KorAP: Find »[drukola/base=sufix & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...93 >

2,316 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

tema secundară și stabilește sensul gramatical de mai mult ca perfect: venise-(m), venise (-și) etc. Abia această temă poate intra în relație cu dezinențe de număr și persoană, stabilindu-și definitiv semnificația gramaticală și lexicală: venisem, veniseși, venise etc. Sufixele verbale, pentru exprimarea timpului și modului, sunt, cele mai multe, omonime. Sufixul -a-, de exemplu, poate intra în alcătuirea temei imperfectului: cânt-a-(m), în structura temei perfectului: cânt-a-(-i, și, -sem, -seși etc., -t), a infinitivului (temă liberă): cânt-a, în structura

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
perfect: venise-(m), venise (-și) etc. Abia această temă poate intra în relație cu dezinențe de număr și persoană, stabilindu-și definitiv semnificația gramaticală și lexicală: venisem, veniseși, venise etc. Sufixele verbale, pentru exprimarea timpului și modului, sunt, cele mai multe, omonime. Sufixul -a-, de exemplu, poate intra în alcătuirea temei imperfectului: cânt-a-(m), în structura temei perfectului: cânt-a-(-i, și, -sem, -seși etc., -t), a infinitivului (temă liberă): cânt-a, în structura temei de plural a prezentului: cânt-a-(-ți etc.) Prin aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
este anulată, de obicei, odată cu constituirea unor teme secundare (veni-/venise-) și mai cu seamă în urma cuprinderii în structura formei verbale și a dezinențelor, prin care sensul gramatical (foarte complex) se fixează definitiv: venisem, veniseși etc. Pe de altă parte, sufixele tematice și, ca urmare, temele verbale înseși nu sunt aceleași pentru toate verbele, decât în cazuri extrem de rare. Tema mai mult ca perfectului, de exemplu, prezintă pentru toate verbele limbii române același sufix -se-, dar și aceasta, privită în întreaga

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
venisem, veniseși etc. Pe de altă parte, sufixele tematice și, ca urmare, temele verbale înseși nu sunt aceleași pentru toate verbele, decât în cazuri extrem de rare. Tema mai mult ca perfectului, de exemplu, prezintă pentru toate verbele limbii române același sufix -se-, dar și aceasta, privită în întreaga ei structură, nu se dovedește pentru toate verbele aceeași, întrucât tema primară, pe baza căreia se formează, tema perfectului, adică, diferă de la o serie de verbe la alta: veni-se-(m), cânta-se-(m), merse-se-

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în întreaga ei structură, nu se dovedește pentru toate verbele aceeași, întrucât tema primară, pe baza căreia se formează, tema perfectului, adică, diferă de la o serie de verbe la alta: veni-se-(m), cânta-se-(m), merse-se-(m) etc. Această diversitate de sufixe tematice și, implicit, de structură a temelor verbale în chiar interiorul aceluiași timp sau mod verbal, impune, în mod necesar, identificarea unor clase de verbe tocmai din această perspectivă, a expresiei diferitelor categorii gramaticale. Structuri verbale sintetice și analiticetc "Structuri

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
organizare a planului expresiei în desfășurarea opozițiilor interne ale categoriilor gramaticale. Temele legate dezvoltă în structuri sintetice sintagmele finite ale timpurilor simple, prin intrarea în relație sintagmatică directă cu dezinențe de persoană și număr. Flectivul acestor sintagme sintetice, constituit din sufixul (sufixele) temei și dezinența de persoană-număr este conjunct Rădăcinii: călător + i+m = călătorim (prezent) călător + ea+m = călătoream (imperfect) călător + i+i = călătorii (perf. simplu) călător + ise+m = călătorisem (m.m.c.p) R + Flectiv = R+Flectiv Temele libere dezvoltă în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
a planului expresiei în desfășurarea opozițiilor interne ale categoriilor gramaticale. Temele legate dezvoltă în structuri sintetice sintagmele finite ale timpurilor simple, prin intrarea în relație sintagmatică directă cu dezinențe de persoană și număr. Flectivul acestor sintagme sintetice, constituit din sufixul (sufixele) temei și dezinența de persoană-număr este conjunct Rădăcinii: călător + i+m = călătorim (prezent) călător + ea+m = călătoream (imperfect) călător + i+i = călătorii (perf. simplu) călător + ise+m = călătorisem (m.m.c.p) R + Flectiv = R+Flectiv Temele libere dezvoltă în structuri

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
auxiliaretc "Verbe auxiliare" Verbele auxiliare fac parte din categoria morfemelor libere de care se servește limba română pentru exprimarea unor sensuri gramaticale finite, alături de alte auxiliare ale flexiunii; • de natură fonetică sau prozodică: alternanțe fonetice, intonație, accent; • de natură morfologică: sufixe, dezinențe • de natură sintactică: prepoziții, conjuncții În limba română sunt auxiliare morfologice verbele a fi, a avea, a voi, și a vrea. Sunt verbe golite de conținut semantic și fixate în anumite forme flexionare. Flexiunea lor - redusă, de obicei, la

