KorAP: Find »[drukola/base=subterană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...60 >

1,487 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

vrăjite ca să nu mai fie găsite; de unde și recurgerea la serviciile unui magician care are sarcina de a dezlega vraja. Nu poți schimba două vorbe cu un kannaz fără ca el să nu se jure că a văzut deja într-o subterană munți de aur și de argint, de care nu s-a putut atinge pentru că nu știuse incantațiile potrivite sau pentru că nu avusese asupra lui parfumurile care trebuiau. Și iată-l că vine să-ți arate, fără a-ți îngădui totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

când acesta s-a apropiat pentru a culege, În Potirul Sfânt, sângele curgând al Mântuitorului? Care vor fi fiind acele cuvinte? Sau e vorba despre altceva, cum ar fi, de exemplu, secretul descoperit de Călugării Săraci ai lui Hristos În subteranele grajdurilor Templului lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea acestuia, cum vrea să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
că avea cel puțin șase-șapte butoane. Cam multe pentru doar două etaje... Tovarășul meu de drum a apăsat pe unul dintre ele, mormăind din nou ceva neinteligibil, și liftul a pornit lin. Atunci am Înțeles: coboram. Cum apetitul meu pentru subterane, catacombe, peșteri și alte forme de underground este extrem de limitat, În sensul că lipsește cu desăvârșire, Într-o fracțiune de secundă mi-a trecut prin minte să-l pocnesc intempestiv pe taciturn și să fug. Făcusem ceva sport la viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
poate flutura prin creierele Înfierbântate ale unor criminali de profesie? Chiar așa, ce poate fi În capetele unor astfel de oameni? Și, În primul și În primul rând, cine erau ei, ce doreau de la mine, pentru ce mă aduseseră În subterană? Și cum de-și Îngăduiau să vorbească despre crimă ca despre modul de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
om fericit. Sau măcar unul viu - era puțin lucru? Până una-alta, s-a mai aprins un beculeț: dacă „șeful” trebuia să urce (așa spusese Zoran, „va urca”), Înseamnă, mai Întâi, că ne aflam la unul dintre etajele superioare ale subteranei și, apoi, că staff-ul este plasat undeva În adânc, poate chiar la ultimul nivel. Clasica piramidă răsturnată, cu vârful În centrul ierarhic al structurii. O simplă deducție, desigur, care nu știu nici dacă era corectă, nici la ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
un avion și să faci conversație inocentă cu cineva ,pentru a constata ulterior că persoana În cauză nu se afla acolo În calitate de pasager, de Însoțitor ocazional, ci de supraveghetor În misiune, iar apoi să fii răpit și sechestrat Într-o subterană, acuzat de crimă, amenințat cu moartea... Ajunge? - Cam neplăcut, Într-adevăr... - Îmi place la nebunie acest „cam” perifrastic și relativizant, dar nu asta e problema. Doamnă Eveline... sau Elvira, cum e mai corect?... - Indiferent... - Doamnă Indiferent, cine sunteți de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu Roger Howard a continuat În același mod destulă vreme; nu te mai plictisesc cu detalii, esențialul fusese spus. Când m-am ridicat să plec, eram mai bogat cu un motiv de Îngrijorare: numărul nebunilor pe care Îi cunoscusem În subterană creștea cu unul. Asta dacă nu cumva, Doamne ferește, ceea ce spunea fizicianul era adevărat. La eventualitatea că ar fi putut fi, preferam să nu mă gândesc... 16 Mi-era foame. Am intrat În... nu știu cum să-i spun: sală de mese, popotă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
păcate, ce aflasem nu mă convinsese: suna neverosimil și prăpăstios. În schimb, rămăseseră intacte destule Întrebări fără răspuns. Verosimile și importante. Cele mai importante, având În vedere că printre ele se numără problema fundamentală: ce pun la cale În această subterană bizară Magisterul și-a lui ceată? Care sunt lucrurile care se precipită? (Citat aproximativ din clasica În viață care tocmai se evaporase În ceața incitantelor ei misiuni interpoliste. Fiindcă n-aveam nici o Îndoială: tipa colabora cu Interpolul, dacă nu cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
eu, care mă găseam În Centru de foarte puțin timp și, În plus, cu un statut cel puțin incert, eram inclus În nomenclator. El de ce lipsea? Mda, se pare că Eva știa ce știa când mi-a spus că În subterană multe lucruri nu sunt ce par a fi. S-ar fi cuvenit s-o cred din clipa În care aflasem că domnul doctor Wagner, de a cărui asasinare fusesem acuzat, trăia bine mersi. Doctorul Wagner... Da, da, putea fi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
să spună? Ferește-te de mine ca de dracu’, ocolește-mă, evită-mă?! Să fim sobri! Totuși, ceva la el Îmi inspirase Încredere. Paradoxal, probabil tocmai franchețea cu care Îmi spusese, privindu-mă În ochi, că la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de azi dacă te uiți atent, deși la infirmerie s-au depus eforturi meritorii pentru ștergerea de pe fizionomia mea a oricăror urme de agresiune. Chirurgia estetică nu era Însă, după cum am constatat cu neplăcere, punctul forte al medicinei practicate În subterană. Ce să-i faci, uneori, până și savanții cei mai redutabili au limitele lor. 19 A urmat, firește, interogatoriul. Exagerez, a fost o discuție calmă și civilizată. Poate și pentru că la ea a participat, În afară de cel la care mă așteptam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate: diverși cunoscuți cărora cineva le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
