12,195 matches
-
orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des, prezența ei acolo îi înspăimântă. Zgomotosul aparat trasă patru sau cinci cercuri din ce în ce mai strânse, cei ce se aflau în el făcură câteva fotografii și-i întrebară ceva ce nu putură înțelege, arătară insistent spre gura puțului, pentru ca apoi să dispară în direcția din care veniseră. În zilele următoare nu făcură decât să vorbească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mort; Îngropa În moloz lumînări aprinse și făcea mătănii, fel de fel de lume bătea cu palmele și cu genunchii grămada aia de praf cît mai rămase din Sfîntă biserică. Nici nu vorbea unii cu alții. Ședea așa Îngrămădiți acolo, strînși laolaltă dă ziceai că-i la slujbă. Mulți Își mișca buzele fără să spuie nimic. Pasămite să ruga sau blestema. Poci să știi ce-i dă omului pîn minte cînd stă la căpătîiu unui mort și mortu ăla Îi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum a murit? Auzi vorbă, cum să nu moară, că nu mai ierea Întreg nici la minte, mergea pă drum și vorbea singur, acu fo săptămînă cică a căzut În fața cofetăriei și i-a dat spuma pă gură dă să strînsă lumea, că zicea Fănica că ei i-a spus că a avut nevastă și doi băieți, da acu prafu și pulberea. — Săracul. Ce soartă. Da ia să-mi zici mie, că iești femeie dășteaptă, vagabontu ăla o fi rămas așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și m-a apucat de guler. Inima mi-a ajuns în gât când am văzut privirea oribilă de pe fața ei. Obrajul pe care căzuse îi era roșu și am văzut prin tot părul care-i acoperea fața că ochii ei strânși erau plini de lacrimi. Timp de un minut, nu a făcut decât să mă țină de guler și să-mi respire în față aer fierbinte într-un ritm alert și greoi. Puteam să-i citesc durerea în ochi. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cel al creștinilor dedicați. Veniți aici și nașteți-vă din nou, prieteni. Să ne plecăm capetele și să cântăm. Cântăreața la pian a dat tonul melodiei și toată lumea a început să cânte. M-am uitat la Bobbie Lee. Avea gura strânsă și respira greu. — „Piatră epocală, despică-te pentru mine...“ Am auzit câțiva pași prin rumeguș. Apoi l-am auzit pe Bobbie Lee. — Vin, vin, ies din rânduri și urcă pe scenă. De ce nu vă alăturați lor, prieteni? De ce nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca o avansare pe care nimeni nu și-o dorește. Mai rămăseseră în cameră numai doi bărbați, al treilea plecase. Ei ascultau respirația lui Rudi fără să știe ce trebuie să facă. Se aflau într-o cameră bizară, cu obiecte strânse absurd într-o viață, pentru a pleca într-un lung voiaj despre care nu se știa absolut nimic. Sudoarea începuse să curgă de pe fața lui Rudi, șopti într-o limbă necunoscută celor de față: - Ce zi frumoasă pentru murit! Rudi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așa cum am spus, nici unul dintre presupușii autori consacrați nu și-a revendicat romanul) de a sonda cu o luciditate dusă la limită abisurile minții și ale sufletului omenesc într-o scriitură care, atingând intensitatea interogației dostoievskiene, urmează liniile unei logici strânse și ale unei forme simple și clare. Îngemănarea aceasta fericită dintre abisal și logic este favorizată de perspectiva dinăuntru a viziunii și prezentării lumii și oamenilor. Un înăutru vibrând intens la exterior și controlându-și strict reacțiile prin exercițiul anticipativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și închidea ochii cu o expresie plină de suferință. Între timp, însă, bătea mărunt, mărunt cu pumnul în bancă de parcă ar fi dorit să se elibereze astfel de râsul care-l sufoca. Dar râsul chiar îl sufoca: stătea cu buzele strânse și nu scotea un sunet. Apoi, după ce râsul se stingea în clasă, Stein își deschidea ochii și și-i ștergea de lacrimi, exclamând - „uff!“. Pasiunile lui despre care ne vorbea și nouă erau baletul și „casa“ Mariei Ivanovna de pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
transforme această diformitate în cochetărie. Și pentru că, probabil, în capul meu votca juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am pierdut graiul. - Vă mulțumesc, spun într-un târziu. Înainte, însă de a spune asta, tușesc tare ca să-mi recapăt vocea. Dar ăsta nu-i glasul meu. E ceva stins, ceva care iese cu o bucurie trudnică printre buzele mele strânse. - Poate vrei ceva, mă întreabă Mik. Dau din cap, simt că mișcările sunt mai libere, mai ușor de executat. Nu mai încerc iritarea aceea surdă, ci un nou acces de bucurie. Mik mă ia de mână; mă ridic și încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca panta pieptiș ca să treacă peste muncelul dinainte de intrarea în oraș. Ajunsese în zona cu serpentine strânse. Trecu un pod peste un pârâiaș pe care îl auzea curgând năvalnic la vale, umflat de ploaie. Porțiunile drepte erau foarte scurte iar curbele