2,342 matches
-
tipul V de flexiune: prinse(tema perfectului) - prinsei, prinseși etc. (perfectul simplu); rupse - rupsei, rupseșietc.; frânse - frânsei, frânseși etc.; • cu sufixul -u-: verbele din tipurile III și IV de flexiune: păru(tema perfectului) - părui, păruși etc. (perfectul simplu); • cu un sufix omonim sufixului de infinitiv și sufixului de prezent plural: -a-, pentru verbele din tipul I de flexiune: cântai, cântași etc.; • cu sufixul -i-, pentru verbele din tipul II1 de flexiune: dormii, dormiși etc.; • cu sufixul -î-, pentru verbele din tipul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de flexiune: prinse(tema perfectului) - prinsei, prinseși etc. (perfectul simplu); rupse - rupsei, rupseșietc.; frânse - frânsei, frânseși etc.; • cu sufixul -u-: verbele din tipurile III și IV de flexiune: păru(tema perfectului) - părui, păruși etc. (perfectul simplu); • cu un sufix omonim sufixului de infinitiv și sufixului de prezent plural: -a-, pentru verbele din tipul I de flexiune: cântai, cântași etc.; • cu sufixul -i-, pentru verbele din tipul II1 de flexiune: dormii, dormiși etc.; • cu sufixul -î-, pentru verbele din tipul II2 de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectului) - prinsei, prinseși etc. (perfectul simplu); rupse - rupsei, rupseșietc.; frânse - frânsei, frânseși etc.; • cu sufixul -u-: verbele din tipurile III și IV de flexiune: păru(tema perfectului) - părui, păruși etc. (perfectul simplu); • cu un sufix omonim sufixului de infinitiv și sufixului de prezent plural: -a-, pentru verbele din tipul I de flexiune: cântai, cântași etc.; • cu sufixul -i-, pentru verbele din tipul II1 de flexiune: dormii, dormiși etc.; • cu sufixul -î-, pentru verbele din tipul II2 de flexiune: coborâi, coborâși etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele din tipurile III și IV de flexiune: păru(tema perfectului) - părui, păruși etc. (perfectul simplu); • cu un sufix omonim sufixului de infinitiv și sufixului de prezent plural: -a-, pentru verbele din tipul I de flexiune: cântai, cântași etc.; • cu sufixul -i-, pentru verbele din tipul II1 de flexiune: dormii, dormiși etc.; • cu sufixul -î-, pentru verbele din tipul II2 de flexiune: coborâi, coborâși etc. Dezinențele, aceleași pentru toate verbele, sunt unele specifice, altele comune cu ale altor timpuri verbale. O
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. (perfectul simplu); • cu un sufix omonim sufixului de infinitiv și sufixului de prezent plural: -a-, pentru verbele din tipul I de flexiune: cântai, cântași etc.; • cu sufixul -i-, pentru verbele din tipul II1 de flexiune: dormii, dormiși etc.; • cu sufixul -î-, pentru verbele din tipul II2 de flexiune: coborâi, coborâși etc. Dezinențele, aceleași pentru toate verbele, sunt unele specifice, altele comune cu ale altor timpuri verbale. O singură dezinență este în mod absolut specifică perfectului simplu, dezinența pentru persoana I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Noi cântarăm, lucrarăm etc. Voi cântarăți etc. Ei, ele cântară etc. Accentul: La verbele din tipul V de flexiune, accentul rămâne pe rădăcina verbului: mèrse, plânse, scrìse etc., mèrserăm, scrìserăm etc. prìnserăți etc. La celelalte verbe, accentul cade pe sufixul temei perfectului: cântài, lucrài, dormìi, sosìi, făcùi etc., cântàrăm, cântàrăți etc., venìrăm etc. Mai mult ca perfectul Este un timp de relație. Prezintă acțiunea verbală ca încheiată în trecut, înaintea altei acțiuni, și aceasta încheiată într-un moment anterior prezentului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îl sfătuisem...dar el a făcut tot cum a vrut...” sau „Eu îl sfătuisem... dar nu știam că...” Structura morfologică Este un timp simplu, cu formă sintetică. În structura sa intră tema secundară de mai mult ca perfect (formată cu sufixul -sede la tema primară a perfectului) și dezinențele pentru persoană și număr. La plural, ca și în structura perfectului simplu, apare, între dezinențele personale și rădăcină, și un morfem pentru număr: -ră-: cântase-ră-m etc. Are în comun, cu perfectul simplu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru persoană și număr. La plural, ca și în structura perfectului simplu, apare, între dezinențele personale și rădăcină, și un morfem pentru număr: -ră-: cântase-ră-m etc. Are în comun, cu perfectul simplu, tema de perfect. Se opune perfectului simplu, prin sufixul tematic -sefață de -Ø, specific acestui timp: cânta-se-ră-m (m.m.c.p.)/cânta-Ø -ră-m (perfectul simplu). Sufixul tematic -seeste același pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune. Diferențele din structura temei se datorează exclusiv temei primare a perfectului și sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și rădăcină, și un morfem pentru număr: -ră-: cântase-ră-m etc. Are în comun, cu perfectul simplu, tema de perfect. Se opune perfectului simplu, prin sufixul tematic -sefață de -Ø, specific acestui timp: cânta-se-ră-m (m.m.c.p.)/cânta-Ø -ră-m (perfectul simplu). Sufixul tematic -seeste același pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune. Diferențele din structura temei se datorează exclusiv temei primare a perfectului și sunt aceleași ca în cazul perfectului simplu. Nu diferențiază verbele limbii române nici dezinențele de persoană și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt comune tuturor timpurilor): Eu cântase-m, lucrase-m, dormise-m, coborâse-m, prinsese-m etc. Tu cântase-și etc. El, ea cântase etc. Noi cântaseră-m etc. Voi cântaseră-ți etc. Ei, ele cântaseră etc. Accentul: Cade totdeauna pe sufixul temei perfectului: cântàsem, cântàserăm, dormìsem, dormìserăm, părùsem, părùseși, părùse, prinsèsem, prinsèseși, prinsèserăm etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic se mai pot întâlni două forme perifrastice de mai mult ca perfect: a. construită din auxiliarul a fi, la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