știut că prima parte a zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații primiseră permisiunea de a locui În apropierea palatului regelui Balduin, construit pe ruinele templului lui Solomon, ale cărui subterane părăsite sunt exploatate cu sârg de către cavaleri. Ei află aici dovezi că omul care a pătimit pe crucea Golgotei n-a fost Isus, ci un alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
asta e... Știam că nu confund nimic, dar n-avea sens să-l contrazic. Probabil că Eva știa ce știa când i-a atras atenția că nu se află Într-o stare de sănătate Întru totul propice rememorării aventurilor din subterană, dar el se Încăpățânase să ignore avertismentul și, poftim bucluc... - Ți-am cerut de la Început să nu mă Întrerupi și te rog să te conformezi. Dacă ai Întrebări, ține-le minte și poți să le pui la sfârșit, altfel, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Dacă Însă nefericiții ăia n-aveau habar În slujba cui se află și la ce servește truda lor zilnică, lucrurile stăteau pentru ei infinit mai prost - dramatic, pur și simplu. Însemna că erau prizonieri pe viață, că se Îngropaseră În subterană pentru totdeauna, fiindcă nu-i vedeam deloc pe secretoșii șefi ai Centrului strângându-le afectuos mâna În ziua pensionării, mulțumindu-le pentru activitatea desfășurată și dându-le belferește drumul În lume ca să povestească tuturor În ce fel câștigaseră ei mulțimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Chiar de bună voie și nesilit de nimeni să fi revenit domnul Fukuyama, asupra susținerilor sale? Aveam o Îndoială. Acum, după ce Înțelesesem În mare ce era cu Centrul, Îmi era ușor să presupun vânzoleala teribilă care trebuie să fi cuprins subterana În momentul când În cartea unui filozof se formulează teza privind sfârșitul istoriei ca scenă de conflict planetar și se anunță intrarea omenirii În era ferice a democrației liberale atotbiruitoare. Pentru că, În esență, Francis Fukuyama - În descendența lui Hegel, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-te cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mult mai puțin. Îi trecuse supărarea, redevenise ea Însăși, contondentă și autoironică; era de bine. - Faptul că Îl am Încă pe umeri - despre cap vorbesc - nu-mi folosește prea mult ca să pricep ce ai vrut cu această promenadă romantică prin subteranele subteranei, Încheiat citatul. - O să te ajut Îndată, cu toate că nu-mi este foarte clar dacă meriți. Cum Însă generozitatea este a treia mea calitate fundamentală, după delicatețe și modestie... Adam, hai să lăsăm joaca, nu e momentul, crede-mă. Nu te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai puțin. Îi trecuse supărarea, redevenise ea Însăși, contondentă și autoironică; era de bine. - Faptul că Îl am Încă pe umeri - despre cap vorbesc - nu-mi folosește prea mult ca să pricep ce ai vrut cu această promenadă romantică prin subteranele subteranei, Încheiat citatul. - O să te ajut Îndată, cu toate că nu-mi este foarte clar dacă meriți. Cum Însă generozitatea este a treia mea calitate fundamentală, după delicatețe și modestie... Adam, hai să lăsăm joaca, nu e momentul, crede-mă. Nu te-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
intenții, programul teoretic. Mi-ai spus odată că pe-aici lucrurile Încep să se precipite. N-am dat importanță afirmației, chiar am luat-o peste picior În sinea mea - ei, ce să spun, mare inginerie, se precipită lucrurile, domnule, În subterana lui pește congelat, urmează uragane, cutremure, tsunami, schimbarea polilor magnetici... Am ajuns acum să văd În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mă umplea de respect: nu-i puțin lucru să-ți poți Înfrânge firea, mai ales când ești femeie. Ce-am spus acum nu este tocmai politically correct, dar unui tip din Est i se poate tolera. - În legătură cu vizita noastră În subterană - cu motivul ei, vreau să spun... a Început Eveline. - Am Înțeles asta: căutam o comoară și am avut surpriza să constatăm că nu suntem singurii interesați să se Îmbogățească peste noapte. Când spun „peste noapte”, mă gândesc la sensul propriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Nicolae Corbu, fie și numai din motivul că, Întâmplător sau nu, erați compatrioți. Voi Încerca să compensez neîntrebată surprinzătoarea ta lipsă de curiozitate. - Are vreo legătură cu Centrul și cu...? - Legătură este puțin spus. - Vrei cumva să insinuezi că În subterană noi căutam mormântul acelui Corbu sau o bazaconie similară? - Dacă mă lași să vorbesc, o să afli chiar și ce vreau să zic, nu numai ce vreau să insinuez. Un pic de răbdare și ceva mai puțin tutun, dacă se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
dacă stai și te gândești puțin. Pentru eventuale detalii, poți avea răbdare până mâine seară? E târziu, sunt obosită... Ca și tine, după cum Îmi Închipui. Mergi și odihnește-te, mâine vei avea o zi grea. - Adică? - Cu ocazia vizitei În subterană, am aflat două lucruri importante: care este Încăperea pe care o căutam și cum se poate pătrunde Înăuntru. De acum, rolul tău devine esențial. - Nu cred că Înțeleg ce vrei să spui, scuză-mă. Poți fi ceva mai explicită? - Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
fișierul cu personalul Centrului. Greșeam profund. Era foarte acolo, atâta doar că, din superficialitate, comisesem o eroare de strategie a căutării. Mă dusesem Întins la numele care Începeau cu litera Z, iar apoi luasem la rând toate prenumele bărbaților din subterană. Printre ele nu se găsea nici un fel de Zoran. Inspirația de a abandona onomastica În favoarea studiului fizionomiilor s-a dovedit a fi salutară. Poză cu poză, am parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]