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
să cânte. Auxiliarul A VOI Este morfem al viitorului I indicativ, devenit ca atare în urma întâlnirii cu auxiliarul a vrea. Intră în sintagma acestui timp cu formele de prezent, diferite atât de cele ale verbului liber a voi (conjugat cu sufixul -esc), cât și de cele ale verbului a vrea: verb auxiliar verb liber (eu) voi (cânta, merge etc.) voi (esc), vreau (o carte etc.) (tu) vei (cânta, merge etc.) voi (ești), vrei (o carte etc.) (el, ea) va (cânta, merge

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
În mod firesc clasificarea morfologică a verbelor regulate, în funcție de dinamica variațiilor tematice, își află criteriul fundamental în tema verbală, în schimbările temelor verbale în cursul conjugării. Clasificarea verbelor în funcție de structura și modificarea structurii morfologice a temelor verbale - condiționată de schimbarea sufixelor tematice - în paradigma flexiunii verbului impune luarea în considerație a două perspective: (1) a sufixului, (2) a temei verbale. Identificarea unor clase de verbe din perspectiva sufixului, considerat în sine, în afara participării sale la o structură tematică, nu poate duce

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fundamental în tema verbală, în schimbările temelor verbale în cursul conjugării. Clasificarea verbelor în funcție de structura și modificarea structurii morfologice a temelor verbale - condiționată de schimbarea sufixelor tematice - în paradigma flexiunii verbului impune luarea în considerație a două perspective: (1) a sufixului, (2) a temei verbale. Identificarea unor clase de verbe din perspectiva sufixului, considerat în sine, în afara participării sale la o structură tematică, nu poate duce la o clasificare de fond, dată fiind multitudinea sufixelor și varietatea de asociere a acestora

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
verbelor în funcție de structura și modificarea structurii morfologice a temelor verbale - condiționată de schimbarea sufixelor tematice - în paradigma flexiunii verbului impune luarea în considerație a două perspective: (1) a sufixului, (2) a temei verbale. Identificarea unor clase de verbe din perspectiva sufixului, considerat în sine, în afara participării sale la o structură tematică, nu poate duce la o clasificare de fond, dată fiind multitudinea sufixelor și varietatea de asociere a acestora. Cu toate acestea, sufixul se poate constitui într-un criteriu pentru distingerea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
considerație a două perspective: (1) a sufixului, (2) a temei verbale. Identificarea unor clase de verbe din perspectiva sufixului, considerat în sine, în afara participării sale la o structură tematică, nu poate duce la o clasificare de fond, dată fiind multitudinea sufixelor și varietatea de asociere a acestora. Cu toate acestea, sufixul se poate constitui într-un criteriu pentru distingerea unor subclase de verbe. Pentru identificarea, în interiorul claselor verbale mai largi, a unor subclase, prezintă importanță deosebită, de exemplu, sufixele prezentului, imperfectului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
verbale. Identificarea unor clase de verbe din perspectiva sufixului, considerat în sine, în afara participării sale la o structură tematică, nu poate duce la o clasificare de fond, dată fiind multitudinea sufixelor și varietatea de asociere a acestora. Cu toate acestea, sufixul se poate constitui într-un criteriu pentru distingerea unor subclase de verbe. Pentru identificarea, în interiorul claselor verbale mai largi, a unor subclase, prezintă importanță deosebită, de exemplu, sufixele prezentului, imperfectului și participiului. Din această perspectivă, având în vedere temele polivalente

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fiind multitudinea sufixelor și varietatea de asociere a acestora. Cu toate acestea, sufixul se poate constitui într-un criteriu pentru distingerea unor subclase de verbe. Pentru identificarea, în interiorul claselor verbale mai largi, a unor subclase, prezintă importanță deosebită, de exemplu, sufixele prezentului, imperfectului și participiului. Din această perspectivă, având în vedere temele polivalente și temele monovalente, luând în considerație numărul temelor distincte, în afara omonimiei „tematice”, se pot identifica, între verbele românești cu flexiune regulată, cinci grupe de verbe, cinci tipuri de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
monovalente, luând în considerație numărul temelor distincte, în afara omonimiei „tematice”, se pot identifica, între verbele românești cu flexiune regulată, cinci grupe de verbe, cinci tipuri de flexiune (verbală). Tipul I de flexiune Se cuprind aici verbele de conjugarea I, cu sufixul infinitivului -a. Prezintă trei teme distincte sub aspect formal: o temă polivalentă și două teme monovalente. A. - Tema polivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul tematic, omonim și cauză a omonimiei tematice: -A-. Polivalența temei este extinsă la patru

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
flexiune (verbală). Tipul I de flexiune Se cuprind aici verbele de conjugarea I, cu sufixul infinitivului -a. Prezintă trei teme distincte sub aspect formal: o temă polivalentă și două teme monovalente. A. - Tema polivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul tematic, omonim și cauză a omonimiei tematice: -A-. Polivalența temei este extinsă la patru teme omonime: A1: tema infinitivului: cântA A2: tema II a prezentului (pl.): cânt|-(m), cântA-(ți) A3: tema imperfectului: cântA-(m), cântA-(i) etc. A4: tema

