KorAP: Find »[drukola/base=suicidar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...58 >

1,440 matches

Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469

de ani, doar 45 de cazuri pe tot parcursul perioadei de studiu (5,2 % din totalul sinuciderilor), grupă În care, Între 0-10 ani, cazurile sunt extrem de rare, fiind rezultatul imitației (nu am Întâlnit nici un caz), iar Între 11-15 ani, actul suicidar este reactiv, foarte frecvent ca rezultat al unei pedepse exagerate (2 cazuri, unul de 12 și unul de 13 ani); o rată În scădere În dinamica riscului suicidar În ultimii ani la această grupă de vârstă, ceea ce infirmă, de asemenea

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
rezultatul imitației (nu am Întâlnit nici un caz), iar Între 11-15 ani, actul suicidar este reactiv, foarte frecvent ca rezultat al unei pedepse exagerate (2 cazuri, unul de 12 și unul de 13 ani); o rată În scădere În dinamica riscului suicidar În ultimii ani la această grupă de vârstă, ceea ce infirmă, de asemenea, tendința de creștere a riscului autodistructiv la adolescenți evidențiată de numeroase studii efectuate În ultima vreme (Dr. Veress și alții). 4.Rata cazurilor de suicid realizat pe sexe

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
ca modalitate de realizare, de ingestiile voluntare de medicamente asociate cu consum de alcool (Tudose,2002). Pentru județul nostru, predilectă este sinuciderea prin spânzurare, 55% din cazuri, urmată de cea prin intoxicație cu medicamente și alcool, observându-se un risc suicidar deosebit de mare În cazul celor cu o alcoolemie de peste 1 gr la mie, ceea ce denotă faptul că, sub influența alcoolului, sinucigașii aleg cea mai sigură modalitate de autoagresiune, precum și faptul că interacțiunea dintre cele 2 droguri este letală. De asemenea

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
ocupă un loc patru ca pondere populațională. 8. Statutul socio-profesional În contradicție cu datele din literatura de specialitate care arată o incidență crescută la celibatari, văduvi, divorțați și fără copii(Grecu-Gaboș, 2000), din acest studiu reiese că există un risc suicidar mai mare la cei căsătoriți, Într-o pondere de 5/1, precum și la cei căsătoriți cu mulți copii. Aceasta se poate datora disfuncționalității microgrupului familial și chiar dizarmoniilor familiale generate de consumul de băuturi alcoolice. În legătură cu statutul profesional, În numeroase

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
consumul de alcool. Distribuția nr. de conduite autoagresive În funcție de etnie După cum reiese din tabelul nr. 11, se Înregistreză un număr mare de tentative de suicid În rândul românilor - 37 reprezentând un procent de 46,6% din numărul total de tentative suicidare Înregistrate, urmați de populația slavă, ruși lipoveni - 11,4% și ucrainieni - 6,3%, romi - 6,3%, greci - 5,6% și bulgari - 3,8%. Nu există În literatura de specialitate studii comparative În acest sens. Precizăm că pe baza datelor culese

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
În raport de 2,29/1 față de mediul urban. Statutul marital-În studiile asemănătoare realizate se Înregistrează un raport de 2,5/1 la cei căsătoriți - 59 de cazuri, față de cei necăsătoriți - 35 de cazuri În rândul pacienților internați cu tentativă suicidară și numai 7 cazuri la cei divorțați. Din tabelul nr. 13 reiese riscul autoagresiv În teritoriul studiat care este mai crescut la cei căsătoriți, În raport de 1,4/1 față de cei necăsătoriți. Acest aspect s-ar putea datora conflictelor

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
față de cei necăsătoriți. Acest aspect s-ar putea datora conflictelor familiale generate de probleme financiare, de consumul abuziv de alcool sau altor cauze. Implicații psihopatologice - conduite autoagresive corelate cu tulburări psihice: sub influența alcoolului În momentul trecerii la comiterea actului suicidar - 54 cazuri, dintre care doar 8 au declarat că alcoolul le tulbură gândirea și le induce trecerea la realizarea actului suicidar, restul de 46 de subiecți au afirmat că au consumat alcool Înainte de comiterea actului pentru ,,a prinde curaj”;alcoolism

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
altor cauze. Implicații psihopatologice - conduite autoagresive corelate cu tulburări psihice: sub influența alcoolului În momentul trecerii la comiterea actului suicidar - 54 cazuri, dintre care doar 8 au declarat că alcoolul le tulbură gândirea și le induce trecerea la realizarea actului suicidar, restul de 46 de subiecți au afirmat că au consumat alcool Înainte de comiterea actului pentru ,,a prinde curaj”;alcoolism - 59; -epilepsie - 3; depresie: severă - 34; moderată - 25; ușoară - 12; anxietate: severă - 29, moderată - 23, ușoară - 19; -stare confuzională - 1; -tulburări

