12,569 matches
-
fizice școlare, motiv pentru care îl găsim atât în lecțiile de educație fizică sau activitățile obligatorii ale elevilor, cât și în celelalte activități sportiv recreative din majoritatea școlilor din țara noastră. În lecțiile de educație fizică, jocul de fotbal se subordonează cadrului organizatoric oferit de disciplina educație fizică, disciplină inclusă în trunchiul comun al planului de învățământ și prezentă ca atare în orarul săptămânal al școlii cu lecții pentru fiecare clasă. În fiecare lecție de educație fizică de circa 40 45
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
fizice școlare, motiv pentru care este prezent atât în lecțiile de educație fizică obligatorii din clasele I - XII, cât și în celelalte activități sportiv - recreative din școlile gimnaziale și din licee. În lecțiile de educație fizică, jocul de fotbal se subordonează cadrului organizatoric al disciplinei educație fizică inclusă în trunchiul comun și orarul săptămânal al școlii. Valențele formative ale fotbalului se manifestă în trei direcții: 1. Direcția recreativ distractivă; 2. Direcția compensatorie, de refacere neuro-psihomotrică; 3. Direcția formativă asupra personalității și
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
educației fizice școlare, motiv pentru care îl găsim atât în lecțiile de educație fizică sau activitățile obligatorii ale elevilor, cât și în celelalte activități sportiv-recreative din majoritatea școlilor din țara noastră. În lecțiile de educație fizică, jocul de fotbal se subordonează cadrului organizatoric oferit de disciplina educație fizică, disciplină inclusă în trunchiul comun al planului de învățământ și prezența ca atare în orarul săptămânal al școlii cu 1 - 2 lecții pentru fiecare clasă. În fiecare lecție de educație fizică de circa
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Silași, P. Grădișteanu). De o altfel de opoziție se poate vorbi abia odată cu apariția publicațiilor socialiste (în special a revistei „Contemporanul”) și a studiilor critice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea. J. a fost intens preocupată de problemele culturii, cărora le-a subordonat pe celelalte. Deși nu a avut o ideologie unitară, Societatea s-a remarcat prin coeziunea spirituală a tuturor membrilor. Chiar și aceia dintre ei care erau personalități distincte ale culturii românești a vremii nu au pregetat să accepte supremația societății
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
apoi versuri și piese de teatru. Într-un limbaj presărat cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind și procedee caracteristice lui D. Bolintineanu. În perioada studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditație. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce și în pasteluri note meditative. În genere, utilizează imagistica obișnuită din lirica minoră a epocii, căreia încearcă să-i dea sensuri profunde. Folosirea frecventă a simbolului a făcut ca unele dintre versurile lui să nu
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
Lungianu (texte care mizează pe simbolic) ș.a. Conform orientării stabilite de Marta D. Rădulescu în articolul-program Pentru confrați - un apel fervent la o coaliție culturală antimozaică -, studiile și articolele selectate aici vor să se înscrie pe linia unui naționalism militant, subordonând ideea culturală acestui deziderat. Autorii sunt Titus Mălai, Dan Rădulescu, Ion Hodoș, V. Marin, Radu Gyr, Mihail Polihroniade. Începând cu numarul 9-10/1935 revista devine aproape în exclusivitate un organ de propagandă legionara. Alți colaboratori: Iosif C. Dumitrescu, Valeriu Cârdu
REVISTA MEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289230_a_290559]
-
dar subiectul se desfășoară acum pe mai multe paliere temporale și scripturale. Scoțând la înaintare artileria grea a textualismului - distorsionarea fabulei, metatextul, punerea în abis, proliferarea centripetă a semnificațiilor etc.-, S. compune o epică arborescentă în care geometria discursului își subordonează iarăși anarhia vieții. Deși relevă o modificare a perspectivei, cărțile de după 1989 rămân ancorate în același univers al comunismului acaparant. Apărute cu o întârziere de un deceniu, povestirile din Provizoriu, Sud (Libertate supravegheată) (2000) evocă, de data aceasta cu o
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
