3,156 matches
-
1986, 46; Gabriel Dimisianu, Scrisul - un eveniment, RL, 1986, 51; Călinescu, Biblioteci, 156-161; Titus Crisciu, Dialog cu Mircea Martin, TR, 1987, 9; Florin Berindeanu, Critică și dicțiune, RITL, 1987, 3-4; Mircea Mihăieș, „Singura critică”, CREL, 1987, 3; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 294-300; Negoițescu, Scriitori contemporani, 262-267; Papahagi, Fragmente, 147-152; Lovinescu, Unde scurte, III, 286-290; Dicț. esențial, 498-500; Manolescu, Lista, III, 288-300; Popa, Ist. lit., II, 1118; Dan C. Mihăilescu, „G. Călinescu și «complexele» literaturii române”, LAI, 2003, 18. M.S.
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
32-41; Paleologu, Alchimia, 88-95; Grigurcu, Între critici, 178-194; Pop, Lecturi, 119-124; Gheorghiu, Reflexe, 153-159; Cristea, Modestie, 232-239; Ștefănescu, Dialog, 178-185; Moraru, Textul, 21-29; Iorgulescu, Prezent, 151-169; Martin, Singura critică, 181-202; Ștefănescu, Prim-plan, 279-285; Tihan, Apropierea, 128-132; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 243-249; Cornel Ungureanu, Nicolae Manolescu între cronica literară și jurnalul politic, O, 1990, 37; Andrei Pleșu, Un mare creator de climat, JL, 1990, 1; Lovinescu, Unde scurte, I, 443-446, III, 174-178, IV, 300-305, VI, 280-286; Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu: un
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
folclorice și mesianice, peste care se varsă lacrima tremurată a unui colț de țară vitregit, bătut nemilos de vânturile istoriei. Tonalitatea elegiacă și sentimentală, ca și cea blasfematorie, încruntată, care se infiltrează pretutindeni, vădesc un dramatism organic sau chiar un suflu tragic ardent. Poetul se situează între un „dincoace” și un „dincolo” de hotarul existențial, apărându-se de amenințarea neantului printr-un sentiment necontrafăcut al valorilor vieții. Lirica denotă patos etic, justițiar, iar lumea se desface - maniheic - în antinomii bine delimitate
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
generații, R, 1981, 11; Al. Tănase, Filosofia ca poesis sau Dialogul artelor, București, 1985, 49-56; Dumitru Velea, Banchetul, București, 1985, 43-106; Mircea Iorgulescu, Meandrele confesiunii, RL, 1989, 20; Ioan Holban, La stânga, unde-i inima, CRC, 1989, 28; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 214-223; Ierunca, Dimpotrivă, 254-257; Gheorghe Grigurcu, Dificultatea desprinderii de „Idee”, RL, 1996, 11; Daniel Cristea-Enache, Utopia unui cărturar, ALA, 1997, 370; Daniel Cristea-Enache, Un sâmbure tare, ALA, 1998, 422; Estetică și moralitate. Omagiu profesorului Ion Ianoși la 70 de ani
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Clasa nevrednică (1997) vădește înclinația autorului către eseul politic cu valențe filosofice, prefațat de altfel de nenumărate articole polemice semnate de I. în presa postdecembristă. În 1997, reîntors pentru scurt timp la literatură, autorul nu mai regăsește energia pasională și suflul creator din România pierdută: romanul Diamantul de gheață (1997) este un poem de dragoste palid, un fel de jurnal intim excesiv metaforizant, în care sinceritatea nu produce autenticitate, ci frizează mai degrabă indiscreția și lipsa de măsură. SCRIERI: Unde, ce
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica atât de feminină, însă fără pic de dulcegărie”, un vers „sugerând mai mult decât spune în esență”. Un panteism învăluitor colorează atitudinea lirică, dând suflu ideii de continuitate, integrarea în natură până la contopire implicând o pseudoîmpăcare, de unde limbajul psalmic, adesea suprapus lacrimii: „Laudă, oricum, laudă ție, / natură și forță vie, / mamă ce ne legeni pe jumătate adormiți...” Concomitent poetă de aspect colocvial - recurgând la interogații
