2,985 matches
-
p. 20. footnote>. În ultimul timp, abordările asupra organizațiilor au căpătat perspective noi. Teza „obiectivelor comune” este discutabilă, problematica puterii aducând elemente noi. Absența oricărei analize a relațiilor de putere, atât În cadrul organizațiilor, cât și În contextul social mai larg, subminează În mod serios aceste perspective.”<footnote Wilson Bruce, Crozier Jenny, From the Editurs, RC 10 Newsleter, ISA, nr. 35, 1997, p. 2. (* -perspectiva umană). footnote> Raportarea omului la organizație (instituție) pune azi În discuție aspecte noi, evidențiind complexitatea problemelor de
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
sociali (ca urmare a raționalității lor limitate); ambiguitatea capabilității (care inversează și perturbă raporturile (neunivoce activității, soluții, probleme, mijloace și scopuri specifice acțiunii În organizație); ambiguitatea istoriei (a semnificației evenimentelor trecute, care duce la o Învățare incompletă); ambiguitatea interpretărilor (care subminează comportamentele actorilor). 7. Organizația și mediul Studiile lui Burns și Stalker (1961)<footnote Ibidem, p. 416. footnote> au adus În discuție efectele mediului extern socio-economic asupra aspectelor similare ale mediului intern, Laurance și Larehe (1967)<footnote Ibidem, p. 417. footnote
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
fidelitate este de natură să ducă la vătămarea gravă a relațiilor dintre soți și în final, la divorț. Sub aspect penal 37, fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale în afara căsătoriei, care pune în pericol încrederea dintre soți și subminează unitatea familiei, constituie infracțiunea de adulter, potrivit dispozițiilor art.304, alin.1, C.pen. * Obligația de sprijin material 38 (n conformitate cu art.2 C.fam., soții au obliga(ia de a-și acorda unul altuia sprijin material, ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea împotriva căreia se revoltă nu este a unei singure persoane, nu există în viața ei un stăpân tiran, așa cum se întâmpla în destinul Grizildei. Târgoveața se apără împotriva unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acolo unde nu sperau și nu voiau să ajungă. Un exemplu simplu, acum. Într-un cuplu, unul dintre cei doi, bărbat sau femeie, nu contează, se Întoarce acasă: - Am avut o ședință teribilă cu șeful. Nu face decât să-mi submineze autoritatea și să mă umilească. Nu pot să-l sufăr. Îmi amărăște viața și până la urmă i-o voi spune În față, cu riscul de a-mi pierde serviciul. Această intervenție așteaptă un răspuns, care va depinde de starea de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
absolvise aproape ultimul în clasă la West Point, sau Adlai Stevenson, educat la Harvard. Cursa s-a terminat în momentul în care a început să funcționeze stereotipia. Oamenii l-au catalogat pe Stevenson drept „încuiat”, o etichetă care l-a subminat constant, până la condamnare. Americanii nu se prea împacă cu studenții și cu filosofii. Americanii nu cred în analiză. Deseori, când auziți cuvântul „academic”, acesta este precedat de adverbul „doar”. De fapt, americanii folosesc de obicei cuvântul pentru a descrie ceva
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
mi-aș fi dorit să o fi tăiat. De ce? Părea prea stufoasă. Mesajul era bun; te ajută să te gândești că viața seamănă mai degrabă cu anii de liceu, nu cu cei din facultate. Dar mă îngrijoram că povestea va submina seriozitatea inițiativei mele editoriale. Această poveste sugerează o caracteristică a marketingului: nu se știe niciodată. Oamenii - inima marketingului - sfidează predicțiile. Care a fost cel mai satisfăcător lucru cu privire la cărțile dumneavoastră? Oportunitatea de a învăța mai multe, prin explorarea companiilor din
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
ținut câțiva ani pe tușă de elanul mișcării - cum s-a spus - „de eliberare națională”. Ajuns președinte, dorința cea mai fierbinte a lui Petru Chirilovici a fost să promoveze ideea unei alianțe de guvernământ cu ortacii lui Voronin și să submineze metodic partidele de orientare democratică și pro-europeană. Culmea acestui joc periculos „pe-a prăpastiei buză” - cum ar spune o poetă mistică și revoluționară de la noi - a constituit-o absurdul proiect de republică prezidențială, izvorât din nesățioasa dorință a dlui Lucinschi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
