lucrurile ți se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
străpunsă de săgeți, a urmat dificila separare a puilor de lup de cei doi copii, strânși la un loc precum un ghem de lână: „a fost o întreagă aventură să-i despărțim. Monștrii erau mai feroce decât puii de lup, strâmbându-se, arătându-și dinții, năpustindu-se spre noi...”. Separându-i cu o pătură, au fost, în sfârșit, capturați. După o încercare nereușită de plasare în sat, unde fuseseră abandonați într-un țarc de localnicii înfricoșați, pe 4 noiembrie 1920, Singh
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
uneori, un haz extraordinar. În conversație, avertizează el, te păzește „să-ți fie mîinile-ajunse/spre părțile cele ascunse / Au să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii și dulăii... CÎnd Îți vine ceasul „ca să-ți sufli de muci nasul”, s-o faci cu pază și multă rușine, căci: „Foarte scîrbos
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din mână a lehamite. — Ai văzut ? zise către Petrache. E o boală și asta, ca a croitorului. Începi, brusc, să tai strâmb. Chestia e că ție ți se pare că dai drept cu foarfeca și că restul lumii s-a strâmbat. Uite, și iarna... — Ce-i cu iarna ? Întrebase cam fără curiozitate, căci, în loc să fie atent la răspuns, mai trase o dușcă de bere. Fandarac așteptă, răbdător, să pună jos halba și să se șteargă la gură. — E, zise în sfârșit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Efrem. Cosmina nu păru convinsă de niciuna dintre ipostaze. Nu știți ce face noaptea, când cutreieră străzile... — Ce v-am zis eu ? spuse Filip. Cu tot aerul lui triumfător, n-o nimerise. — Caută prin gunoaie, îi lămuri Cosmina. — Oribil, se strâmbă Papi. — El zice că e un gest de smerenie. Cum a fost umilința lui Iisus, care a spălat, înainte de Cina cea de Taină, picioarele ucenicilor. — Ce are scormonitul prin gunoaie cu Iisus ? ridică din sprâncene Papi, frământându-și între degete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mâine-dimineață devreme e iarmaroc, avem multă treabă. Muntele Casei Domnului va fi cel mai înalt și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Oricum, toți idolii vor pieri. Iadeș trase o foaie putredă de cort din grohotișuri. O mirosi și strâmbă din nas, dar frigul strângea parcă mai tare. Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla... spuse Chisăliță, privind cu invidie la strădaniile lui Iadeș. I-auzi, pufni Pârnaie. Dacă piticania a început să gândească înseamnă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat : — Au șters-o cu toții... — Poate nici n-au fost, chibzui Iadeș. Ni s-o fi părut. Pârnaie arătă-n sus, către stâlpul care se mai ținea, ca prin minune, legat de fire electrice nevăzute. Eșarfa se întinsese peste cele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alții... Iar aurul - nu știi, șefu’ ? - nu moare niciodată. D-aia zic io că aurul nu-i al unuia sau al altuia. Noi suntem, din când în când, ai lui... — Pe mine chestia asta m-a costat cinci ani, se strâmbă Pârnaie. Tot mergând și vorbind, simțiră, dintr-odată, că icnelile lui Iadeș, însoțite de zăngănitul de fiare, rămăseseră în urmă. Omul, cu fesul îndesat până la sprâncene, stătea în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zece ani, spuse, coborându- și vocea. Se zice că au dobândă mai mare. Tre’ să mă gândesc la când o să fiu bătrân. Nici nu știi când vine, deodată, bătrânețea... Își trase capul din chenarul ferestrei și se îndreptă din șale, strâmbându-se de durere. Apoi se cotrobăi prin buzunare și scoase o pungă de plastic, legată la vârf. O desfăcu, răsturnă pe policioară conținutul, adăpostind mărunțișul cu palma. — Câți zici că sunt ? întrebă, privindu-l cu șiretenie, de parcă n-ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le. „Care ești, mă ?“, scrâșni din dinți. Apucă unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Acum nu te opri... Îmi place să mă atingi așa, încet... îmi place că-ți tremură mâna... Parcă ai avea mai multe degete... Parcă ai avea mai multe mâini... Parcă ar fi în tine mai mulți bărbați deodată... Maca se strâmbă de dezgust. Își strânse pumnii în buzunare și o porni pe scări în sus. Umbra mai zăbovi câteva clipe, apoi veni după el, înfășurându-i-se în jurul tălpilor, ca niște încălțări îmblănite. Închise ușa și rămase rezemat. Observă, cu mirare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atunci când trecu pe lângă el. Ea îi aruncă o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă explodau în gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
schimbă vorba cu energie, grăbindu-se a scurta întrevederea. Ceea ce lui Ioanide i se părea o pură imbecilitate, bănuind de altfel cum se petrecuse lucrurile. Probabil că Gaittany arătase albumul cuiva, vrând a culege adeziuni la interesul său, iar acela strâmbase din nas, emițând vreo opinie defavorabilă asupra arhitectului. Gaittany cu siguranță apărase pe Ioanide, ieșind însă cu totul demoralizat în sinea lui și convins de nulitatea desenelor. Ca urmare, expediase repede, cu o formulă socială, albumul, spre a ieși dintr-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
găsind că reuniunea era foarte reușită, patronă cu bună dispoziție servirea celui de-al doilea fel de pe meniul său, anume: Sterlet grillé au beurre d'anchois. Gonzalv Ionescu făcu notă discordantă, cerând din nos specialites roumaines: ciorbă de potroace. Gaittany strâmbă imperceptibil din nas la oroarea de a mânca seara ciorbă, nu zise cu toate astea nimic și, făcând elogii cu mâinile în jurul farfuriei sale, ceru adeziunea celorlalți la cega pe grătar, Smărăndăchioaia dădu ghes lui Smărăndache să spună chestia cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În treacăt fie zis, cu toată desperarea, Gonzalv nu se putu dispensa de a chestiona pe doamna Conțescu în privința sănătății soțului ei: - Nu e oare o imprudență să plece așa curând după o boală gravă? - Doctorul zice să nu. Gonzalv strâmbă din nas aproape scandalizat; din întîmplare, fizionomia lui speriată nu permise Paulinei a pricepe sensul secret al indignării lui Gonzalv. Hergot primi apelul lui Gonzalv Ionescu cu multă emoție: trei copii bolnavi deodată, asta ieșea din comun. Veni numaidecât. Examină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]