recapitulează toate profețiile anterioare: per hanc scripturam coniungit omnes priores prophetas. Dar Cristos este și Cuvântul întrupat în cuvintele Scripturii. Doctrina teologică a recapitulării presupune deci, în egală măsură, o doctrină hermeneutică, perfect complementară. În cazul lui Irineu, hermeneutica se subordonează teologiei, prin aceea că justifică, o dată în plus, unitatea divină (Dumnezeul lui Isus vorbește de asemenea prin gura profeților). În cazul lui Victorin, lucrurile se schimbă, în sensul că hermeneutica dobândește o oarecare autonomie în raport cu teologia. Deși derivat originar din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și înnoirea cosmosului Încă din „Introducere” sunt abordate două teme importante: parusiile lui Cristos și sfârșitul acestei lumi. Pentru a demonstra existența unei a doua parusii, Chiril dezvoltă două tipuri de argumente, de ordin teologic și exegetic. Primele pot fi subordonate afirmației de principiu: „Tot ceea ce se petrece în legătură cu Domnul nostru Isus Cristos are un caracter dublu”. Este vorba despre: cele două nașteri, una „din Dumnezeu, mai înainte de veci”, cealaltă din Fecioara Maria, „în veacul acesta”/„la sfârșitul veacurilor”; cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fără a urmări sensul de profunzime al evenimentelor. Poemul Zăpodie (1996), asamblare de secvențe din povești cunoscute, se singularizează în creația lui Ș. ca gen literar, dar nu și ca manieră de a fi, căci o dată în plus epicul se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
o femeie mereu nedreptățită de dreptul medieval, mereu în luptă cu rudele soțului - „grupul restrâns” ce găsea un motiv pentru solidarizare - atunci când voia să devină stăpână pe averea care-i aparținea) „cunoștea o schimbare radicală. Dintr-o persoană care era subordonată în familie, care în acțiunile ei publice era reprezentată de soț, deodată devenea cap de familie. Ca urmare a acestui fapt, ei îi revenea sarcina de a apăra interesele familiei. Grijile ei se împărțeau între înmormântarea și pomenirea soțului defunct
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o rupere a sufletului de trup, ca o operă de distrucție a existenței corporale a individului (trupul fiind „casa” sufletului). Pierderea trupului însemna pierderea vieții 601, iar moartea devenea astfel un agresor ce stârnea frică. Discursul teologic și cel literar (subordonat complet primului) făceau eforturi de explicare, formulau definiții (cum îl vom vedea ceva mai jos pe diacul Toader din Feldru în cuvântarea rostită la înmormântarea moldovencei Sofronia Ciogolea: „Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și subiectiv mă proiectez În sfera idealurilor spirituale către care aspir, dincolo de realitatea obiectivă, dată. Corpul este partea obiectivă a persoanei mele, pe când Eul este persoana mea subiectivă și aceasta din urmă reprezintă dimensiunea morală a ființei mele. Corpul este subordonat Eului, dar, la rândul său, Eul nu poate exista decât Într-un corp și prin corp, Întrucât, din punct de vedere fiziologic și somatic, corpul, ca trup, este spațiul meu personal, În care este conținut propriul meu Eu. Sursele Psihologiei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de vedere moral, aceste aspecte ale relațiilor și structurilor sociale Își au originea În metamorfoza psiho-morală a personalității și biografiei liderului, care Își impune voința sa, modul de gândire, aspirațiile și idealurile, conduitele asupra maselor, sfârșind prin a și le subordona, manipulându-le În direcția realizării propriilor sale idealuri. Personalitatea dictatorului este un tip particular. De regulă, acesta este o persoană fără origine, sau cu o origine socială obscură sau umilă, nelegitimă pentru rolul asumat, pe care caută să și-o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai accentuată a egocentrismului. Aroganța este forma prin care, atitudinal, orgoliul se manifestă ca violență psiho-morală În relațiile dintre individ și ceilalți. Ea este disprețul afișat de o persoană față de cei din jur, dar și dorința de a și-i subordona. Modestia apropie. Orgoliul depărtează. Aroganța irită și trezește reacții din partea celorlalți, fiind o formă de violență. 2. Afirmarea Eului Afirmarea Eului unei persoane este În relație strânsă cu valorizarea acestuia, mai sus prezentată. Între ele există Însă nuanțe psihologice și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
perverse reprezintă scara, gradată ca intensitate și formă, de manifestare a conștiinței perverse a unor persoane. Acțiunile perverse sunt acte periculoase, orientate voit de către un individ Împotriva celorlalți, urmărind ca prin efectul acestora să elimine celelalte persoane, să și le subordoneze sau cel puțin să le manipuleze În conformitate cu voința și interesele sale. Ca și În cazul celorlalte forme ale conștiinței perverse, acțiunile imorale sunt dovada unui caracter slab, a unor consecințe ale frustrărilor, complexe de inferioritate, carențe de educație și cultură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vor vedea mult mai târziu și care poate nu vor mai putea fi niciodată reparate. Învățătura pe care au tras-o troienii Înșelați de „cal” a fost amară: Timeo danaos et donas ferentes (Virgiliu, Eneidaă. Orice dar obligă. Acceptarea acestuia subordonează persoana care l-a primit celei care i l-a dăruit. Darul devine, din punct de vedere simbolic, un obiect-punte al relației dintre două persoane. Cel care oferă este Îndreptățit de a cere sau de a obliga pe celălalt, impunându