eufemistic) nu a micșorat deloc numărul disidenților declarați sau nedeclarați printre scriitori, mai ales că într-un timp a fost destul de profitabil să te numești disident sau opozant. Majoritatea confraților noștri jură că au opus rezistență comunismului, că 1-au subminat - politic sau estetic - din interior sau chiar cocoțați (strategic) în vârfurile piramidei nomenclaturiste, iar căderea lui (a comunismului) nu s-a produs fără concursul lor. Prin spectaculoase acrobații sofistice mulți dintre ei încearcă să demonstreze acest fapt, uneori chiar destul de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Eminescu, spiritul nostru tutelar. Chiar și cei care n-au văzut cum arată în anii din urmă revistele respective sunt convinși că lucrurile stau chiar așa și nu fac nimic pentru a-și verifica această fixație, spre a nu-și submina legitimitatea „sfintei revolte”, în spatele căreia se ascund, de regulă, niște interese ultragiate... Rândurile de mai sus sunt rodul unor observații pe care intenționam să le dezvolt cândva pe spațiul unui articol amplu. Însă evenimente de dată recentă, mă refer la
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu amintesc o anumită rezistență populară în primii ani ai noului regim și chiar unele acte de împotrivire a intelectualilor, suprimate cu multă cruzime. Însă, în general, a proliferat elementul diversionist, „scriitorul incomod” cu voie de la poliția politică, personaj care „submina” cu program, scriind pagini extrem de „curajoase” despre niște bătrâni care beau vin la umbra nucului, numără cornuții din blana blândelor și înțeleptelor mioare și se încălzesc la un foc cu tizic. Cazul lui Ion Druță, care și-a developat adevărata
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
manualele editate la Chișinău, valorile autentice ale literaturii române, această generație de scriitori se isterizează când mai tinerii lor colegi le reproșează jenante accidente biografice. Reacția lor este una tipic comunistă: mă ataci pe mine, înseamnă că atentezi la tradiție, subminezi simbolurile sacrosancte ale culturii române, pe care „bătrânii” patrioți pretind că le reprezintă. Mai mult, cei care îndrăznesc să-i pună în chestiune, sunt imediat taxați drept agenți străini, KGB-iști, elemente manipulate de forțe obscure, interesate de compromiterea valorilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
opera cu același instrumentar al imaginației și fanteziei și în politică, ignorând regulile și principiile doctrinare pe care trebuie să le respecte un partid ce se vrea credibil și serios. În acest interval, al activității politice, poetul Nicolae Dabija îl subminează consecvent pe politicianul Nicolae Dabija. Nu poți să faci parte din conducerea unui partid, care a acceptat jocul democratic al vieții politice, care are un electorat și structuri în teritoriu, și, mai ales, a înțeles să meargă singur în alegeri
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lașității mele provin din faptul că nu sunt capabil de nici o reacție fizică. Sunt un limfatic nervos, la care Întreaga descărcare nervoasă se risipește În interior, unde face ravagii, În loc să stimuleze mușchii și să producă destinderile exterioare. Așadar, un fizic subminat de insolvabile probleme psiho-locomotorii și un psihic prins În capcana unei origini sociale aflate sub nivelul inteligenței sale. Sentimentul de inferioritate, care mai târziu Îl va transforma Într-un fel de Rastignac (dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el iese din zona subiectivității pure, Încercând un fel de dialog prin ricoșeu. E, desigur, multă inautenticitate În acest joc al autorului de jurnale. El refuză dreptul persoanei a III-a de a controla spațiul ideii, intrând Într-un dialog subminat de inechitatea repartizării rolurilor. Polarizarea nu se mai produce ca În cazul dialogului tradițional (eu/tu, eu/el, tu/el), ci se repliază Într-o zonă care se vrea a neutralității, dar care este, de fapt, a unei subiectivități falsificate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
