2,072 matches
-
unei îngrămădiri de oameni și cai. De-abia s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua fusese senină și acum după-amiaza era caldă. Pe măsură ce hăuliturile se apropiau, devenind tot mai distincte, din partea opusă, de pe alt deal, începură să le răspundă slab altele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe cei ce-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele scările din fața intrării înguste a simigeriei, se plânge cu voce strident ascuțită unui anume Mitică că nu se mai poate dormi de chirăiturile prichindeilor dezlănțuiți care scoală lumea cu noaptea-n cap fără nici o umbră de rușine. Din interior, răspunsul respectivului Mitică se aude clar și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și agitat. Ușor Bălane, ușor...spune bătrânul în timp ce strânge puternic hățurile în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
masa compactă a dansatorilor se agită frenetic pe ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
totuși o nedumerire și un început de teamă. Cu toate că este ziua cea mai fericită din viața ei, Cella privește către Viorel cu ochi verzi plini de neliniște, abil mascată sub forma unor glume cu iz amar. Un hohot de râs strident sparge murmurul conversațiilor. Aparține lui Iorgu Licheardovici, ai cărui părinți se aflau în vizite atât cu Marineștii, cât și cu doamna Hagiaturian. Acesteia din urmă, familia Licheardovici îi era extrem de recunoscătoare pentru că datorită relațiilor ei din lumea înaltă, făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Respiră adânc, ca și cum odată cu aerul din încăpere primește și puterile care-l pot ajuta să treacă peste senzația de sfârșeală încercată de la începutul acestui coșmar. Se așează într-un fotoliu, proptindu-și capul în palme. Câteva ore mai târziu, țârâitul strident al telefonului îl scoate din concentrarea gândurilor sale. Grăbit, stinge țigara in scrumiera ce aproape că dă pe dinafară și încearcă să se ridice din fotoliul unde stătuse până atunci. Nu reușește. Genunchii deveniseră moi ca o cârpă. Mai simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rezemat de genunchi. Degetele subțiri bat darabana pe buza superioară. Un gest arhicunoscut, semn că are o greutate pe inimă și dorește să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el. Se pierd într-o asurzitoare cacofonie de voci stridente, dușmănoase. Încearcă să se apropie de ea, dar picioarele, plumbuite parcă, nu vor să-l asculte. Privește în jos și constată îngrozit că încep să se afunde în pământ. Fata dispare doar ca să apară în altă parte, haotic, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu se aude nici un zgomot, ca și cum toată lumea așteaptă cu sufletul la gură ceea ce avea să urmeze. Nu după mult timp, dinăuntru ajung până la el răcnete și înjurături ce însoțesc gemetele înăbușite ale unui om lovit cu brutalitate, toate pe un strident fond muzical. "Cât o să dureze, oare?" Schultz nu o să renunțe, decât în momentul când victima lui îi va spune tot ceea ce vrea el să afle. Și indiferent cât de hotărât poate fi un om să tacă, până la urmă tot cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
repaus ar fi mai mult decât bine venit. Soldații nu mai au nici suflet și vlagă. Cât credeți că vom sta aici? Depinde cum merge frontul. Deocamdată nu se prevede nici o operațiune majoră. Brusc, zgomotul unor motoare acoperă cu intensitate stridentă vocile tuturor. În mica piață își face apariția jeep-ul căpitanului Licavkin. Din atașul celor patru motociclete care-l urmează, țevile mitralierelor vizează amenințător grupul prizonierilor germani. Cu miros de spaimă, tăcerea cuprinde totul în jur. Fără prea multe fasoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și scapă arma din mână. Face o piruetă lentă înainte să cadă la pământ. Brusc, sunetul strident al mitralierelor pătrunde brutal în urechea lui Marius. Privirea se mai limpezește puțin și poate să vadă bine. Vizează un grup compact de vreo cincisprezece-douăzeci de soldați inamici, smulge siguranța grenadelor și cu o mișcare largă, specifică unui discobol, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
roiesc muștele și bondarii, dar acest lucru nu-l deranja mai mult decât ar fi fost cazul, fiindcă el nu era genul de om care să se lase chinuit de gelozie. Irina nu era, totuși, o femeie obsedată de mondenități stridente și de escapade amoroase cu orice preț, iar el însuși nu era un tip care să despice firul de păr în patru și să nu poată dormi din cauză că ea s-ar fi putut să cocheteze, prin culise, cu vreun coleg
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Trăiește încă în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu mai știu un alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu un coșuleț de metal pe cap. Era Prințesa Prințeselor sau Crăiasa Crăieselor, nici ea nu știa ce.... Bine dar Crăița pare a fi foarte băiețoasă ! Da, și colegele ei umblă îmbrăcate ca ea, dar le place să se machieze strident și să încerce rochii din când în când. Deh, femei, glumi Bart. Da, au fost chiar impresionate când le-am învățat cum se pășește pe podium, cum te întorci, cum pozezi... Să vezi cât au muncit exersând ! Nu este rău
