11,293 matches
-
a fost însoțit de o coborâre a vocii lui cu accent de West Country, care devenise mai spiritualizată și mai intensă. — Arăți sleită, drăguță, spuse el. Cred că a fost chinul de pe lume să te descurci cu el. Carol se strădui să nu ridice din umeri. Nu voia să le dea acelor degete ocazia să se strângă în jurul mâinii ei. Spuse: Știu și eu... n-a fost prea rău. Dar Dave 2 nu credea că „prea rău“ e un răspuns mulțumitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că ar trebui să sărbătorim. — Ce aniversare? Nunta am făcut-o în aprilie și acum e sfârșitul lui septembrie. Nu, prostuțule, nu aniversarea aceea, aniversarea nopții în care ne-am cunoscut, a serii în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi șuiera în ureche, atât de grea și duhnitoare, încât aproape că putea simți o sumedenie de microorganisme migrându-i spre creier. S-a bucurat când degetele lui i-au coborât din nou pe spate, spre fese, de parcă Dan se străduia să scoată celofanul de pe un produs de mari dimensiuni. Dar să nu uităm... mâinile lui Carol, cu unghii date cu ojă, călătoreau și ele. Căutau punctele de presiune și zonele erogene de pe trupul lui Dan. Alunecară în lateral, peste șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
punctele care trasau axa feminității sale latente, puncte marcate de roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un mod extrem de tehnic și meticulos, facilitatorul începuse să traseze pe tablă un plan, vorbind mereu despre secțiuni relevante. Lui Alan i se păruse oarecum normal ca acest facilitator să se dovedească îngrozitor de inept în fața tablei. Oricât s-ar fi străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele lor. Dacă voia să scrie „tufișuri“, terminația „-uri“ ajungea să fie notată pe verticală, iar literele se cățărau pe marginea tablei ca niște piciorușe de păianjen. Facilitatorul începuse să se încrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și dezvoltarea sunt temele dominante, războiul și grupările de forțe riscă să compromită securitatea internațională. Este și motivul pentru care Arta răboiului de Sun Zi devine din obiect de studiu și cercetare, reflecție rațională asupra acestui flagel, cercetătorii și analiștii străduindu-se să transforme principiile și filosofia acestei lucrări în concepție științifică asupra păcii mondiale. Fără îndoială, această inițiativă arată progresul și gradul de civilizare a omenirii și, nu în ultimul rând, o gândire ajunsă la maturitate. Cronicile istorice Primul autor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dezvăluie în creația lui samavolnicia guvernanților, cruzimea cu care împovărau cu impozite grele și sărăceau norodul, în care se declară împotriva războaielor de cucerire a altor teritorii și în care atacă fărădelegile celor sus-puși, bogați și puternici. Poetul s-a străduit să scrie opere într-un limbaj cât mai simplu, mai cursiv și viu. De aceea, poemele lui sunt foarte îndrăgite de cititori. Li He a trăit doar 26 de ani (790-816), ca urmare a unei vieți nefericite și a nereușitei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
brăcinar cu canaliile. În schimb, domnul Dumitru Dragomir a ieșit întărit. Vorba „nea Mitică” nu l-a apropiat pe Geoană de mase, dar l-a făcut să pară mai „domn” pe acest vârcolac bulbucat al tranziției, care nu s-a străduit să treacă drept altceva decât este, dimpotrivă. Peste mutra lui Mitică Dragomir, candidatul PRM a pus masca chinezească a lui Mitică Dragomir: ochii și mai ieșiți din cap, rânjetul și mai căscat, vocea și mai croncănitoare. Traian Băsescu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și încerca să prindă pescăruși; când a fost otrăvită de-o babă din C 37, a zăcut o zi și o noapte, dar m-a auzit cum plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi seara, la partidele de rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip neobișnuit, mă întreba câte ceva despre școală, ofițerul cerceta atent terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să-și facă o părere cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de care dispuneam. Ronțăind cartofii prăjiți unul câte unul, tacticos, doar nu mă zorea nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a desprins o bucată de întuneric care gonea spre noi, cuvintele dispăruseră ca de obicei (oricât se străduiau să rămână scrise, erau șterse, literă cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu