6,493 matches
-
secret. Din păcate, Rainer n‑are prieteni, ci doar camarazi. Cu toate astea, și camarazii pot afla despre Caraibe. Alături zbiară Anna, e dezgustător, spiritual ești pe aceeași lungime de undă cu ea, dar fizic lucrurile nu stau la fel, strigătul ei nearticulat de voluptate se lipește de tine ca o rășină, strigă: daaa! Acum! Pesemne că tocmai își dă drumul în ea, pachetul ăla de mușchi. Iar ea mai și primește rahatul ăsta pe care i‑l toarnă el înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
era unul din cei care Începeau să urle din senin, Își arătau organele sexuale sau se milogeau ore-n șir pentru o sticlă de băutură. Era cel mai apreciat de regizor. În ziua aceea, la cinci secunde după ce se auzise strigătul: „Acțiune!“, Își juca perfect rolul, traversând strada cu o sticlă de băutură În mână, târându-și poalele paltonului după el, cu un rânjet tâmp pe față. Firește, până atunci nu dăduse nici un semn c-ar Înțelege japoneza. Cu toate că-și Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cumpere haine scumpe de firmă, dar mi-a lăsat o impresie plăcută, nici ieșind prea tare În evidență, dar nici prea ștearsă, genul de ținută pe care o purtau femeile serioase acum câțiva ani. Nu mi-am putut reține un strigăt mut de admirație. Se simțea clar că nu-i era ușor să trăiască. Venise Îmbrăcată cu ce avea ea mai bun din ceea ce-și putea permite, ceva ce o reprezenta. Mă aștepta la bar savurând un Ginlet. „Ce bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
noiembrie „Expresiile spontane ale mâniei poporului german“ - așa s-au exprimat la radio. Ei da, eram furios, dar nu era nimic spontan în asta. Avusesem toată noaptea ca să-mi adun furia. O noapte în care auzisem ferestre spărgându-se și strigăte obscene răsunând pe stradă și mirosisem fumul clădirilor în flăcări. Rușinea mă ținuse în casă. Dar în dimineața care pătrunse senină și însorită prin draperiile mele am simțit că trebuia să ies afară și să arunc eu însumi o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este cunoscută. În ciuda enigmei și a dramatismului nu ne lămurește câtuși de puțin asupra ciudățeniei și-a transcendenței mesajului său. Căci, pe drept cuvânt, ne putem întreba, ca și Claudel, dacă acest glas singular între toate n-a fost un strigăt de înger? Și asta chiar în temeiul câtorva pasaje din poetul nostru. Ne gândim, mai cu seamă, la începutul acelei bucăți din Iluminații, intitulată Vârsta de aur (Age d'or): "Unul dintre glasuri, / -Cît e de angelic! (Quelqu'une des
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
complimente și-n “far niente” de-abia mai tarziu când se lasă umbrele pe răcoare vin pictorii-n sat cu pânzele doldora de fapte de culoare. Weekend De bunăvoie orice lucru Se-mpătură doar până la șapte; De piepteni cu grijă orice strigăt, Ajungi doar la șoapte ... Toate umblările au un liman; Toată făptura e după un plan ... Nu-i cărare fără mers, Nu e viață fără sens ... De n-am trudit și n-am gândit la bine, Nu are rost odihna și
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui. Și merită a reține că acel „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
a prezentului implantat în trecut: „Nu știu / cine m-a strigat / de dincolo / că marea s-a deschis / și după o răscolire / a căzut zdrobit / întunericul / pe pragul casei; / de-abia îmi ajungea / la genunchi timpul” (Transfigurare), reținând că acest „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
de știut care să fi fost motivul pentru care respectiva cârciumă primise un nume atât de exotic. Din grupul larg de boemi „singaporeni” făceau parte Tudor George, zis și Ahoe, după salutul pe care îl adresa, ca pe un imaginar strigăt de luptă, Leonid Dimov, Florin Pucă, Stan Palanca, Virgil Mazilescu, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș, înconjurați de o sumedenie de aspiranți, altfel oameni cu o bună pregătire intelectuală, care aleseseră - sau fuseseră aleși, cine știe - calea frondei, a refuzului
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
punct de vedere?” Cum există „o măsură în toate lucrurile”, după cum spunea filosoful grec Democrit, e bine să adoptăm o poziție mai calculată în ceea ce privesc unele tendințe excesive, oricât de patrioți am fi, pentru că rechizitoriul nostru rămâne doar un strigăt într-o carte...”. Spiritul critic al celor doi nu-i „iartă” nici pe unii contemporani precum Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici sau Mircea Cărtărescu, tonul incisiv fiind presărat cu multe invective: „monstru diafan cu solzi de crocodil” sau „un
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
au felicitat, impresionați că eu, o oltenca am scris o carte în care spuneam că... „Pământul Sfânt” are nevoie de pace, iar poporul evreu are „dreptul la viață”. Le-am spus că această carte este o pledoarie a mea, un strigăt al meu împotriva celor care iau viața altora. Indiferent unde trăim și din ce religie facem parte, nimeni niciodată în afară de Dumnezeu, nu are voie să ia viața cuiva. Doctorul Sabetay a spus ceva care m-a impresionat foarte mult referitor
