2,461 matches
-
nota că, pentru Ïaòkara și școala sa, dacă această „cădere a vălurilor”, dispariția falsității aparenței lumii, nu poate fi explicată altfel, ea trebuie socotită imediată, instantanee 2. Un motiv care nu a fost probabil decât puțin explorat, dar a cărui subtilitate face chiar parte din genealogia ideii de lectură edificatoare, și nu doar europeană și laică. Așa cum lectura tratatului despre tath³gatagarbha (sămânța de Buddha prezentă În adâncul fiecăruia) conduce imediat la realizarea cunoașterii de tip buddha 3. Calendarul lui Zerlendi se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cel mai fascinant personaj din literatura lui Marin Preda: mai puțin complex, dar semănând în felul de a reacționa în situații dificile, de a se apăra prin disimulare, de a vorbi în doi peri, de a-și lua interlocutorul, cu subtilitate, peste picior, de a mima inocența. Vizitat de făuritori ai „vieții noi”, Năiță îi întâmpină în curte, îi invită în casă, dar intră înaintea lor și le închide ușa, lăsându-i în seama câinelui, care îi sfâșie unuia pantalonii. Spectacolul
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
modernitatea epicii depinde de temele alese este P. Ideea lui, exprimată în mai multe rânduri, este că, pentru un prozator autentic, un filosof de profesie și un tăietor de lemne au o egală valoare deoarece scriitorul nu analizează complexitățile și subtilitățile profesiunii, ci condiția umană a individului. Poziție bună, idee justă într-o literatură cum e cea română, unde false dileme provoacă interminabile discuții. Nouă este, întâi, în povestirile din Întâlnirea din Pământuri și mai ales în Moromeții, viziunea asupra țăranului
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
numi natura moromețiană: ironică, subtilă, imaginativă, în stare de o reprezentare complexă despre lume. Pațanghel din O adunare liniștită e un exemplu. Este, apoi, stilul epic, construit după modelul lui I. L. Caragiale, prozator al lumii urbane. Stilul se bizuie pe subtilitățile limbajului oral. Sunt cel puțin trei categorii de povestiri în Întâlnirea din Pământuri, în funcție de tema dominantă (și viziunea asupra ei). Prima este aceea a narațiunilor scrise în modul unui realism dur (Calul, La câmp, Înainte de moarte). Un țăran hotărăște să
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege nimic. Vocea aspră a bărbatului sosit de la câmp (vocea lucidității) destramă această vrajă plină de teamă. Este, în fine, a treia categorie (Întâlnirea din Pământuri, O adunare liniștită) unde P. înregistrează subtilitățile sufletului rural. Adolescentul Dugu o vede goală pe Drina și se îndrăgostește fulgerător de ea. Pentru a o cuceri, se bate cu Achim, un măgădău care își revendică prioritatea asupra fetei. Lupta pentru inima Drinei sugerează nu numai inițierea în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
conservatoare a lui Boerescu s-a Încheiat la jumătatea anului 1883 (la scurt timp Înainte de moartea omului politic). Fostul ministru dezvolta o serie impresionantă de sofisme pentru a argumenta caracterul „conservator” al reformei electorale proiectate de guvernul Brătianu . Insistența asupra subtilităților textului boerescian este inutilă. Trebuie remarcat totuși faptul că, În pofida ralierii la un proiect care submina baza electorală a „dreptei”, politicianul insista, explicit și implicit asupra identității doctrinare conservatoare. Nu doar proiectul În sine era circumscris acesteia: respingerea ficțiunilor revoluționare
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
unui rezultat al căutărilor practice, în cazul de față - rezultatul actului creativ/artistic - fie pictură murală, fie pictură de șevalet, bidimensional sau tridimensional, fie grafică, sculptură, design vestimentar sau alte manifestări artistice precum „body - painting/face”; acestea din urmă, comportă subtilitatea jocului care, prin numai citirea cuvântului va trimite la esența cunoașterii (de sine...) și chiar regăsirii... Plin de tâlc, fiecare “joc” îndeplinește o funcție necesară, fiind acceptat ca punct de plecare al oricărei cercetări și considerații științifice; jocul poate fi
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
romanul Adela al lui G. Ibrăileanu și un microstudiu intitulat Comicul în „Dănilă Prepeleac”, scrise pe când T. era în clasa a șaptea liceală, arată un deosebit apetit pentru dificile lecturi fundamentale (de pildă, pentru teoria bergsoniană a comicului), pătrundere și subtilitate, calități ce vor fi potențate pe durata studiilor universitare. În condițiile acutizării confruntărilor politice dintre extremele dreaptă și stângă, tânărul gazetar va adera la cea din urmă, la ale cărei periodice va scrie. Poziția sa e marxizantă, dar sub o
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
