38,669 matches
-
din Republica Moldova, necuprinse în bibliografiile românești și deci puțin sau deloc cunoscute la noi (pentru titlurile de dinainte de 1991, modul de transcriere - "Kartja moldovenjaske", "verbele mi...kerij" - are rolul de semnala că textele au apărut în alfabet chirilic). Chiar a strînge la un loc unitățile frazeologice studiate de obicei din perspectivă strict lingvistică - locuțiuni și expresii - și proverbele cercetate, cu alte metode și interese, de către folcloriști e o opțiune interesantă și profitabilă. în cazul românei se vede destul de bine că preocupările
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
moft proletar, zicea el. Uitasem să-i restitui cei 5 lei, sau de jenă. Și, 20 de ani mai tîrziu, cînd roata istoriei se învîrtise, iar eu devenisem vicepreședintele, ales, al Uniunii, el Titus, nemaiducînd-o ca înainte, cîțiva confrați ne strînseserăm la elegantul restaurant Triumf de pe Kisselef, la o masă colegială. La un moment dat, mă ridicasem și chemasem discret un chelner pe care îl cunoșteam și îi șoptisem să cumpere trei pachete de țigări Kent de la shop, și o sticlă
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
celuilalt ca fiind minor, marginal, acordîndu-și sieși vioara întîi. Se ajunge repede la intoleranță, la negări, la blamări, la false ierarhii în fiecare "tabără". Nu se mai ascultă argumente, nu se mai ține seama de ele. Și prea puțini se strîng în jurul unei idei, urmărind, totodată, finalitatea ei. Asupra acestui subiect am să mă opresc altădată. Acum, încerc să-mi ordonez părerile și gîndurile după un an și să sper în bine întîmpinînd mileniul. Mi-am propus odată să contabilizez kilometrii
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul industriei aero, îți aminteau că te afli doar în natură, asemeni unor zei pripășiți pe pămînt în poziții lubrice. Spre deosebire de desimea întunecoasă a brazilor prea mulți strînși la un loc, înghesuiți acolo, ca de cine știe ce prigoană. * Bran, mai 1976. O mică parte din ce urmează s-ar putea să se repete. Nu sînt sigur. În acest caz, ar fi o altă variantă. Oricum, pentru o scenă de
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
Nu sînt sigur. În acest caz, ar fi o altă variantă. Oricum, pentru o scenă de roman, a fost o pierdere. Întîi, țiganca tînără cu o stiluetă de egipteancă de pe un basorelief călcînd măreață rufele abia spălate pe care le strînsese una cîte una de pe frînghia întinsă între doi vișini sau zarzări în floare, că era luna lui mai... Ea apasă ca LA REPASSEUSE, călcătoreasa pictorului francez, mașina de călcat cu o forță a ei muncitorească, dar fiind o femeie trecută
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
n-a durat decît 15 zile. La 21 iulie 1927 Ion I. C. Brătianu a decis ca țara să fie puternică politic la moartea iminentă a regelui, preluînd el conducerea guvernului. Însă destinul celor doi mari bărbați îi legase atît de strîns încît peste cîteva luni, la 26 noiembrie 1927, moare și Ioan C. Brătianu la numai 63 de ani, în urma unei banale laringite infecțioase. La sfîrșitul ediției pe care o comentez, editoarea, cred d-na Adina Kenereș, include selecțiuni din discursurile
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte o dorință difuză de trecere de la scrâșnetul neoavangardist, către altceva, mai postural, mai spiritualizat, mai reflexiv, mai autentic. Foarte bogat în memorie literară, foarte palimpsestic, roiul de figuri care s-a strâns în jurul Lustrei, ca un fel de poveste fără sfârșit. Ea încearcă să spargă cumva deochiul "operei nescrise", această mitologie a eșecului, vicleniile istoriei neîntâmplate, ce au făcut în ultima vreme nimicul atât de atractiv. Din câteva secvențe cu grad mare
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Pavel Șușară Organizată și strînsă într-o viteză atît de mare încît au fost luați prin surprindere pînă și cei familiarizați îndelung cu dinamica spontană și imprevizibilă a galeriilor noastre, inclusiv cu orarul acestora care a scos ziua de duminică în afara oricărei agende culturale, expoziția
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