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tare în vine, dar după asta ce mai poate să fie?... Uită te și judecă singură, Arm... Ce-o să poți face tu cu un biet om, cu un sărman ologit al destinului ca mine?... Cuvintele îi erau întretăiate de scrâșnetul strident al unor pneuri de automobil care lua curbele cu mare viteză, pe ecranul televizorului uitat deschis. Dădu să întindă brațul ca să închidă, dar telecomanda, așezată neglijent pe marginea mesei, se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Crișan, pe canalul Șontea. Era locul cel mai sălbatic, dacă mai putem spune așa, acum, când turiștii au invadat acest rai de faună și floră cu fel de fel de ambarcațiuni cu motor, care poluează natura cu sunetele puternice și stridente ale aparatelor de radio și casetofoane, care lasă mormane de gunoi pe unde au sălășluit. Căci nivelul de conștiință socială a românului care vine în Deltă a rămas cu ceva sute de ani în urmă, ba mai rău. Am traversat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gândeam la culori. Abia dacă aveam plămâni, ochi și urechi - eram și eu poate un ciot neșlefuit, purtat de un șuvoi la mal. Cât de ciudat era că Dodo mă considera femeie ! Nu înțelegea absolut nimic ! Sosirea lui îmi amintea strident și dureros că existam, că există o lume din care fac parte, care are regulile ei, străine de mine, și în care se practica o formă ciudată de afazie - vorbirea. Nu știu de ce mi-a venit atunci în minte cuvântul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ochi (nu trebuia s-o facă prea tare, dar totuși) -, toate aceste atribute existau separat de orice legătură cu vreo sferă transcendentă. Erau doar o tehnică de supraviețuire pasiv-agresivă, rezultatul faptului că avea o nevastă cu o voce atât de stridentă ca a mătușii Zo. Da, În capul părintelui Mike se aude ecoul tuturor țipetelor mătușii Zo de-a lungul anilor, Încă de când fusese gravidă nonstop În Grecia, fără să aibă mașină de spălat și uscător. Aud: ― Asta-i viață? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era mai mult decât o nimfă răpită de Zeus pe spinarea eternului taur cretan (poate cel mai durabil simbol al vechiului continent)? A existat strania lume a lui Arthur și-a lui Lancelot, plină de arabi și miracole, barbară și strident colorată ca un joc de strategie pentru computer? Libertina lume a lui Fragonard? Eroica lume a lui Napoleon, populată parcă numai de soldați de plumb? Lumea de peliculă alb-negru, înecată și plină de pete, a lui 1900, cu trăsuri și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că adversarul lor comun îl reprezintă de fapt profitorii noului regim, iar pe de alta, ca toți intelectualii să uite că ne-ndreptăm primejdios de mult către un nou model de putere discreționară, al cărei cinism a devenit deja vizibil (strident, aș zice) în anumite probleme punctuale, pe care le consider niște indicatori ce ne spun clar încotro bate vântul. Dacă nu se vor trezi la timp, intelectualii - și nu numai ei - vor avea în curând de-a face cu un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nici experimental. Marile cărți ale lumii sânt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai strident "interesante". Cum au succes cărți care sânt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume. Voi folosi cuvântul "sfîșietor" pentru ceea ce vreau să povestesc în continuare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul Pe-o gură de rai (1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede în Pe-o gură de rai o "anemiere a expresiei"17, alți exegeți 18, dimpotrivă, salută lepădarea "măștii" și adoptarea tonului de confesiune nudă. Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pierde în oglinzi, o înșeală, o zăpăcește. Biata moarte nu știe pe cine să mai ia și de unde! Tema suicidului devine astfel un joc asumat, o moarte pe care "actorul" și-o așează ca o mască pe față, un rictus strident, singular. Dar poate fi și o dorință de dialog: "Suicidul este un strigăt de apel, o dorință de comunicare și de dialog afectiv, în care trebuie favorizată latura afectivă a dorinței de viață din ambivalența psihoconștientă a gestului suicidar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ajung să respingă poetul. Pluralitatea, deci, este o nouă capcană pe care Botta și-o întinde sieși. El este marginalizat de propriile sale creații și atunci, cum arătam, își uită masca pe figură și se pierde definitiv printre actorii acestui strident spectacol. "Stăpân peste domeniului efemerului sau, mai bine, mim al efemerului, cum îl numește Camus, actorul trăiește în permanență cu sentimentul imposibilității de a accede la eternitate, aceasta constituind damnarea sa. Dintr-o asemenea sursă, deopotrivă a nostalgiei absolutului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]