critice»”. Un discipol care aprecia „sistemul estetic profund” al maestrului, dar îl considera, în același timp, complex și original, greu de aplicat de altcineva, el însuși neînțelegând să-l „împrumute” cu totul. Precum mărturisește într-un articol polemic, „îi repugnă subtilitatea scolastică ce despică firul în patru”, „afectatul cult al adevărului” sau „ortodoxia estetică pedantă”. Într-adevăr, chiar în lucrarea de seminar cu care debutează și care deschide volumul Cronici literare sunt demontate numai anumite elemente ale structurii piesei Apus de
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
se prezintă în toată spontaneitatea desfășurării sale, o atenție aparte fiind atribuită înregistrării momentelor de impas ontologic, concretizate în eșecuri și îndoieli, în conștiința inutilității. Mizând pe jocul identităților și pe numeroase trimiteri livrești, U. interpreteză, în tablouri de o subtilitate meșteșugită, condiția poetului, voce sortită să rătăcească prin infernul unui prezent al imaginației sterile („De la o vreme începi să mori scriind epopei / te-ntrebi despre climatul fulgerului, cu gândul / la roata care se-nvârte” - Tu, orb ca Homer; „Din momentul
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
din plin cu biograficul și cu documentarul. În realitate, e doar o repliere strategică, dat fiind că cele trei „cartograme” care încheie cartea (ultima, dedicată lui Nicolae Breban, e în egală măsură un tur de forță și o lecție de subtilitate) prefigurează deja proiectul „geografic” al criticului. Dar efectele acestuia nu se vor observa prea clar în Proza românească de azi, I (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor), poate cel mai bun volum al lui U. Miza cărții, care se dorește „un studiu
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
ce le cuprinde, „povestiri vesele pentru cei mici, cu tâlcuri triste pentru cei mari”, precum și romanele ai căror protagoniști sunt copii, adolescenți sau tineri. Prin definiție, acest gen de literatură include o finalitate educativă, dar aici „lecția” e ținută cu subtilitate. Ultima poveste e aventura unor copii în timpul celui de-al doilea război mondial, O lume întreagă depozitează în visele unui copil o veritabilă enciclopedie. În romanul Al treilea pol al pământului miraculosul e plasat în realitatea obiectivă, într-o combinație
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Corificul) și indicații solemn-patetice de regie: „zidurile plâng orologii oarbe”, „norii târăsc sigiliul marelui eros”. Și Costache Conachi folosea acest fel de colocviu liric pentru a defini „urgiile” amorului. Z. bate spre latura lui sacră, dar cu o îngrămădire de subtilități formale care împiedică demonstrația. Retorica amoroasă este, în genere, inventivă și deviază sistematic trubadurescul salut d’amour spre o poezie de pură incantație. Conachi a scris o retorică poetică de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
acestor proze, precum în Golem de Gustav Meyrink. Nuvelele din culegerea Ereticul de la Mănăstirea Neamțu pierd din tensiunea primei cărți, narațiunea câștigând în schimb coerență și verosimil. Întâmplări „scandaloase”, ca erezia părintelui Lazăr, sunt pigmentate de umor fin și de subtilitate psihologică, în timp ce restul prozelor, cu subiecte având drept fundal Bistrița și piscul Cernegura (Pubertate), vârful Pietricica și pârâul Cuejdi, „reinterpretează” în cheie mistică întâmplări din copilăria autorului. Profanul comunică secret cu spațiul și timpul sacru: Uziel, din proza omonimă, coboară
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
un stimulent și o voluptate. ȘERBAN CIOCULESCU Paul Zarifopol este un spirit individualist și critic, un estet care nu dă altă valoare artei decât aceea a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un gust diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții. L-am putea denumi un voltairian, în sensul larg al cuvântului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată. POMPILIU CONSTANTINESCU Se lămurise, și lămurirea aceasta se făcuse contra modei, într-un admirabil
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situațiilor ofensive cu cele defensive (atac si apărare), posibilitățile pe care le oferă jucătorilor de a-și etala fantezia și capacitatea inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creativ, subtilitatea unor pase executate cu mare finețe, aruncările la cos acrobatice, toate oferă jucătorilor, dar în special publicului spectator, momente de o deosebită spectaculozitate. Teoria jocului de baschet constituie un ansamblu de cunoștințe ordonate sistematic conform principiilor biomecanicii si a legăturilor
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