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
212-215; Zaciu, Lancea, 227-232; Grigurcu, Critici, 377-388; Culcer, Serii, 93-104; Felea, Prezența, 88-95; Grigurcu, Între critici, 207-211; Stănescu, Jurnal, II, 200-205; Gheorghiu, Reflexe, 105-110; Manea, Contur, 131-141; Moraru, Textul, 35-39; Simion, Scriitori, III, 616-626; Dimisianu, Subiecte, 201-208; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 233-237; Marian Papahagi, „Trăncăneala” și violența, TR, 1990, 7; Cristea, A scrie, 60-65, 122-126; Negoițescu, Scriitori contemporani, 225-227; Lovinescu, Unde scurte, IV, 46-50, 255-258, V, 120-125; Alexandru George, Un atentat împotriva lui Caragiale, LCF, 1996, 6; Gabriel Dimisianu, „Modelul Iorgulescu
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
fără de sfârșit”), starea de beatitudine și de extaz, comuniunea mistică cu sacrul este un exercițiu spiritual reluat la infinit și care îl cuprinde și pe cititor în volutele urcătoare ale vortexului. Poezie a ascensionalului (zbor, nadir, floare, parfum, beatitudine, har, suflu, lumină, foc, cer/ceruri sunt doar câteva dintre cuvintele tematice), spațiul ei, al originilor paradisiace, nu apare ca rezultat al setei romantice după universuri compensatoare și recuperative, nici ca o dramatică questa în care se angajează eul liric, ci se
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Laurențiu Ulici, Sensul recitirii, CNT, 1979, 23; Mihăilescu, Conceptul, II, 78-84; Ov. S. Crohmălniceanu, Sub semnul „spiritului de finețe”, RL, 1982, 9; Virgil Stanciu, Din calmul bibliotecii, ST, 1984, 3; Eugen Simion, Dinamica personajului, RL, 1986, 43; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 196-199; Dicț. scriit. rom., II, 629-631; Micu, Ist. lit., 327, 588, 699, 700, 706, 761, 762; Mircea Martin, Silvian Iosifescu sau Despre „mobilitatea privirii”, OC, 2003, 157; N. Rață-Dumitriu, La confluența criticii cu teoria literaturii, OC, 2003, 157. C.M.B.
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
i-a fost închinat lui V. Alecsandri. Se publică și bune traduceri din poezia lui Goethe, Lenau, Schiller, Bürger, Petöfi și din proza scriitorului sârb Lazăr K. Lazarevici. Material interesant cuprind și „Rubrica școlară”, „Revista revistelor”, „Noutăți editoriale”. Un nou suflu va primi J.l. după 1925, când debutează seria a doua și când cercul de colaboratori se îmbogățește cu nume noi de scriitori, printre care George Voevidca, Virgil Tempeanu, George Tutoveanu, D. Vitencu, Teofil Lianu, Mircea Streinul, George Murnu, Dragoș Protopopescu
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
singure circumscripții electorale pentru fiecare provincie imperială, cu excepția Galiției, unde, pentru protecția minorităților, se introducea o a doua8. În acest fel se urmărea ca, în viitoarea reprezentanță imperială, să intre forțe noi, capabile să-l reformeze și să aducă un suflu înnoitor în viața politică a monarhiei. Totodată, se intenționa o nouă împărțire a mandatelor de deputat, pe provincii, după criterii naționale, pentru a se obține o mai bună reprezentare a tuturor naționalităților existente în cadrul fiecărei provincii. Regimul Gautsch, conștientizând faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dedesubt. Toate, una mai faimoasă ca alta! Dau la coperta a patra și acolo găsesc adresa, În Maida Vale. Nu-mi vine să cred. Maida Vale e cartierul meu. E limpede, am fost predestinate să ne Întîlnim! — Mersi, zic fără suflu. Am să sun. După ce Saskia și amica ei se Îndepărtează, Îmi deschid grăbită mobilul și formez numărul lui Luke pe speed-dial. — Luke! mai că strig În clipa În care răspunde. Slavă Domnului c-ai răspuns. Ghici! — Becky, ai pățit ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
