3,015 matches
-
rupsese o bucată din tunică și îi bandaja cu ea umărul rănit. Strânse bine fașa și îi legă brațul de gât. Auziră zgomotul copitelor unui cal care se îndepărta. — Pe ăla l-am lăsat să scape... Titus era lac de sudoare. — Ar trebui să fie aici fratele tău, să te îngrijească. Din câte îmi dau seama, rana e gravă. Pierzi foarte mult sânge. — N-o să mor tocmai acum. Antonius se așezase pe iarbă. Privi în jur furios. — N-o să mor acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semn spre ușa bucătăriei. — Să mergem acolo. Valerius îl urmă. Se așezară pe jos, cu spatele sprijinit de perete, printre sacii de făină, ignorați de mulțimea care se îngrămădea în jurul gladiatorilor. În aerul greu, mirosul de mâncare și cel de sudoare se amestecau. Valerius îl privea pe băiat. — Mi se pare că ne-am mai întâlnit, dar... Băiatul îl întrerupse. — Vreau să-ți vorbesc despre jocurile de mâine, zise agitat. Știu că Vitellius a poruncit să nu afle nimeni despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor. Continuă să alerge, lac de sudoare, lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu prin fața negustorului de pește la care Vitellius îl trimitea să scotocească după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul, arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe fruntea asudată a tracului. Marcus îi dădu un ghiont. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armele flavienilor. Antonius trecea călare printre rândurile soldaților săi, încurajând cu glas puternic legiunile din Pannonia, în special pe a treisprezecea: — Pe acest câmp veți putea șterge rușinea înfrângerii pe care ați suferit-o... Redobândiți-vă onoarea! — Antonius... Titus șterse sudoarea rece de pe fața lui Antonius, care îi îndepărtă cu un gest nesigur mâna, privind în fața sa cu ochii măriți. Voi, cei din Maesia, care ați pornit revolta... Nu puteți să vă temeți acum de dușman! Și voi, cei din Syria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
proaspete. Și: Nu mai cânta și nu te extenua. Nu mai bea ceai pe stomacul gol. Ai grijă să fii deosebit de curată. Spală-te pe cap, trage un pui de somn, ridică picioarele și fă exerciții de bicicletă. Își ștergea sudoarea de pe frunte cu o batistă și se ținea în continuare după nevastă-sa, chiar dacă îi era clar că nu o interesa absolut deloc ce-i spunea el. Ammaji avea propriile idei. Propriile-i idei despre cum trebuie tratată o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ore întunecate deasupra cărților sale, mereu cu câte un examen pentru care trebuia să învețe, cu câte un test sau o întrebare lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu povestirile despre copilăria ei plină de umiliri și nedreptăți pe care a trebuit să le suporte și în timpul adolescenței - de la țâcnitul de duzină care mirosea a mosc și îi oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fi pus mingea acolo unde nu o mai puteam ajunge. Am schimbat terenurile. Nu i-am întâlnit ochii. Speram să nu-mi aud horcăitul cu care înghițeam aerul. Speram că nu simte mirosul - speram că nu vede șiroaiele de sudoare care îmi brăzdau fața ca un abur fierbinte. În timp ce îmi ocupam locul în teren, mi-am ridicat privirea spre asistența aflată în acvariul de sus. Zâmbea. Primul meu serviciu s-a înfipt în fileu, la doar câțiva centimetri de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și a țipat la ei prin aburul care umpluse baia... N-am mai putut suporta. Mi-am adunat scâncind hainele, pe care le-am înghesuit în punga luată pe gratis. M-am arătat pe Sixty-Sixth Street cu vesta jilavă de sudoare, cu niște bermude până la genunchi, ciorapi negri și espadrile scâlciate. Dacă mă gândesc mai bine, arătam exact ca toți ceilalți. Ființa mea tânjea după întuneric și liniște, dar soarele funcționa cu motoarele la capacitatea maximă, în timp ce eu țipam după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clanță - și am adormit ca un copilaș înainte de ora zece. Ceasul meu de voiaj m-a anunțat că e ora opt și cincisprezece. Am sărit din pat, simțindu-mă plin de energie, ba chiar a-ntâia, uitând cu totul de sudorile care mă scăldau de obicei, de convulsii, de frisoane, de amețeala accentuată - o senzație greu de descris, dar și mai greu de suportat, aceea că nu am mai coborât ieri din naveta spațială acolo unde trebuia și că mă îndreptasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sănătate. Doris își strângea grăbită lucrurile, cu jacheta aruncată pe umăr. Ua, iubito, mi-am spus eu. Da’ nerăbdătoare mai ești! Poate sărim și peste prânz și trecem direct la fapte. Apoi am văzut lacrimile curgându-i ca picăturile de sudoare. — Mulțumesc, mi-a spus ea în timp ce mă apropiam. De ani de zile nu m-am mai simțit așa de prost. Haide, dragă, doar știi că-ți place. A reușit să se stăpânească. Deși făcea eforturi să vorbească, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ieftine spre Belfast, Manchester, Glasgov, Birmingham și spre mai îndepărtata Londră. Întoarcem cu toți spatele soarelui pentru a ne îndrepta spre lună, într-o formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne căptușea trupurile, a sudorii care ne năclăia părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Brixton, unde se purtau prevenitor și-ți treceau unele chestii cu vederea și unde te mai descurcai. Nu, Pentonville e un loc