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cultivării și alimentării acestui Eu personal hipertrofiat, egocentric. Egocentrismul paranoicului intră În conflict cu lumea. Acordul persoană/lume este definitiv compromis. Orice punte de comunicare este anulată. Persoana paranoicului cere, impune ca lumea să fie asemenea lui, să i se subordoneze, fapt care, fiind absurd, devine imposibil. Paranoicul nu va recunoaște și nu va admite ca adevărate decât propriile sale idei și acțiuni, pe care Însă lumea, recunoscându-le ca fiind false, le refuză, le respinge. Prin aceasta, limitele lumii, deja
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și menținând o stare de conflict Între el și lume. În cazul nevrozei, conflictul Eu/ Lume va bloca alterocentrismul, deschiderea altruistă a persoanei către lume, ceea ce este un motiv de suferință pentru persoană. În cazul paranoiei, lumea refuză să se subordoneze egocentrismului persoanei, refuzul devenind un motiv de conflict, care va fi resimțit de către paranoic ca o atitudine ostilă a lumii Îndreptată Împotriva sa. Paranoicul se create o persoană importantă, dar neînțeleasă, persecutată de o lume pe care o consideră inferioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dobândește semnificații arhetipale. Apar două elemente definitorii pentru noua condiție umană: libertatea și responsabilitatea. Din acest moment, toate conduitele umane vor fi marcate de ele. Relațiile dintre oameni În cetate sunt normate după interesele comune ale tuturor. Persoana se va subordona masei. Din acest moment apar două elemente noi: individul și masa. Între ele va exista o mare varietate de relații: atracție și cooperare sau respingere și conflict. Individul va căuta permanent să depășească masa, să iasă din ea, să o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
masei. Din acest moment apar două elemente noi: individul și masa. Între ele va exista o mare varietate de relații: atracție și cooperare sau respingere și conflict. Individul va căuta permanent să depășească masa, să iasă din ea, să o subordoneze, să se ridice deasupra acesteia, să o domine, să iasă de sub normele colective și să impună, În final, masei și cetății voința sa. Va fi o luptă permanentă care Își are originea În natura primară de „ființă liberă și instinctuală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Am arătat mai sus că trebuie să facem distincția Între forța sufletească, care este o dispoziție virtuală a persoanei, și puterea, care este manifestarea În act și În conduită a forței. Ambele constituie „părți” ale aceluiași proces psihomoral care este subordonat voinței individului. Să analizăm În continuare aspectele puterii. Puterea are mai multe accepțiuni sau nuanțe. Ea are În primul rând o semnificație psihologică, una morală și o a treia de ordin social. Psihologic, pentru că este o manifestare a persoanei. Moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
impun pe mine ca individ În fața celorlalți. Prin aceasta, puterea este faptul de „a-fi-În-lume” al persoanei. Dar nu de „a fi pasiv”, ci de „a fi activ”. O atitudine prin care eu sfârșesc prin a domina lumea și a o subordona voinței mele. Din acest punct de vedere, puterea depășește semnificația actului, devenind un mijloc de satisfacere a apetențelor mele primare sau a aspirațiilor mele spirituale. Din punct de vedere psihomoral, distingem două semnificații pentru putere: aă posibilitatea de a fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
două sentimente intră În discuție: dreptatea, În sensul de justiție, și caritatea sau mila, ca iubire și deschidere pentru celălalt. G. Madinier deosebește, din punctul de vedere al acțiunii morale, două tipuri psihologice: aă omul justiției sau omul datoriei, care subordonează totul legii fără a ține seama de sentimente, ci numai de Îndeplinirea neabătută a actului de „a face dreptate”; bă omul iubirii sau omul carității, cel care nu urmărește decât binele celorlalți, această intenție, provenită din sentimentul iubirii (filantropiaă, fiind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
organonă. Astfel, mâna este considerată un organ sau o „unealtă” a intelectului (nousă, o formă a formelor (eidos eidonă și a sensibilității sau forma sensibilului, afirmă Aristotel. Mâna este o deschidere a sufletului (psychéĂ În sfera ontologică căreia i se subordonează. În felul acesta, ca „prelungire a trupului”, a „somaticului uman” În totalitatea sa, devine altceva decât corpul anatomic cu funcțiile sale pur biologice. Trupul este organul sufletului, prezența și acțiunea sa de „a-fi-În-lume-prin-sine”. Se poate desprinde din cele de mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]