în vârf de ac se succedau una după alta. Vuietul apei începea să se stingă rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încet ca să poate observa detaliile de pe drum. Camionagiul însă avea treabă, el nu avea timp de pierdut. Nu-l claxona dar se apropiase foarte mult de mașina lui așteptând o oportunitate ca să treacă mai departe. În sfârșit, după o curbă strânsă la stânga, apăru o porțiune de drum dreaptă și șoferul camionului se înscrise în depășire. Sună prelung din goarne și trecu mai departe, lăsând în urmă un nor des de praf. Cristian Toma se feri din calea lui, trăgând cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tați de fete. Am totuși aproape treizeci de ani. Oh, o vârstă respectabilă, de-a dreptul matusalemică. Hai, nu mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nici auzi nimic. Inima prinse a-i bate năvalnic când simți o atingere pe brațul stâng. Se întoarse brusc, prinzând cu putere mâna celui din spatele său. Trăgând de ea, se roti ușor, ducând spre spate brațul drept cu pumnul strâns, gata să lovească necruțător. No, oprește-te! auzi el glasul socrului său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti la el inspectorul, ușurat pe de o parte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte bine bucata de drum din fața mașinii. Vasilică își scosese pistolul și îi trăsese piedica, rămânând încordat ca un arc. În liniștea nopții, motorul vehiculului ce se apropia, se auzea tot mai aproape. Toyota apăru în curând de după o curbă strânsă. Orbit de farurile mașinii polițiștilor, Boris Godunov nu putea vedea ce se află în față, fiind obligat să oprească. Coborî și se apropie să vadă cine îndrăznea să îi blocheze drumul. Desigur că ceva nu era în ordine, așa că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din satul Lunca. Nu făceau afaceri cu oameni din Lunca. Cel mult își angajau hargații dintre oamenii din satul Lunca. Acum s-au schimbat oamenii, atât cei din Lunca cât și foștii răzeși din satele vecine. Trăiescă în legături mai strânse. Se căsătorescă între ei, se mai ajută unii pe alții în cadrul activităților comune, în cadrul comunei Filipeni. Nu mai exist cuvântul venetică pe care răzeșii îl aruncau în ochii celor din Luncă - până târziu. Comuna are acum un dispensar uman și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ajunge raful. Atunci activistul își dă haina jos, își suflecă mânecile și-i arătă lui Prențu că șina era suficientă, a înroșit-o în forjă, a bătut-o pe nicovală, a întins-o pe roată, uimindu-i pe toți cei strânși ca la „fierăria lui Iocan”. Activistul nostru era fierar de meserie.58 în Slobozia era un meșter - moș Vasile Lungu - care ascuțea topoarele, sapele, secerile și fiarele de plug. Apoi prin sate mai veneau meșteri țigani itineranți. Perfecționarea mijloacelor de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dotările, asigurarea condițiilor materiale (îngrijirea spațiilor, asigurarea combustibilului) au rămas, treptat, la un nivel nesatisfăcător. Accentuarea caracterului practic-educativ al învățământului a dusă la elaborarea Legii învățământului în 1978, în care se specifica că școala de toate gradele se organizează în strânsă legătură cu nevoile societății. La Consfătuirea pe ară cu cadrele din cultură și ideologie din 1976, N. Ceaușescu a lansat ideea desființării liceelor teoretice și înlocuirea acestora cu licee de specialități: agricole, zootehnice, mecanice, sanitare, pedagogice, de construcții, electrotehnice etc.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-i foarte simpatică și instruit.” în timpul regimului comunist care nu i-a recunoscut gradele didactice, a fost folosit, la fel ca toți învățătorii satelor, în alfabetizare, munca de propagandă, la scrisă procesele-verbale, la ședințe de tot felul, la arie, la strânsă cotele, la colectivizarea agriculturii. Prin primii ani ai regimului, tata a fost luat la o școal de partid la Vaslui. Răspundea de o grupă de oameni de tot felul, între care era și unul Ijdenea, de undeva din Valea de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar cenușa rezultată era folosită ca pudr aplicată peste bubele de la gura copiilor. Busuiocul, împreună cu leurda, aiul, leușteanul, măghiranul aveau proprietăți tămăduitoare și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fie lucrat. O răsturnare în sensă pozitiv a actualei situații se va produce atunci când vom fi obligați de UE să nu lăsăm pădurea să intre în sat. Rețete culinare țărănești Cocârțac. Se fierb fructe uscate, de toate care le-ai strânsă și le-ai uscat, coarne (fructele roșii în formă de bastonașe) ale arbustului numit corn, un lemn foarte rezistent, scrijele din mere, pere, prune uscate sau afumate și se obține un compot neîndulcit. Se mănâncă cu mămăligă prăjită pe plită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]