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
persoanele I și a II-a) și alta pentru singular (la care se cuprinde și pluralul persoanei a III-a, formă omonimă, când cu persoana a III-a singular, când cu persoana I singular). • La tema de plural a prezentului, sufixul tematic prezintă o alternanță fonetică: -ă/-a: cântă-(m), cânta-(ți). • Sufixul-variantă -ădevine -edin cauze fonetice (printr-un fenomen de asimilație vocalică) în structura tematică a verbelor a căror rădăcină se termină în vocala -i-: apropie-(m) sau într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
căror rădăcină se termină în vocala -i-: apropie-(m) sau într-o consoană palatală (sau palatalizată): veghe-(m), îngenunche-(m). • De la tema primară a perfectului se constituie alte trei teme, secundare: cu sufixul-Ø, tema perfectului simplu: cânta-Ø(i) etc.; cu sufixul -SE-, tema mai mult ca perfectului: cânta-SE-(m) etc.; cu sufixul -T, tema liberă a participiului: cânta-T. B. — Tema I a prezentului (pentru singular și persoana a III-a plural); este o temă primară, legată, monovalentă. În funcție de realizarea concretă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o consoană palatală (sau palatalizată): veghe-(m), îngenunche-(m). • De la tema primară a perfectului se constituie alte trei teme, secundare: cu sufixul-Ø, tema perfectului simplu: cânta-Ø(i) etc.; cu sufixul -SE-, tema mai mult ca perfectului: cânta-SE-(m) etc.; cu sufixul -T, tema liberă a participiului: cânta-T. B. — Tema I a prezentului (pentru singular și persoana a III-a plural); este o temă primară, legată, monovalentă. În funcție de realizarea concretă a sufixului constitutiv, diferențiază verbele în doua clase: Tipul I1 (tipul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
tema mai mult ca perfectului: cânta-SE-(m) etc.; cu sufixul -T, tema liberă a participiului: cânta-T. B. — Tema I a prezentului (pentru singular și persoana a III-a plural); este o temă primară, legată, monovalentă. În funcție de realizarea concretă a sufixului constitutiv, diferențiază verbele în doua clase: Tipul I1 (tipul I de flexiune, clasa 1); tema este constituită din rădăcină și sufixul tematic-Ø: cânt-Ø, cânț-Ø(i), cânt-Ø(ă). Tipul I2 (tipul I de flexiune, clasa 2); tema este constituită din rădăcină

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
prezentului (pentru singular și persoana a III-a plural); este o temă primară, legată, monovalentă. În funcție de realizarea concretă a sufixului constitutiv, diferențiază verbele în doua clase: Tipul I1 (tipul I de flexiune, clasa 1); tema este constituită din rădăcină și sufixul tematic-Ø: cânt-Ø, cânț-Ø(i), cânt-Ø(ă). Tipul I2 (tipul I de flexiune, clasa 2); tema este constituită din rădăcină și sufixul tematic: EZ-/-EAZ-: lucr-EZ-, lucr-EZ-(i), lucr-EAZ-(ă), să lucr-EZ-(i) etc., lucr-EAZ-(ă)! Observații: • În structura verbelor primei

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
diferențiază verbele în doua clase: Tipul I1 (tipul I de flexiune, clasa 1); tema este constituită din rădăcină și sufixul tematic-Ø: cânt-Ø, cânț-Ø(i), cânt-Ø(ă). Tipul I2 (tipul I de flexiune, clasa 2); tema este constituită din rădăcină și sufixul tematic: EZ-/-EAZ-: lucr-EZ-, lucr-EZ-(i), lucr-EAZ-(ă), să lucr-EZ-(i) etc., lucr-EAZ-(ă)! Observații: • În structura verbelor primei clase (I1), la o interpretare de suprafață, datorită sufixului-Ø, tema se poate confunda cu rădăcina, dar identitatea există numai la nivel

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
lucr-EZ-(i), lucr-EAZ-(ă), să lucr-EZ-(i) etc., lucr-EAZ-(ă)! Observații: • În structura verbelor primei clase (I1), la o interpretare de suprafață, datorită sufixului-Ø, tema se poate confunda cu rădăcina, dar identitatea există numai la nivel fonetic, nu și morfologic. • Sufixul -EZ-, din structura temei verbelor celei de a doua clase flexionare (I2), datorită acțiunii vocalei -ă, dezinență pentru persoana a III-a, la indicativ, pentru persoana a II-a, la imperativ, devine la aceste forme verbale -EAZ-: (el, ei) lucr-eaz-

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
datorită acțiunii vocalei -ă, dezinență pentru persoana a III-a, la indicativ, pentru persoana a II-a, la imperativ, devine la aceste forme verbale -EAZ-: (el, ei) lucr-eaz-(ă), lucr-eaz-(ă) (tu)!. La prezentul conjunctivului, în schimb, datorită dezinenței -e, sufixul rămâne neschimbat și la persoana a III-a: (el, ei) să lucr-ez-(e). C. — Tema gerunziului. Este o temă liberă și autonomă (cu o singură excepție, când intră în sintagma prezumtivului prezent), monovalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]