josnic, întunecat, igrasios, cu aerul împuțit și apăsător. Până și gardienii păreau retardați în uniformele lor muiate de sudoare. Am așteptat două ore nenorocite într-o sală de clasă, împreună cu neveste care se fâțâiau de colo-colo - altfel de neveste, nu din cele bătrâne și triste, ci tinere și plictisite, șucărite, la ananghie, blestemându-și zilele. Fetele astea se încurcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în mijlocul zilei. Chiar și aceste labe imaginare pe care mi le fac se dovedesc a fi niște bazaconii, ca orgasmele pe care le am dinainte. Cât e ziua de lungă, sunt eu, cel de noapte, legat de gândurile nopții, de sudorile nopții. Și toată noaptea, ei bine, sunt cu totul altceva, din nou altceva, sunt ceva ultraelaborat, sub jetul de aer supersonic al cărui trup subțire se târăște deasupra negrului Atlantic. A venit și ziua de vineri, și-a făcut treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așaa. Și pe urmă îmi beau vinul. În timp ce Martina pregătește mâncarea, eu stau în bucătărie cu mâinile grele încrucișate și o urmăresc. Mișcările ei sunt precise și delicate, frumoase. Da, tot ce face ea e frumos. Până și petele de sudoare de la subsuorile gemene ale tricoului ei albastru sunt frumos conturate. Până și sudoarea își caută propriu-i tipar și propria formă. Ascult cu atenție murmurele ei de efort, concentrate și aprobare. Mâncăm: omletă, salate, carne albă, vin alb. Îmi supraveghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în bucătărie cu mâinile grele încrucișate și o urmăresc. Mișcările ei sunt precise și delicate, frumoase. Da, tot ce face ea e frumos. Până și petele de sudoare de la subsuorile gemene ale tricoului ei albastru sunt frumos conturate. Până și sudoarea își caută propriu-i tipar și propria formă. Ascult cu atenție murmurele ei de efort, concentrate și aprobare. Mâncăm: omletă, salate, carne albă, vin alb. Îmi supraveghez paharul, îmi supraveghez greutatea, o supraveghez pe Martina Twain. Țin cuțitul de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o elasticitate obscenă. scenariul era Juanita del Pablo și Diana Proletaria: ea era peste tot. — Cartea dumneavoastră, domnule. M-am uitat la tavă - și am simțit acele de gheață ale rușinii înțepându-mi pieptul. Ca o gheață fierbinte, ca o sudoare înghețată. M-am ridicat în picioare. În strălucirea de foc a tăvii am văzut fața chelnerului care aștepta - și cartea mea de credit tăiată exact în patru. Unde e nenorocitul ăla de director? Hei, tu, vino-ncoa. Este procedura companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-mi ia? Eram pregătit, cât se poate de pregătit. Și a urmat palpabila umbră venită peste mine ca un lucru greu care cade încet în picioare și două mâini lungi izbind cu pumnii în inima mea. Nici un strop de sudoare, mi-am spus eu după ce primii volți ai șocului fuseseră smulși din trupul meu. O lovitură de călcâi în glezna lui dreaptă va pune lucrurile la punct. Apoi un cot în față și adio mamă... Dar acum constat că respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amplifica purtând practic tot timpul o haină din piele de urs, cu toate că rareori era frig în K. Poate că tocmai haina îi dădea feței lui acea nuanță de un roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
închisă și zăvorâtă. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se uită iar în oglindă. Acolo, în imaginea reflectată, ușa se deschidea încet. Cineva intra. Auzi o voce amară, dar recognoscibilă. — Bună, frățioare. Silueta Prepelicarului pătrunse în încăperea reflectată în oglindă. Vultur-în-Zbor simți cum o sudoare rece îl năpădește din cap până-n picioare. Spectrul Prepelicarului înaintă puțin în „încăpere“ și repetă: — Bună, frățioare. Apoi se retrase prin ușa oglindită și totul reveni la normal. Vultur-în-Zbor simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care fusese la petrecerea de logodnă. Petrecea puținul timp liber în pat, dormind. Am început să înțeleg cum își câștiga banii. Dacă aș fi fost o persoană grijulie, i-aș fi gătit cina și i-aș fi șters fruntea de sudoare. Așa cum și făceam: mă duceam des să-l ajut să mănânce o mulțime de bunătăți la pachet. Marea varietate de mâncare de calitate pe care oamenii erau dispuși să ți-o livreze acasă - cu condiția să locuiești în zona lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce este? Ce te doare? S-a bătut pe piept și stomac. O mână era în jurul gâtului. —Mă arde... arde... nu pot respira... a spus. Ochii îi erau îngroziți. Sub mâinile mele, umerii îi erau calzi precum cărbunii. Picături de sudoare i se formau pe față ca lacrimile. Nu l-am mai putut ține drept. Picioarele i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe punte. Uitându-mă disperată în jurul meu, le-am făcut semn lui Sebastian și lui Dominic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mi un pahar cu lapte. Amândoi, repede! Fața lui Sebastian se schimbă brusc, de la uluire la îndoială și șoc. — Haide, pentru Dumnezeu! i-a spus lui Dominic, îndreptându-se spre salon. James se zvârcolea acum, cu brațele în laturi, cu sudoarea scurgându-se pe haină, cu fața în agonie, încercând să respire, dar și vomând în același timp. Arăta precum cineva care alergase într-o cursă și aproape se omorâse în acest fel. Susie țipa, lucru destul de normal, o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]