aspectele subiective relatate de bolnav, și datele de observație obiectivă constatate de medic, vor conduce la o concluzie finală de factură logic-obiectivă, care este diagnosticul clinic. Acest tip de raționament este un proces mintal deosebit de complex și de o mare subtilitate, care are ca model filozofic raționamentul fenomenologic, pornind de la „bolnav” și ajungând la „boală”, sau de la ființa umană la alteralitatea acesteia, în care bolnavul ca persoană se va recunoaște. În felul acesta diagnosticul stabilește un „acord epistemologic” între medic și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paideutice, în ciuda străduințelor repetate 1, după opinia mea, n-a fost niciodată suficient de sagace și nu a dat la iveală decât aserțiuni superficiale pe care, probabil, Socrate însuși le-ar fi luat în râs. Dar Hegel a intuit cu subtilitate că „principiul filosofării lui Socrate coincide cu însăși metoda ca atare”2 și a stăruit asupra a ceea ce uimitorul sophos elin numea maieutica (maieutikhv = „arta moșitului”) și eironeia (eironeia = „arta ironiei”). Dar și Hegel s-a lăsat ademenit de judecata
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se autobatjocorește, pentru ca, mai apoi, să ridice „umilința” la rang de artă divină. 17. Din mai multe dialoguri platonice (Menon, 7e-80; Hippias) știm că această acuză adusă lui Socrate era foarte frecventă. 18. Recursul la analogia mitologică implică, aici, o subtilitate răutăcioasă. Expresia o(ti aloco" o(usa thvn loceían evilhce conține un joc de cuvinte complex. Socrate este neserios. Aloco" înseamnă, când este scris cu a-privativus, „lipsită de patul conjugal”, „necăsătorită”, iar cu a-copulativus înseamnă „cea cu care se împarte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
uită de luptă în toiul acesteia, pentru o „partidă” de dezmăț cu Elena. Atare stigmatizări violente inventau nu numai gramaticii, ci și retorii și sofiștii ori de câte ori trebuiau să condamne impietatea și să recompenseze virtutea. Metoda alegoriei inventate se baza pe subtilitățile raționării analogice, ai cărei maeștri au fost dintotdeauna filosofii postsocratici. Și ea a fost asimilată, integral, de către teologii creștini (și de maeștrii Kabbalim ai religiei mozaice!). Ce a determinat obsesia morală a educatorilor eleniști? Fără îndoială, nu pedanteria, ci marele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a ceremoniilor și a ritualurilor școlare; fenomenologia psihanalitică a „prezenței” și „absenței” în educație; problemele intertextualității în discursurile pedagogice; fenomenologia „scriiturii” și „gândirii” pedagogice; fenomenologia „locului secret” în educație; fenomenologia „singurătății” pedagogice; fenomenologia „timpului educațional” ș.a. Pe acest „tărâm al subtilității și profunzimii curriculare” s-au ilustrat personalități de mare anvergură ale gândirii pedagogice contemporane: Max van Manen (1984); Tetsuo Aoki (1986, 1987, 1988, 1990, 1993); David W. Jardine (1987); Dwayne Huebner (1975); David G. Smith (1988); Elaine Atkins (1988); Brent
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
simplu colaborator poate face același lucru, dar sporadic și cu rezultate mai puțin valoroase din punct de vedere operativ. La începutul anilor ’60, când Securitatea făcea eforturi să se „profesionalizeze”, distincțiile între diversele categorii de furnizori de informații mergeau până la subtilități de genul informator calificat și informator necalificat, la care se adăugau persoanele de sprijin (nerecrutate oficial, dar în contact permanent cu un ofițer de legătură), gazdele caselor de întâlniri (posesorii unor locuințe puse la dispoziția Securității, pentru întâlniri conspirative cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
valoros. La prima vedere, e greu de imaginat situația în care o persoană matură conversează cu ofițerul de Securitate și îi dă informații sensibile despre rude, prieteni sau cunoscuți fără să-și dea seama ce face. În realitate, una dintre „subtilitățile” muncii operative era „exploatarea în orb” - conversația amicală cu un personaj despre care nu bănuiai că ar fi ofițer sau pe care-l cunoșteai ca „ofițer de serviciu”, un fel de responsabil oficial al întreprinderii, interesat de chestiuni economice, tehnologice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Când împrejurările de viață devin nefavorabile și amenință supraviețuirea, omul face imediat saltul înapoi în biologic și adoptă comportamentul biologic. Este exact ceea ce s-a petrecut la Pitești și, în acest caz, structura psihologică susține comportamentul biologic pin experiența și subtilitățile ei. Mulți dintre colegi și-au făcut demascarea, au acceptat toate condițiile cerute de torționari și, astfel, au fost primiți în rândurile lor și au început să ne tortureze pe noi. Toate declarațiile date în fața șefului de cameră erau date
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
e mai indirectă, mai „altfel spusă”, iar talentele dezvoltate în a ocoli cenzura, o barieră reală și destul de îngustă, presupuneau un exercițiu permanent de evitare subtilă a decapitării textului sau a interzicerii lui, ceea ce menținea tensiunea creației la tonusul optim. Subtilitățile sublimărilor de atunci au fost înlocuite, după 1990, cu „exprimări directe”, tot mai „dezgolite”, astfel încât creativul s-a dizolvat, atingând vulgarul, fruct interzis de puritanismul anterior. Nu întotdeauna „liberul arbitru” a fost și cel mai creativ, cenzura și-a făcut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]