totodată, anterioare textului 55. Lipsa de imaginație a jurnalului este evidentă. Libertatea de mișcare se vede constrânsă la fidelitatea reproducerii. El suportă orice, dar În limitele trăitului. Altminteri, exterioritatea și anterioritatea, condițiile obligatorii ale existenței sale (inclusiv estetice) Îl vor submina. Îl vor obliga să treacă În alt gen, să suporte rigorile altei presiuni: a imaginației, a invenției, a rescrierii. Adică să se lase cuprins de seducția falsificării, a inovației care nu suportă fireștile determinări cauzale și temporale. Care nu acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dorința de a reduce la o simplă cifră timpul, dominându-l, stăpânindu-l. El dă autorului iluzia că Îndepărtează din el elementul angoasant, care suprimă senzația deplinei libertăți de mișcare, a maniacalei exactități și a supremului adevăr. Adică a adevărului subminat de timp. Prin timp, prin gestul datării, jurnalul intim pune viața În ecuație matematică. Viața ca un număr, viața ca dată calendaristică Înseamnă, pentru cel care scrie, confirmarea unei presimțiri: a intuiției că ea poate fi repetată la nesfârșit, multiplicată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire prin limbaj, printr-un limbaj care, codificat sau nu, răspunde necesității conștientizate În spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile artei pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe spații Înguste: introduce sau segmentează un discurs. Fragmentează vocația Însăși a fragmentarismului, subminând-o cu mărturia că discontinuitatea promite Întotdeauna o permanență. După impactul decisiv, după experiența a ceea ce nu poate fi mărturisit cu certitudine, jurnalul intim se stabilizează În una din celelalte două forme. Adevărul este Însă că, de cele mai multe ori, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o aduc data viitoare". În cele ce urmează ne vom ocupa doar de glumele voluntare, adică de cele emise cu intenția de a provoca rîsul interlocutorilor prin manipularea (deconstruirea) convențiilor. Nu este lipsit de interes faptul că nevoia de a submina clișeul apare și la cel mai stereotip act de interacțiune socială (de pildă actul fatic prin excelență salutul): de la amalgamări interlinguale (de tipul "How do you faci" atestat în interacțiunea adolescenților) la contaminări intralinguale de genul: "Ce mai faci ?" " Impresie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o tranziție de fază în sensul fizicienilor de la semnificația convenționalizată la cea literală (infra iv, v, vi). Glumele extralingvistice pun în evidență stereotipii inferențiale, mai precis eșecul unor operații cognitive: implicație (infra vii), deducție (infra viii), argumentație (infra ix) sau subminează anumite stereotipii comportamentale (infra x, xi): i) O fetiță spune prietenei sale care sare coarda: "Lasă-mi și mie puțin". Profesoara care tocmai trece pe acolo o corectează: "Lasă-mă și pe mine"; această glumă axată pe o perturbare sintactică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
bună parte pentru că ele nu țin cont de diferențele "culturale" (F. Lyotard, 1995: 70). În lumina acestei reorientări, concepte fundamentale ca cele de ordine și sistem sînt puse în cauză de noțiuni precum contingența, ambiguitatea, provizoriul "Universalul, generalul, atemporalul sînt subminate de valorizarea particularului, localului, temporalului" (L. Hutcheon, 1994: 107). În redescoperirea multiplelor identități (civice, etnice, culturale, de "gen" etc.) și căutarea autenticității, comunicarea interpersonală, comunicarea mediatică, comunicarea internațională în accepțiune integrativă și nu asimilativă vor deveni un spațiu nuclear de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
occidentală nu mai sînt acceptate, în bună măsură și pentru că nu țin cont de diferențele culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate și diferență
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
-l transforme într-o formă de organizare a secvențelor textuale. "Secundarul condiționează principalul opunându-i-se, nu acceptându-i subordonarea", observa Virgil Nemoianu. Literatura parodică este și ea o literatură a secundarului, însă își asumă condiția excentricului tocmai pentru a submina. Implicațiile negative pe care, în anumite perioade, unii cercetători le-au atribuit termenului nu ne împiedică astăzi să-i valorizăm condiția esențial pozitivă: cea de reorganizare a "moștenirii" literare din toate timpurile și de oriunde. Și să o așezăm pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu care se operează aici nu este lipsită de sens; ea ne-a orientat și nouă, pentru început, interesul, chiar dacă ulterior direcțiile pe care le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a submina formulele literare la modă sau pe acelea deja clasicizate. O dată epuizată satira menippee în Antichitate, apare romanul parodic latin. O dată încheiată cariera romanului cavaleresc, e publicat Don Quijote. O dată apus romanul realist și încheiate experimentele romanești ale începutului (chiar mijlocului) de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]