le pot strica petrecerea, toată lumea se simte atît de bine. O să le spun eu... mai tîrziu. MÎine. — Totul e bine! arborez cel mai larg și mai fericit zîmbet de care sînt În stare. Nici că putea fi mai bine! Și suflu În lumînări. În cele din urmă, ceaiul și șampania sînt date gata și oaspeții pleacă unul cîte unul. A fost o petrecere pentru copil pe cinste. Și toată lumea s-a simțit atît de bine! PÎnă la urmă, Janice și Jess
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și estetică a prozatorului guatemalez. Circumstanțierea istorică, geografică și socială intermediază analiza aspectelor care transpar în violența trăirilor și a reprezentării, în receptivitatea la tentațiile visului și ale mitului, convertite critic în formula realismului magic, care îmbină adevărul crud cu suflul poeziei. Folclorul indigen favorizează la Asturias aplecarea spre mitologicul local de origine maya, prozatorul preluând și de la suprarealiști imaginea dislocată, fervoarea metaforică și irumperea în subconștient și oniric, iar de la Dostoievski priza la suferință și descrierea situațiilor-limită. Mai pronunțat înnoitoare
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
B. Fundoianu, București, 1984; Marin Bucur, B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Priveliștile poeziei, București, 1985; Craia, Orizontul, 174-180; Micu, Modernismul, 141-147; Moraru, Ceremonia, 35-65; Manolescu, Teme, VI, 156-166; Scarlat, Ist. poeziei, III, 52-54, 67-80; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 200-211; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 272-315; Monique Jutrin, Benjamin Fondane ou Le Périple d'Ulysse, Paris, 1989; Petre Răileanu, Michel Carassou, Fundoianu/ Fondane et l'avant-garde, București-Paris, 1989; Negoițescu, Ist. lit., I, 297-300; Nicolae Manolescu, Conștiința bipolară, RL, 1993, 10; Claudiu Constantinescu, Ghinionistul, RL, 1993
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
de interpretare organicistă care a fost părăsit de mult, desigur. Nu la acest lucru doream să mă refer, ci la numeroasele interpretări (nu doar la cele legate de imaginar, imaginație, imagine) care au fost motorul multor texte romantice de mare suflu. Obiectul artistic numit natură În scrierile romantice este o chestiune de interpretare prin imaginare. Organicismul romantic e acum Împrăștiat În bucățele de substanță „esențialistă”, și cred că, din lecția romantică, ceea ce s-ar potrivi pentru această seară ar fi fragmentul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cunoașterii survin prin viziune; 3. metoda cunoașterii presupune expansiunea conștiinței; 4. coagulările unor cunoștințe În sisteme referențiale trebuie mereu subminate; 5. oricare ar fi lumea percepută, ea este reală; 6. fizicianul șaman accesează lumi paralele; 7. totul e animat de suflul vital). Aceste modificări ale ideii de cunoaștere umană, ce vor constitui cu siguranță canonul științific al secolului XXI, dau o idee destul de precisă despre măsura În care suntem astăzi pregătiți să suspectăm simplitatea căii unice printr-o atentă reconsiderare a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
toată viața ta; că nu ai unde te ascunde de Întâlniri, sperând să fi atins vreodată un echilibru deplin, Închis al eului. Că nu ești un fundament solid pe care să se edifice ulterior fapte și o lume; ci ești suflul mereu viu În desfășurarea acestora.ț Humboldtian vorbind, alteritatea exercită asupra subiectului o dublă presiune. Pe de o parte, există o constrângere deterministă asupra oricărui act de vorbire (ba chiar de gândire), dat fiind că el se desfășoară obligatoriu Într-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sincronizării totale cu tendințele înnoitoare din proza secolului. Prozatorul accentuează, cu mândrie, faptul că aparține lumii pe care o înfățișează. Întregul e o formă de existență a lumii rurale, un mod de a fi. Conștiința lui naște, dincolo de formula lirică, suflul epic; Horodiștea, Ciutura, Ocolina sunt niște organisme vii, cu o singură respirație, care înfruntă destoinic vicisitudinile soartei, vânturile istoriei. G. Călinescu observa că la Sadoveanu indivizii au o autenticitate fenomenală, nu una structurală. D. nu se deosebește esențial de acest
