2,394 matches
-
-a, pentru că, scrie Comandantul Regimentului 11 Dorobanți despre dânsul: ,,Ostaș de un curaj și de o vitejie legendară, a arătat un curaj extraordinar și un avânt ce iese cu totul din comun"! La doi pași de inamic, surprinde sfârșitul măcelului stupid. Îl transcriu pentru că este filă de istorie trăită de un luptător român, la 9 mai 1945, o scenă autentică, al unui actor în marea încleștare mondială ce a umplut cimitirele cu eroi: ,, Nimeni nu știa nimic că la acea dată
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
a intrat în casă, lăsîndu-mă în uliță, buimăcit. Am vrut să strig: "Sunt eu!", dar n-am reușit să articulez nici un sunet. Poate, simt mai mult decât înțeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă și mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc. N-am avut parte de un spirit practic și uneori mă port, pur și simplu, ridicol. În clipa aceasta, cerul primăvăratic, afectuos, mă deprimă cu frumusețea lui, în loc să mă bucure
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
citească din placheta sa. Era primul poet viu pe care îl vedeam, nu conta că gloria lui nu trecuse de gardul liceului. Din ceea ce am auzit, mai țin minte doar două versuri, care mi se par acum cam rizibile, aproape stupide, dar care, atunci, m-au emoționat, poate, de vreme ce le-am reținut: "Rîd, râd / când inima-mi plînge". Întâmplarea are pentru mine un tâlc anume. Viața nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găsești de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se distreze Înfigînd lingurița de argint În vîrful acelui mic munte alb, apoi se va uita cum se topește Încet-Încet Înghețata, ce frumos era totul pe fața de masă care părea o cuvertură groasă, de un alb strălucitor, ce semnificație stupidă căpăta faptul că lingurița, prefăcută Într-o mică spadă, sa afunda În bulgărele de vanilie, aproprindu-se din ce În ce mai mult de fundul cupei, timp de o clipă era cuprinsă de teamă, jumătate În glumă, jumătate serios și se gîndea că jocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de culoarea mîniei pătrunse În atmosfera lui neagră, făcîndu-l să se ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să intre iar În grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I Iove you, zicîndu-i doar Îmi placi, iar el, „imbecil stupid!“, el Îi spunea I Iove you, observînd că era ciudată, neliniștită și În clipa aceea Vlăjganul apăruse dintr-un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vorba aia pe care ți am spus-o la început și care...” “Vă cer iertare dacă am fost cam dur, însă de la o vreme sunt asaltat de tot felul de telefoane; felurite voci mă deranjează cu întrebări dintre cele mai stupide, cu chestii...” “Și ai crezut că și glasul meu face parte dintre ele” “Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, da” “Nu uita, însă, că eu nu-ți sunt nici coleg de slujbă, nici concitadin, deci ce motiv aș avea să-ți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
curajul. Categoric că-i lipsește. Pentru că, dacă lucrurile ar sta altfel... A încercat altceva: să intre în cadrele securității. A făcut toate demersurile posibile și era gata-gata să fie admisă, dacă cei de acolo n-ar fi dat peste o stupidă instrucțiune venită de la centru. O instrucțiune ce constituia secret de serviciu, desigur. Potrivit acesteia, toți lucrătorii din sistem trebuie să nu aibă legături directe de familie, înrudiri sau mezalianțe, cu exponenții fostelor regimuri burghezo moșierești. Printre acești exponenți sunt enumerați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
schimbat ochelarii. Cei noi aveau, parcă, lentilele și mai mari și, lucru aparent ciudat, parcă înțepăturile coanei moașe deveniseră al naibii de dureroase... Ea, care a dat sănătate atâtora, a trebuit să piară, după mai mulți ani, într-un mod cel puțin stupid. Fiica ei, Lenuța, absolventă de liceu și ambițioasă candidată la studenție, păru a se fi vindecat rapid de mania studiilor superioare. Contractase, însă, o alta: într-o perioadă destul de scurtă încheiase (și desfăcuse deja!) două căsnicii. La orizont, se profila
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel, frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dă drept taică-meu. Astălaltă - așa a zis cineva că arăta maică-mea într-o zi bună. Dar nu-s nici pe-aproape, să știi. Stai așa un pic. Adună teancul de fotografii, mototolindu-le. De unde le ai? În mod stupid, Weber nu era pregătit pentru această întrebare. Trecu în revistă minciunile posibile. Își odihni fața în pumn, îl privi pe Mark în ochi și nu spuse nimic. Mark intră într-o vrie a teoriilor. —Le ai de la ea? Nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți să notați, vă rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își atinse lobul urechii. —Scuzați-mă dacă vă pun cea mai stupidă întrebare din lume. V-am mai întâlnit cumva cu altă ocazie? — Adică mai demult, nu acum două zile? Weber nu reuși să zâmbească. Ajunsese la o vârstă la care toată lumea se încadra într-unul dintre cele treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