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
34; moderată - 25; ușoară - 12; anxietate: severă - 29, moderată - 23, ușoară - 19; -stare confuzională - 1; -tulburări de personalitate borderline și histrionică - 3. Corelând toate aceste date, se Înregistrează următoarele rezultatele: la cei 626 de subiecți investigați, se regăsește un risc suicidar de 12,6 % la non alcoolici și de 17,7% la alcoolodependenți; s-a constatat tentative de suicid la un procent de 18,2%., ceea ce confirmă studiile anterioare, mai puțin la alcoolodependenți, la care riscul este mai mare ( 18,2

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
procente crescute față de cele din datele statistice (55%, respectiv 20,3%). alcoolism-depresie-anxietate - conduite autoagresive: tulburările depresive și anxietatea, care apare la scurt timp după instalarea depresiei, reprezintă principalele comorbidități ale alcoolodependenței, iar persistența acestora Înrăutățește calitatea vieții și crește riscul suicidar - 30% din alcoolici sunt depresivi și anxioși. Asocierea dintre cele două comorbidițăți și alcoolism este variabilă. Mulți autori susțin că anxietatea și depresia, apar de cele mai multe ori ca tulburări secundare alcoolodependenței. De asemenea, deseori pacienții anxioși apelează la alcool pentru

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
corelate cu diferite cauze: supărările persistente din diverse motive - 18, conjugopatiile - 16, urmate de problemele financiare și socio profesionale(șomaj, pierderea statului social, profesional, lipsa banilor, sărăcirea) - 7, decepțiile sentimentale, divorțul , separările - 6. Din cele 62 de cazuri de tentative suicidare, 59 au fost realizate pe fondul consumul de alcool (95,16%), iar dintre acestea doar 7 cazuri au avut ca unică motivație consumul lui prelungit și excesiv, 52 de cazuri au avut la bază evenimente de viață stresante. Toate cele

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
foarte mic din cazurile de conduite autoagresive sunt asociate cu alte tulburări psihopatologice decât depresia, anxietatea și alcoolismul: 3 epileptici, stare confuzională 1 și 3 cu tulburări de personalitate borderline și histrionică, afecțiuni cunoscute ca factor de risc al comportamentului suicidar.

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766

a asocierii a doi sau mai mulți factori. La tineri se datoresc cel mai adesea necorelării aportului glucidic cu efortul fizic sau consumului circumstanțial de alcool fără un aport corespunzător de alimente. Administrarea unor doze mari de insulină în scop suicidar este extrem de rară și este întâlnită mai ales la femei, pe un fond depresiv, în condiții sociale defavorabile. Mult mai rar, hipoglicemiile severe apar și la pacienții tratați cu sulfonilureice cu durată lungă de acțiune (clorpropramid, glibenclamid). Aceste hipoglicemii sunt

Tratat de diabet Paulescu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218

din realitate. Și totuși, În ciuda interdicțiilor, În ciuda blestemului bisericii, extrem de mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai puternică decât educația religioasă, mai puternică decât experiența culturală și mai puternică decât instinctul de conservare Îi Împinge la gestul fatal? Spațiul ispitei suicidare Prea puțini dintre scriitorii autori de jurnale sunt și teoreticieni ai sinuciderii. Chiar dacă moartea ocupă un loc important În dezbaterile lor intime, aceasta e percepută drept un fapt metafizic. Nimic concret, nimic legat de imanentul vieții de fiecare zi. Oroarea

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
tinerețe. Și Cesare Pavese, și Virginia Woolf, și Sylvia Plath reproduc, În confesiunile lor, cu o Înspăimântătoare fidelitate, obsesiile morții și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o groapă infernală, o maimuțăreală găunoasă. Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid, să scap de răspundere, să mă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
urmă, fie o non-soluție, fie o soluție parțială: nici un jurnal nu a Împiedicat vreodată pe cineva să se sinucidă! Așadar, el nu-și motivează funcția terapeutică pe care psihanaliștii au invocat-o de atâtea ori. Oricare ar fi etapele parcursului suicidar, oricare ar fi ordinea lor („trecere de la gând la faptă”, „proces defensiv”, „proces punitiv”, „proces oblativ”, „proces ludic”, „instinct al morții”)14, ele pot fi regăsite, În doze diferite și cu motivații, literare chiar, diferite la oricare dintre scriitorii sinucigași

