1,728 matches
-
un cântec abia șoptit... abia auzit. E „lira frunzei de salcâm“, care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grave, Le-au semnat senini! Și-atât ! Un legist fiind chemat, De suspicioși stăpâni, Cercetând a decretat : Vinovați sunt...frații câini! Iar stăpânii ca... stăpânii! Dându-și câinii la hingheri, Le-au spus o vorbă de ieri, Care o spuneau străbunii : MORALA : Mulți acuzați pe nedrept, Nu sunt morți cum vrut-au unii, Fiindc-a spus un om de drept : Nu mor caii când vor...câinii !’’ LUPUL ȘI BURSUCUL Un bursuc ce-avea vizuină Într-un mal nisipos din pădure, Gândi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
că, aproape de Hîrlău, pe drumul spre Lespezi, pe locul unde, altădată, se formase o așezare, Vitejeni, formată din viteji ai Măriei Sale Ștefan Vodă, se află o parte din familia ei, care, poate, o aștepta să revină pe meleagurile natale. Chemarea străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă portița ferecată a inimii, îndemnând-o la călătoria îndelung visată. Așteptarea n-a fost de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă de șaptezeci de metri, cu pilaștri solizi săpați în stâncă. — Mulțumită străbunului tău, acum nimeni, în nici un colț din mările acestea, nu îndrăznește să navigheze fără acordul Romei, declară prefectul. Oamenii din Classis Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că nu era o informație, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marmură, pentru că pe lac... Împăratul se întrerupse, ca și cum gândurile i-ar fi venit de foarte departe. Corăbiile Împăratului — Ascultă, Euthymius, pe apa asta vom pune corăbiile marelui rit isiac, așa cum era și aceea pe care s-au urcat Marcus Antonius, străbunul meu, și regina din Aegyptus. Corabia pe care eu am văzut-o putrezind, distrusă, în portul din Alexandria. — Augustus, zise Imhotep, cea pe care ai văzut-o putrezind la Alexandria este corabia de aur, Ma-ne-djet, corabia sacră... Un minunat templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu sora nedemnă a celei moarte, cu Agrippina, cea care se plânsese în legătură cu moștenirea. Pentru că în ea curgeau câteva picături din sângele lui Augustus, vanitosul Lepidus credea că va găsi complici. „Școala lui Sertorius Macro: orice patrician care are un străbun istoric este convins că imperiul reprezintă o pradă pentru care trebuie să pornești la vânătoare“, își spuse Împăratul sarcastic. Simțea însă că-i vine să verse. Apoi își puse gândurile în ordine: în Roma controlată de pretorieni și de gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dădu seama că era puternic datorită lui însuși, datorită inteligenței sale. El, care fusese expus în faimoasa piață de sclavi din insula Delos și cumpărat ca un cal, ajunsese să dea porunci și să inspire teamă unor oameni ai căror străbuni distruseseră cetatea Carthago. În câțiva ani, profitând de încrederea Împăratului, devenise peste măsură de bogat. Bogățiile lui proveneau din furturi necontrolate, sentințe plătite, comisioane pentru aprovizionarea militară și pentru lucrările publice, pentru întreținerea străzilor și apeductelor, până și pentru reconstruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că interzicerea băncilor în parc, impunerea stelelor galbene și lovirea bătrânilor pe stradă nu erau decât primele măsuri. Dar înjosirile progresaseră foarte repede, și el fusese luat prin surprindere. Cu toții am fost luați prin surprindere. Nu e atât de grav. Străbunii noștri suferiseră nenorociri mai mari. Dacă nu e mai rău de atât, vom supraviețui. O să le vină mintea la cap, mai devreme sau mai târziu. Tot ce trebuia să facem era să așteptăm. Așa că ne-am mutat de la Osnabrück la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de lumină se strecurau prin storurile pe jumătate trase, lângă poarta grădinii se înălța un păr, pe un zid de piatră înfloreau micsandrele și o lumină vag castanie umplea sufrageria pe pereții căreia atârnau portretele în ulei ale celor doi străbuni din Cöln. Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra raftului de cărți atârna un tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Încăpățânat a scos un pachet cu cărți de joc slinoase din boneta-i reglementară și i-a propus, mai bine zis i-a impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor mei, În castelul crenelat ce-și numără de două ori turnurile În apa trecătorului Paraná, am catadicsit să accept societatea dătătoare de vlagă și distracțile rurale ale unui gaucho. Desigur că vorba mea În legea jocului s-a spus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare de putrefacție. Pentru că prezența cufărului Îl dădea de gol, Fang She mi-a mărturisit că cei paisprezece ani petrecuți În această republică paradisiacă abia de făceau cât un minut din tortura cea mai neîndurătoare, și că obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sub pseudonim unic i-o dădea lui Borges tocmai publicarea lor aproape clandestină. Zămislirea lor e, cu siguranță, o farsă bine pusă la cale. Pentru Început, prin alegerea pseudonimelor, căci cele sub care au fost publicate fac aluzii directe la străbunii celor doi. Honorio Bustos Domecq Îmbină nume purtate de strămoși ai fiecăruia din cei doi scriitori: Bustos se numea al lui Borges, Domecq - al lui Bioy. Același procedeu se regăsește și În formarea nucelui lui B. Suárez Lynch. Autor imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu emisiunea culturală "Itinerarii Spirituale Vasluiene "; 1998 este colaboratoare la TVR și Radio București (Festivalul Umorului la Vaslui), revistele de cultură editate de Inspectoratul de Cultură Vaslui, centrul județean de creație populară: "APOLLO, "GAZETA DE EST", "CLEPSIDRA", "EST", "HORA DIN STRĂBUNI", "PĂRERI TUTO VENE" Bârlad 2006-2007 ; "VOCEA SATULUI" 2006 2007; Publică în ziarul "Adevărul" de