considera și, pînă la un punct, era imposibil de învins. Pe vremea cînd mergeam împreună prin țară, la festivaluri literare ori la "șezători", cum li se zicea, mă uimea cîți prieteni putea să aibă și cîți scriitori începători sau consacrați strîngea în jur de fiecare dată. Cu memoria lui aproape infailibilă, nu avea nevoie să-și facă fișe de autori. Știa bibliografia cîtorva sute de scriitori, titluri, ani de apariție, premii literare și uneori i se întîmpla să-i corecteze pe
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
de rafinament, dar nu neapărat în discurs, în conținut, ci unul în sine, cumva pe deasupra. Nu sînt erori sau greșeli. Lipsește însă ceva esențial pentru scriitura Yasminei Reza: tensiunea relațiilor și evoluția stărilor personajelor. La înmormîntarea capului de familie se strîng apropiații: cei trei copii - doi băieți și o fată, fosta iubită a celui mai tînăr, unchiul fraților și soția lui. Fiecare are problemele lui, verbalizate în mare parte la vedere. Grupurile se fac și desfac: cele trei femei, cei trei
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
deplasat lent peste Battery și s-ar fi îndreptat spre chei. În acel moment atenția lui Piper se deplasă de la priveliștea Manhattanului spre o mulțime de oameni aparținînd în mod evident unor categorii sociale și orientări diferite și care se strînseseră pe șoseaua din afara clădirii vămii. - Doamne, Hutch chiar te-a făcut măreț, zise Sonia cînd coborîră pe pasarelă. De pe stradă se auzeau strigăte și se puteau vedea cîteva pancarte, dintre care unele anunțau ambiguu "Bine ai venit în Orașul Homosexualilor
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
altul suspină căci carte nu știe./ Se miră poetul când vede în lume/ Deșerte de stare, avere și nume!!// Astfel în viață mereu omul plânge/ De chinuri și rele ce inima-i frânge/ De lacrimi ce varsă pâraie s-au strâns/ Și râuri îneacă planeta de plâns.// Căci asta-i viața, viața-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
acolo... Am fost de multe ori în Rusia și am tradus, cu ajutor de la specialiști, câțiva poeți importanți, inclusiv Marina }vetaeva (îi găsești în Collected Poems). Tocmai am încheiat biografia Annei Ahmatova. L.V. Citesc în Allegiance: "moștenirea mea/ - Kovno, Odesa, strânge tot și fugi -". Nu spui mai mult. Mă duce gândul la Chagall și imaginile lui de pogrom. Te bântuie acest posibil infern de care ai scăpat? E.F. Da. L.V. În Still Life scrii: "biologia tandreții se uită." În această lume
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
pricina a fost o glumă, Cronicarul poate admite cel mult că a fost una foarte, foarte nepotrivită. Dacă a fost ceva serios... Asta, Cronicarul n-o mai poate admite. l Un om de afaceri constănțean a cărui firmă, între altele, strînge gunoiul din port, a declarat pentru EVENIMENTUL ZILEI, că poate fi, la nevoie, și omul actualilor guvernanți așa cum a fost al predecesorilor lor. Se vede că, în materie de gunoaie, disponibilitățile unora sînt nelimitate. Problema este că, susținut politic fiind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
o dată un text de peste 150 de pagini. Era ce se numește un memoriu, nu o lucrare obișnuită.Era să plec sus la direcția institutului . M-a oprit spunând : "Dă-mi puțin pachetul." L-a luat, l-a pipăit, l-a strâns de piept. Se vedea cât îi este de drag. Oarecum enervat, i-am spus: "Hai odată! Dă lucrarea!" Mi-a spus: "Nu ți-o dau!" Pot să spun că atunci, în acea clipă, s-a terminat, s-a sfâșiat prietenia
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
cu tărie să-l absoarbă, să-nghită mașturul, să-i umble jignița. Beiul leuprados îi dă atunci să-și răsfețe gura-i hămesită cu rămâniacul cel menit. Îl dezmiardă cu preadulci sărituri și-l mângâie cu vorvor de usârdnicii îl strânge ușure între dinți, ca și cum i-ar câmpoți tăria, apoi îl lasă volnic să se-ntoarcă la poarta zgăului cel teferic. Revărsarea e pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