disertație despre aventura colonială a francezilor în zona subsahariană... — Se numește „blocaj“, tată. Se întâmplă când ești anxios sau jenat. Încă nu te-ai obișnuit de-adevăratelea cu chestia asta, nu-i așa? Cu ce să mă obișnuiesc? Un mod stupid de a trage de timp. Jessica se opri din țăcănit. Îi făcea plăcere. —Știi tu. Niciodată nu te-ai obișnuit cu ideea că fiica ta se culcă cu o umanistă. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt umaniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rol, să spună câteva povești reușite și să strângă multe mâini. Zborul de la New York la Los Angeles începu prost, când pantofii lui declanșară detectoarele de siguranță și-i găsiră apoi o trusă de manichiură pe care o pusese în mod stupid în geanta de mână. Dură ceva vreme până să le dovedească paznicilor că era cine pretindea că e. La Los Angeles schimbă avionul cu cel de Sydney, care așteptă la poartă timp de o oră înainte de a fi anulat. Pilotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca s-o târască spre mașină. Viteza bruscă o dezechilibră, împingând-o spre el. El o luă de umeri și o ajută să se repună pe picioare. Se aplecă să ia geanta. —Gata. Lasă-mă să te ajut. Mila lui stupidă, inumană, o făcu să-și piardă cumpătul. Se ghemui departe de el, își apăsă gura cu pumnii și intră în hiperventilație. El se întoarse spre ea, s-o ajute pe cât putea. Ea îl respinse cu ambele mâini. —Lasă-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea aproape că poza, savurându-și răsplata. — Ce mai fac copiii tăi? Mai că putea face chestia asta. Capabilă, fără aiureli. Soția? El rânji, trecându-și degetele prin păr. —Bine, bine! Ei, e o poveste lungă. Inima ei, relicva aia stupidă, se zbătea ca un porumbel în colivie. Pentru bărbatul ăsta cumpărase, la un moment dat, o carte care se numea Cum să fugi cu amantul, chiar în timp ce se uita după rochii de mirese. Până la urmă, se oprise la nuanțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seama, dar îl ignoră. Ea îi ură bun venit, o veche confidentă. El tresări și dădu înapoi, cu rânjetul vinovat al unui om care trece vama cu marfă de contrabandă în valiză. Mark îl scutură de umeri cu o bucurie stupidă. Deci sunteți amândoi aici, ultimii doi oameni în care pot să am încredere. Asta-i foarte interesant în sine. Vouă nu vi se pare interesant? Singurii care mai sunt de partea mea sunt cei pe care i-am cunoscut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
problema să-l reangajeze. Cum adică să-l reangajeze? Deja lucrează acolo. Funcționarul spune ceva grosolan, iar Mark ripostează cu ceva de genul: Vrei să spun la FBI că aveți treizeci de hispanici care lucrează ilegal la tăiere? O amenințare stupidă, de fapt, din moment ce Mark și FBI-ul n-au o relație prea grozavă în momentul ăsta. Tipul îi închide telefonul în nas, așa că nu-i rămâne decât să facă testele la spital. E convins că se poate descurca binișor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucrul de care avea nevoie sănătatea mentală. Dar abia acum realiză Weber cât de mult îl iritase întotdeauna detașarea ei vagă față de suferință. Criza pe care siguranța lor tare ca piatra o ironizase întotdeauna - toate gesturile lor binevoitoare și jocurile stupide, care-i legau, Bărbat și Femeie -, înstrăinarea pe care niciodată n-o înțeleseseră la alții era acum a lor. Iar ea plângea, fără zgomot. — Atunci de ce dracu’ îmi spui mie chestia asta? Pentru că nu pot s-o las să însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Portetul fizic creionează, prin relativism, o femeie lascivă; Fred vede o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară atât în gesturi, cât și în limbaj. Pentru Ciobănoiu, ea este "o femeie fără suflet, o actriță, fire netrebnică." Ea sete de o gravitate stupidă, mereu încruntată, impozantă, dându-și o importanță specifică celor săraci cu duhul, neputincioși să înțeleagă ceva în profunzime. Dragostea ei este ridicol de dramatică, de serioasă și calculată. Este interesată numai de eventualele servicii pe care Ladima i le-ar
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
așezat anapoda... unul și-a pierdut boneta, altul n-are centiron, altuia-i lipsesc doi nasturi de la tunică, altul și-a prins greșit gamela, altul și-a pierdut mare parte din echipamentul din raniță și se arată uimit, În chip stupid și tîmp, de ceea ce-a pățit - fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva, a greșit undeva, constată că-i lipsește ceva strict necesar. Iar acum, Într-un moment de stagnare a Înaintării pe dig, fiecare Își descarcă povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină și stîncile de perle. Vino, frate, să ne adăpostim la umbra pomului În care rodește șunca și carnea de berbec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iubirii. Marie din Nazaret, „oglinda dreptății”, fă ca chipul nostru de păstori să devină transparent la caritatea lui Dumnezeu. Amin. 3 / Rugăciunea măgarului de la Betleem Doamne, cred că te-am supărat prea mult cerându-ți să mă eliberezi de această stupidă viață de măgar într-un sat mic la marginile Palestinei. De câte ori mi-a venit dorința de a deveni sălbatec și veninos ca atâtea alte animale, pentru ca să-i oblig pe oameni să fie mai atenți față de mine, dar tu nu ai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lucrurile continuînd încet, următoarea mea bătaie a fost și mai grăbită și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze în forță, iar de pe țărm barca noastră trebuie să fi arătat ca o rață beată, cu picioarele-i stupide încurcate în ierburi și în șuvițe de plante, făcînd eforturi disperate să se elibereze. Am încercat să repet instrucțiunile prin care trecusem de o mie de ori, dar gîndurile mele nu puteau ține pasul cu acțiunile mele. Trupul îmi era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se duce. Gosseyn calculă că patru din cele zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Yanar parcă se destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse: - Se vede. Atât. Nu e ceva la care să te gândești. Acesta era deci genul de răspunsuri pe care se mulțumeau să le dea. Ei erau diferiți. Erau speciali. Răspuns stupid, pentru oameni stupizi. În realitate, complexitatea acestei chestiuni atingea un nivel fără precedent. Procesul previziunii se desfășura pe plan nonverbal. Întregul sistem non-A viza, metodic, coordonarea realităților non-verbale cu protecțiile lor verbale. Chiar și pe Venus non-A, prăpastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]