Vaslui, cronici la cărțile poeților Dumitru Bălțatu, Mihai Apostu. Participă cu epigrame și rondeluri la întâlnirile cu cititorii din localitățile HUȘI și NEGREȘTI, în cadrul Festivalului "Constantin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toate spun același lucru. Toate vestesc aceeași mare taină. Iar când plecăm la colindat, ne sfătuim să cântăm aceeași variantă. Pentru că, să știți, aproape în fiecare regiune a țării se cântă după obiceiul de acolo, cum s-a moștenit de la străbuni. Am verișori care locuiesc în alte părți de țară și știu de la ei cum se cântă pe la dânșii, dar când vin la bunici cântă și ei ca noi. Iată, prima strofă se poate cânta și în felul acesta: "O ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Sărut dreapta, domniță și bună să vă fie inima! Bucuroasă de revedere moș Ilie! De câte ori ți-am spus să folosești obișnuitul "Bună ziua"? întreabă Smaranda cu dojană prefăcută. De când se știa, moș Ilie lucrase pe domeniul familiei Dracea, la fel ca străbunii lui care urmaseră credincioși de-a lungul timpului destinul capricios al celor cărora le încredințaseră devotamentul lor. Copil fiind, pornise ca ajutor de văcar, ajungând, în fine, datorită priceperii și înțelepciunii sale logofăt peste întreaga moșie. Cunoscuse deja două generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
venise aici să-și joace destinul la zaruri: la Început a cîștigat, apoi zarurile i-au fost Împotrivă, a pierdut și a atras În destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni În Imperiul Roman. Așa gîndeam. Femeile acelea, cîteva, și bărbatul așezați pe scaunele Înșirate lîngă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau Între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se-aude.” ( A. Blandiana- Doina) Invectiva reprezintă exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. Exemplu: " Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate -odată că sunteți- niște mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar. Exemplu: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
fără provizii, încît era silită de a se hrăni cu porumbii cruzi de pe câmp, în fine a purtat-o câmpiile, fiind în parte rău comandată, și daca această armată n-ar fi avut curagiul personal și sângele rece moștenit de la străbunii ei, adecă de la niște rase mult mai nobile decât guvernanții noștri, campania ar fi fost o mare rușine. Să judecăm în analogie ocuparea Dobrogei. Ministrul nostru de esterne a promis că nu va face mari cheltuieli, că ele se vor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi, astăzi, voim că scăpăm de nevoile cu care ne luptăm, e destul să ne arătăm hotărâți pentru ca urmașii lui Cicală și ai Vărzarului să dispară ca fumul, goniți de frică și de rușine. Să facem astăzi ceea ce au făcut străbunii noștri la începutul epocii lui Matei Basarab, să ne arătăm hotărâți, pentru ca fiii noștri să nu cază victimă celor ce exploatează țara și de treizeci de ani să trudesc să curme dezvoltarea noastră națională și să facă pe pământul românesc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
moșneană istorică. Există într-adevăr, și ar fi o temeritate de a nega, câțiva puțini coborâtori din familii istorice ale țării, dar oare simplul fapt al descendenței constituie aristocrația ca clasă istorică a țării? E un Catargiu conservator pentru că un străbun al său a fost consiliar al lui Ieremia Movilă? Este un Boldur între roșii pentru că un străbun al său a fost general al lui Stefan cel Mare? Desigur că nu. Pentru ca să existe reacție în adevăratul înțeles al cuvântului ar trebui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
familii istorice ale țării, dar oare simplul fapt al descendenței constituie aristocrația ca clasă istorică a țării? E un Catargiu conservator pentru că un străbun al său a fost consiliar al lui Ieremia Movilă? Este un Boldur între roșii pentru că un străbun al său a fost general al lui Stefan cel Mare? Desigur că nu. Pentru ca să existe reacție în adevăratul înțeles al cuvântului ar trebui să fi existat o tradiție neîntreruptă în clasa reacționară, ar fi trebuit ca această clasă să, fie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lor etnice și estetice. Mă trăgeam dintr-un popor de trubaduri pașnici, înzestrat cu vocația lirismului și darul vocalizei și înarmat pentru orice eventualitate cu pâinea și sarea într-o mână și matraca forestieră în cealaltă. Toleranți, dar ușor suspicioși, străbunii îmbinau simțul ospitalității cu cel al nervozității locale, în numele căruia își pilduiau generos vecinii de graniță sau de epocă. Uneori, învățăturile luau forma unor ample demonstrații istorice, în care bolovanii, cazanele cu zmoală și țepele înlocuiau rapid și eficient sarmalele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și educația militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur, să-și verse sângele în numele spiritului național după modelul eroicilor lor străbuni. Prin autohtonismul bărnuțian și odată cu pedagogia sa a națiunii se configurează în discursul didactic românesc din ce în ce mai clar liniile de forță ale naționalismului etnic cu tente xenofobice și exclusiviste. Patriotismul civic este deturnat înspre un naționalism etnic. În paralel, se produce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca la 5 milioane de români. [...] Dar în afară de români, în România liberă trăiesc și mulți străini precum jidani, unguri, greci, lipoveni, ruși, bulgari, nemți. Însă România este numai a Românilor și numai ei singuri au drept a o străpâni; pentru că străbunii noștri au vărsat pâraie de sânge spre a o apăra, timp de mai mult de 1700 ani contra multor cumpliți dușmani care vroiau să le-o ia" (Creangă et al., 1875, p. 107 cf. Murgescu, 1999, pp. 161-162). Astfel de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]