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
În natură, ea dovedește un caracter de excepționalitate odată intrată În studiu și devenită obiect al contemplării filozofice. Caz particular al morții, sinuciderea trebuie judecată, paradoxal, În contextul mai larg al vieții. Trebuie, de asemenea, făcută distincția Între un comportament suicidar 17 și sinuciderea ca atare. Comportamentul sinucigaș poate fi privit, la o extremă, ca o strategie a exhibiționismului, iar la cealaltă, drept o excrescență a „adolescentinismului” ca formă cronicizată a imaturității. (Exemplare, În acest sens, sunt notațiile lui Witold Gombrowicz

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
salvarea personajului care se confesează, dar eșuează prin distrugerea acestuia. Definit, de obicei, din perspectiva efectului (dispariția fizică a individului), el ignoră componenta socială a actului. Chiar dacă, În urmă cu un secol, Émile Durkheim propunea o definiție sociologică a actului suicidar („Se numește sinucidere orice caz de moarte care rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, săvârșit de victima Însăși și despre care se știe ce rezultat va produce”l8), În practica obișnuită aceste aspecte sunt Îndeobște trecute

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
nu sunt felurile În care un scriitor se sinucide, ci modalitatea În care el „fantazează” pe marginea acțiunii fatale. E mai puțin important dacă el moare ca un Cato ori ca un Romeo. Nu mai contează dacă la originea impulsului suicidar stă obsesia datoriei ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important e, din punctul de vedere al celui care-și comentează zilnic moartea, dacă el va transgresa vocația de simplă glosă pe marginea sinuciderii ori dacă va

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
declanșat și pe care nici nu-l poate controla, jurnalul intim al sinucigașului e mai puțin un document al dispariției - așa cum jurnalul scrierii unei cărți e un „document al creației” -, cât o dâră, o urmă, o aură a mecanicității actului suicidar În sine. Repetitiv și halucinatoriu, jurnalul sinucigașilor e Însă arareori unitematic. La o lectură normală, sinuciderea nu e - nici la Virginia Woolf, nici la Pavese, nici la Drieu la Rochelle - subiectul exclusiv al mărturisirii. Aceasta are mai degrabă rolul unui

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
are mai degrabă rolul unui suport, al „suveicii” atât de dragă structuraliștilor, care „țese” un text al dispariției tocmai prin paradoxul creării unei armături de cuvinte ce alcătuiesc mărturisirea cotidiană. Abia desenul din covor și lectura direcțională atestă prezența obsesiei suicidare, răspândită, de regulă, În doze suportabile În materia nimicurilor semnificative care alcătuiesc substanța obișnuită a jurnalului intim. Exacerbarea acestei teme ori centrarea exclusivistă, isteroidă, asupra ei ar transforma jurnalul intim Într-o simplă fișă de observație clinică. Să mori, să

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
nonșalanță contribuțiile medicale, Îndeosebi existența ciclotimiei, boală În care surescitarea și depresiunea alternează primejdios. În felul acesta, se pune Între paranteze un Întreg și fertil câmp al investigației. Jurnalele intime ale sinucigașilor sunt impregnate, conștient sau inconștient, de un model suicidar. Însă lucrul cel mai neobișnuit este că modelul acesta nu domină prin forță și agresiune și nici măcar prin persistență. El nu e centrat pe un obiect, o Împrejurare sau o acțiune anume, ci, cum o dovedește Baldine Saint Girons, pe

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
dispare Înghițită de rețeaua carnivoră a confesiunii practicate cu obstinație. Ea Își dezvoltă o nouă personalitate și ia un chip cu totul nou tocmai În procesul zbaterii, al luptei acerbe pe marginea prăpastiei care desparte viața de moarte. Teatralitatea comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite la un posibil model literar al sinuciderii. Fără Îndoială, afirmația este discutabilă, Însă ea poate fi susținută cel puțin din punctul de vedere al scriitorului care Încredințează jurnalului istoria ispitei de

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
14) Vezi Pierre Moron, Le Suicide, P.U.F., Paris, 1987, pp. 68-70. (15) G. Deshaies, La psychologie du suicide, P.U.F., Paris, 1947. (16) Lev Șestov, Revelațiile morții, Institutul European, Iași, 1993. Traducere de Smaranda Cosmin. (17) „Comportamentul suicidar presupune un rol și un personaj, publicul este adesea anturajul din care face parte sinucigașul Însuși care astfel este și actor și spectator. Această «paradă a morții», aceste tendințe se observă În mod frecvent la copil, la femeie și la

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
nu e o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite sub influența unei tragedii petrecute fulgerător. Récit secret, răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret este un veritabil tratat de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]