între ei, dar alături datorită ei. Orice oră petrecută cu ea era întreruptă și de soneria telefonului care-i aducea voci de pretutindeni din lume, așa că uneori mă întrebam când mănâncă și când doarme. Avea un adevărat talent de a strânge oamenii laolaltă). La Comana se ajunge pe o șosea șerpuită, la sud de București, trecând prin sate cu nume ciudate. Era tot vară, 2 august, iar cu o zi înainte fusese aniversarea lui Gellu, care ar fi împlinit 88 de
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
care se scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i s-a vlăguit, mama a început să jelească. O parte din
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de o altă femeie (și de soțul acesteia, dar ce mai contează?). Jonathan Franzen intră cu subtilitate prin amănunte percutante în universul femeii îndrăgostite: "Uneori, sunetul acestui glas șRobin, iubita eiț o topea atât de brusc, că stomacul i se strângea și ea se apleca, chircindu-se; în ceasurile care urmau, nu mai exista nimic pe lume decât limba..." Până își va întâlni iubita, Denise nu poate trăi decât într-o stare de amețeală hipnotizantă. Ființă echilibrată de altfel (e un
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
în fugă, nu călare pe motocicletă. Apoi îmi ridică fața spre el și se repezi spre ea cu gura căscată, nu sărutând-o, ci lingînd-o, morfolind-o, umplându-mă cu salivă în timp ce horcăia de nu mai știam cum să-mi strâng buzele mai tare ca să nu dau voie unei limbi ascuțite și aspre să pătrundă printre ele. El insista cu putere, iar eu nu mă concentram decât cum să rezist ca să nu reușească. Mă strângea tot mai aproape de corpul lui, atunci
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
nu mai știam cum să-mi strâng buzele mai tare ca să nu dau voie unei limbi ascuțite și aspre să pătrundă printre ele. El insista cu putere, iar eu nu mă concentram decât cum să rezist ca să nu reușească. Mă strângea tot mai aproape de corpul lui, atunci am început să-l resping cu puțina mea putere, trecuseră primele momente ale mirării care m-au Ținut într-o atitudine pasivă, când nu știusem ce să fac, mi-era rușine de el, deși
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
câte ceva grav, ce poate părea banal în nefirescul lumii, dar în sufletul meu ia proporții de cataclism, am o bănuială că lumea mi se duce de râpă. Lume în care și eu, ca toată lumea, pățesc, iată, și lucruri care mă strâng de gât. Începe să se vadă de la o poștă că viața, pe care o iubesc, se deteriorează în datele ei de susținere, că mi se subțiază rezistența proverbială la stres, că refugiul în muncă, în poezie, nu se mai produce
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
trebuie să redevină la loc colecție, desigur un altfel de colecție, dar care să-și afirme de-a lungul actualei instituții muzeale, oricât de savantă și de luxuriantă ar fi, arhetipul și dispoziția care au născut inițial actul de a strânge la un loc imagini, pornirea simplă și ingenioasă care l-a împins pe omul decompensat spiritual al societăților ideologice postmedievale să-și caute echilibrul în mijlocul artei, să vrea să trăiască înconjurat de ea. În vitrina culturii universale, MNAC-ul trebuie
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
mai ieșit până la urmă și din toată dialectica aceasta sublimă a lui Spinoza, Hegel. Ea fiind, de fapt,... ...Transcendentala,... fiica cea mai mare a lui Platon. Dar ce depravare pe ea! Ce blestem al lui Zeus, să ajungă să fie strânsă în brațele păroase ale unor antropoizi, răpită de niște urangutani ajunși, cu diplome în regulă, căpătate la Academia Ștefan Gheorghiu, de pildă, ca să fim concreți...
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
poezie bună. Articolele lui au incipit-uri frumoase, nici abrupte, nici prea diluate, care dau larghețe unor "exerciții" elaborate , deseori, peste nivelul cerut, îndeobște, unor cronici: "Ironiștii sînt, pe inima lor adevărată, niște melancolici. O pulbere fină de melancolie, adesea strînsă în șiruri vizibile, ce luau spontan turnura versetului, a însoțit permanent verva critică a lui Mircea Zaciu.", "Literaturii române, zice tot mai multă lume, nu-i merge chiar bine în anii din urmă. Naturi mai simțitoare și cu mai mult
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]