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Meditații, 207-228; Dimisianu, Lecturi, 119-122; Pop, Lecturi, 63-67; Grigurcu, Între critici, 123-126; Manolescu, Teme, VI, 9-14; Grigurcu, Existența, 37-42; Călinescu, Biblioteci, 256-262; Regman, De la imperfect, 215-219; Cistelecan, Poezie, 172-178; Ștefănescu, Prim-plan, 121-127; Cândroveanu, Lit. rom., 248-251; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 25-38; Elena Indrieș, Dimensiuni ale poeziei române moderne, București, 1989, 199-229; Fanache, Vârstele poeziei, 197-201; Petre Solomon, O carte fundamentală, R, 1990, 1; I. Negoițescu, Semnele poeziei lui Ștefan Aug. Doinaș, APF, 1990, 5-7; Gheorghe Grigurcu, Limite și forme, TMS
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
poemele nu își propun să închege, în ansamblu, o anume obsesie de ordin metafizic, ci tind constant să exprime trăirea ca amprentă a condiției umane. Sub același semn al unei reale sensibilități, capabilă de uimiri patetizante, dar întrerupte mereu de suflul prea scurt (și prea prudent) al evocării, stau și paginile din Cumințenia zăpezii (1987), cuprinzând impresii din Scandinavia și Groenlanda, ori din Vino la noi, Roberta! (1989), combinație agreabilă de note de călătorie, reportaj și jurnal intim. Insolitul cultivării exotismului
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
tratat de imagologie avant la lettre. Eseurile din Doctrina vieții unui... nebun (1912), precum și cele din Teoria supremației (1912), pentru care este propus la Premiul „Adamachi” al Academiei Române, Beția morții (1912) sau Ideal și anarchie (1912) - scrise parcă din același suflu - mărturisesc ambiția autorului de a trasa coordonatele unui sistem filosofic propriu, în ciuda numeroaselor naivități pe care le conțin. În 1915 este admis în Societatea Scriitorilor Români. Încearcă să se afirme, fără prea mare succes, și în domeniul dramaturgiei prin piesele
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
și ținându-se de tot soiul de răutăți, apoi alți Mălureni, în nota balcanicilor lui N. Filimon și a „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, unii, teribil dezmățați, ajung la măriri în capitala României interbelice. Retrospecția istorico-socială se vrea una de suflu larg. În lipsa textului integral e greu de estimat dacă naratorul construise caractere puternice, cu psihologii diferențiate. Memorialistica, alt capitol al operei lui L., nu va înceta să încânte, în ea relevându-se un prozator de mare rafinament stilistic. Publicate la
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
neasimilate (Cezar Bolliac și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de căderile frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
elogiul tradiției pașoptiste și la conceptul de poezie socială. De la poezia cugetată, bărbătească, țâșnită din durere, cu destinație social-umanitară, pe care o propunea în 1882 în prefața volumului Poezii, M. ajunge în sfera influenței hugoliene, eul poetului unindu-se cu suflul întregii omeniri (Despre poemă). Noțiunile de teorie literară cu care operează sunt romantice: poezia cuprinde viața totală, idealitatea și, deopotrivă, realitatea; ea face posibile abstragerea din real și înălțarea către frumos - „esența ei divină”. Sinceritatea, ca manifestare a unui fond
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]