odată la oala cu smântână -...” (I. Creangă) Accentul: Auxiliarul este monosilabic; tema infinitivului primește accentul în funcție de tipul de flexiune al verbului: verbele din tipurile IV și V de flexiune păstrează accentul pe rădăcină: fàce, mèrge; celelalte verbe au accentul pe sufixul tematic: cântà, lucrà, dormì, sosì, cobor, ur, părèa. 2. a avea + conjunctivul: am să cânt, ai să cânți etc. Auxiliarul a avea are, în limba literară, aceeași flexiune cu a verbului liber a avea, prezentând forme diferite în funcție de număr și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Noi am cânta etc. Voi ați cânta etc. Ei, ele ar cânta etc. Structura potențial-optativului prezent nu diferă în funcție de tipul de flexiune al verbului și nici nu introduce diferențieri. Acestea există doar la nivelul temei de infinitiv, care prezintă diferite sufixe, corespunzător tipului de flexiune verbală. Sintagma potențial-optativului prezent este disociabilă, prin adverbe regim: cam, mai, prea, tot, și: „Astfel de cărți aș tot cumpăra...” Când auxiliarul urmează temei de infinitiv a verbului, sintagma este dislocabilă prin pronume, personale sau reflexive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelul dezinențelor. La nivelul temei de prezent, diferențele sunt aceleași ca în cazul tuturor formelor temporale construite în baza temei de prezent: indicativul și conjunctivul. Din perspectiva temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul tuturor formelor temporale construite în baza temei de prezent: indicativul și conjunctivul. Din perspectiva temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de flexiune: sos-eșt-e! • rădăcină + sufixul -ășt: verbele din tipul II2.b. de flexiune: ur-ășt-e! Dezinențele păstrează, de asemeni, regruparea stabilită de repartizarea dezinențelor -ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de flexiune: sos-eșt-e! • rădăcină + sufixul -ășt: verbele din tipul II2.b. de flexiune: ur-ășt-e! Dezinențele păstrează, de asemeni, regruparea stabilită de repartizarea dezinențelor -ă și -e la prezentul indicativului: - dezinența -ă: verbele din tipul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de flexiune: sos-eșt-e! • rădăcină + sufixul -ășt: verbele din tipul II2.b. de flexiune: ur-ășt-e! Dezinențele păstrează, de asemeni, regruparea stabilită de repartizarea dezinențelor -ă și -e la prezentul indicativului: - dezinența -ă: verbele din tipul I de flexiune și din tipul II1: cânt-ă!, lucreaz-ă!, coboar-ă! - dezinența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e: verbele celorlalte tipuri de flexiune: soseșt-e!, strâng-e!, scad-e! etc. Observații: Excepțiile sunt, de asemeni, aceleași: primesc dezinența -e verbele din tipul I de flexiune, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala -i (cu excepția verbelor care au în tema prezentului sufixul -ez): apropi-e! Primesc dezinența -ă verbele din tipul II1 a căror rădăcină se termină în consoana r (dacă sufixul temei de prezent este Ø-): ofer-ă etc. Se adaugă acestor excepții cele discutate mai sus: verbe care prezintă nu numai dezinențe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele din tipul I de flexiune, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala -i (cu excepția verbelor care au în tema prezentului sufixul -ez): apropi-e! Primesc dezinența -ă verbele din tipul II1 a căror rădăcină se termină în consoana r (dacă sufixul temei de prezent este Ø-): ofer-ă etc. Se adaugă acestor excepții cele discutate mai sus: verbe care prezintă nu numai dezinențe particulare, ci chiar forme speciale: fă!, zi! etc., precum și verbele care, din motive fonetice, prezintă dezinența -i: merg-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale, la persoana a II-a singular, imperativul negativ prezintă o altă structură, constituită din tema de infinitiv, precedată de adverbul de negație nu: nu cânta, lucra, coborî, dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular, imperativul negativ prezintă o altă structură, constituită din tema de infinitiv, precedată de adverbul de negație nu: nu cânta, lucra, coborî, dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele din tipul III de flexiune: nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infinitiv, precedată de adverbul de negație nu: nu cânta, lucra, coborî, dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele din tipul III de flexiune: nu păr-ea! • sufixul -e; verbele din tipurile IV și V de flexiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]