mă puteam uita de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cazuri, chiar și un gust plăcut. Poți să mesteci o bucată zdravănă de hîrtie ore Întregi dacă vrei, ca pe gumă. Împins Într-un colț de către frații și surorile mele cu mușchi, Încercînd să-mi trec cumva timpul cît mă străduiam să-mi umplu golul și ghiorăielile pîntecului imaginîndu-mi festinuri uriașe, m-am apucat să mestec bucățelele de confetti de la picioarele mele. Deși mă aflam În perioada tîrzie a prunciei, cred că ar fi corect să afirm că acest moment a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zgîrcenie, iluzia grandorii și masturbare obsesivă, ca să numesc doar cîteva dintre acestea. Și, Într-adevăr, dat fiind că anumiți așa-ziși experți posedă, grație celor mai rudimentare manuale, o asemenea viziune detaliată și precisă a adîncimilor personalității mele, m-am străduit cît am putut, Întreaga mea viață, să le dau cu flit - mă refer la psihiatri. Această aversiune e cît se poate de firească, mi se pare, dacă luăm În considerare faptul că, printre alte efecte lamentabile induse de condiția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încît păreau amîndoi desprinși dintr-o fotografie Înfățișînd o familie victoriană. — Omul acela era cumva un compatriot al dumneavoastră, domnule Rowe? Știți, În biroul acesta cei mai mulți sîntem străini. Chiar dacă sănătatea sau naționalitatea noastră ne Împiedică să luptăm alături de dumneavoastră, ne străduim să facem și noi cîte ceva, adăugă zîmbind, pe un ton confidențial. Eu și cu sora mea sîntem de fapt austrieci. Omul acela era englez. — Trebuie să fi fost unul dintre cei ce ne ajută benevol. Avem atîtea ajutoare, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca un om oarecare, un om care bea ceai sau cafea la micul dejun, care citește cu plăcere o carte bună - poate mai degrabă o biografie romanțată decît un roman - care se duce la culcare la ore fixe și se străduiește să-și mențină o bună condiție fizică, deși suferă, poate, de constipație; un om care iubește pisicile sau cîinii și care are anumite opinii politice. Monstruos e doar criminalul bun la suflet. Arthur Rowe era un astfel de monstru. Copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru tot ceea ce pătimise; În afara cadrului auster al biroului unde-o zărise prima oară, nu mai avea acel aer competent pe care i-l dădeau rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei existențe de om adult, pe care se străduia s-o imite, ca Într-o joacă. Fără ele, arăta decorativă și fragilă, deși Rowe știa că viața nu putuse s-o Înfrîngă; doar cearcănele ușoare din jurul ochilor, plini de candoare ca a unui copil, Îi trădau trecutul. — Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
O să vin după voi cu mașina mea. Unde-i a ta? - Acasă. Nu mă simțeam în stare să înfrunt tot traficul ăsta. - Atunci ar fi mai bine să vin cu tine. Catherine mă privi cu atenție ca și când s-ar fi străduit să vadă prin gemulețul unei căști de scufundător. - Ești sigur că poți conduce? Așteptându-mă, Vaughan se întinse pe bancheta din spate a mașinii sale după un pulover alb. Când își dădu jos jacheta de dril, lumina crepusculului îi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a perioadei 1945-1947 este amestecul de manipulare și acțiuni legale. Se observă o grijă deosebită pentru salvarea aparențelor, fie prin păstrarea secretului acțiunilor ilegale, fie dând un aspect legal presiunilor sau intervențiilor în forță. Aceasta explică de ce comuniștii s-au străduit să câștige alegerile, prin orice fel de mijloace. [...] Era aplicat principiul lui Stalin, conform căruia « Nu contează cine și cum votează, ci cine numără voturile». Alegerile de la 19 noiembrie 1946, s au desfășurat într-o atmosferă de tensiune maximă. Rezultatele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sute de persoane. Aceste evenimente regretabile n-au putut fi date uitării mai ales de cei care au fost în mijlocul lor. Piața Universității a rămas un simbol al unirii românilor de bună credință și cu conștiință civică. Guvernanții s-au străduit din răsputeri să împrăștie această opoziție democratică și să șteargă din amintirea acestei comuniuni a unor tineri în jurul unor revendicări legitime, abătând totodată atenția opiniei publice asupra altor probleme mai puțin importante sau pe care le-au atins tot în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]