UN VIS ÎMPLINIT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364430_a_365759]
-
spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiți așa la mine? Unde este, unde?! A început să urle cu disperare și femeia speriată s-a smuls din mâna ei și a plecat să-l cheme pe Isac, dar el auzise strigătele Sofiei și a intrat repede în cameră. I-a cerut femeii să plece și s-a așezat lângă patul pe care stătea soția lui. I-a prins mâinile ca pe un mănunchi sărutându-i-le și i-a spus cu
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
în câteva dintre versurile mele. Poezia este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață și moarte
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine de călătorie/ alergăm mereu/ în căutarea luminii de la/ capătul unui tunel/ inexistent./ Părere,/ iluzie,/ dorință,/ tărâm/ spre care/ nu ne putem împiedica/ să ne îndreptăm din ziua în care s-a auzit/ primul strigăt./ Atracție fatală/ spre un spațiu/ neconvențional./ Cântec și rugă fierbinte/ în aceleași/ haine de călătorie/ pe care le purtăm neîncetat/ de la răsărit spre apus./ Două lumânări dantelate/ și, dincolo de stele,/ o singură stea,/ doar una.” „Apus de soare în oglinda
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
ce este național, am moștenit prin instinct. Mie nu mi-a spus nimeni la școală că sunt român, că vorbesc limba română. Din contră, ei mi-au spus că nu sunt român, căci vorbesc altă limbă, cea moldovenească, dar instinctiv, strigătul sângelui mi-a spus că eu vorbesc limba română. Și-atunci când am greșit, mai exact, se crede că am greșit, cred unii tineri de-aici de la noi, artiști, poeți și, din păcate, și din țară, cred că am greșit, îi
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
acum aproape o sută de ani (chiar dacă amenințarea era una exclusiv militară): „Pe aici, nu se trece !”... Doar în acest fel, jelania n-ar mai însemna de mult o plângere cu ingrediente de rugăminți, fierbinți și mieroase ci un veritabil strigăt de revoltă, împotriva nepăsării, bătăii de joc, discriminării sociale și civice, al celei mai ignobile delăsări și platitudini puse în scenă de „coregrafi” destoinici ai oricărei puteri (formațiuni sau alianțe) care pretind că ne conduc și ne miruiesc (cu „instrumentarul
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
e dus pe-un scaun cu spătar în camera de oaspeți, pregătită cu dichisuri și parfum scump, pe un pat cu aur și plocade. - Acum să-mi pregătiți și fata, ca pe-o cadână-n prima probă ! Vânzol de căutare-mpleticită, strigăt neînțeles, semnale-n torțe și spaimă de pedeapsă, dar fata era în negăsire. Se dă alarma în tot satul adormit, cu trâmbiți, clopot și tropote de cai. Beiul sare-n șalvari și toți cată urma fetei care urca pe vărf
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DESPRINDERE DE-UN VIS Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului A căzut un nor cu ploi cu tot deasupra mea și mi-a strivit gândul și strigătul...cine ești tu să mă sufoci cu fruntea ta încruntată mereu? Chemi norii pe bolta cea mai senină și lacrima în ochii cei mai albaștri! Distrugi bucurii mărunte doar cu un ochi de sticlă, care se sparge de șuvițele de
DESPRINDERE DE-UN VIS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361505_a_362834]
-
cântă geometriile în piatra de sub saltul picăturii de apă mergi mergi înainte șoptesc umbrele râului prin aer știu știu umbre că mă urmăriți în gaură de șarpe dacă mă strâng încolăcindu-mi gândul ca o sabie vor străluci prezentul și strigătul păsării din covrigul în care mă transform mai lasă-mi secunda fugară în iriși și-apoi te voi legăna umbră prizonieră trecutului până când nu voi mai simți căldura formei trup de copil ascult muzica așa cum ascult genunchiul orbului lovindu-se
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
-te pe Pământul Făgăduinței! Te amăgești cu gândul că, la șaizeci de ani de la Holocaust, austriecii s-au schimbat? Crezi că ne iubesc? N-ai ochi să vezi manifestațiile antisemite ale neonaziștilor, n-ai urechi să le auzi lozincile și strigătele de ură? Ce mai aștepți? bătu el nerăbdător cu încheieturile noduroase ale mâinii în mânerele jilțului. Când ieși în stradă, bătea un vânt dușmănos. Opri un taxi și ceru șoferului să-l ducă la malul mării. Coborî scările până la malul
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Articolele Autorului Confesiune Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun. Te-aș
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
aranjează petrecerea timpului dansul se repetă la nesfârșit în acordurile vârstelor las în scrumieră rotocoalele de fum să curgă în litere umbre gânduri și mă aștern alături de oase într-un dans al figurinei din cuvinte nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet uriaș de trăiri între multe
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]