2,627 matches
-
obișnuim să le spunem când ne adresăm Sfinției Sale Papa. Se scrie așa: „Cu smerenie vă sărutăm picioarele.” — Să scriem că Stăpânul îi sărută picioarele Papei? — Așa se obișnuiește, zise misionarul cu voce puternică și neînduplecată. Înalții oficiali își ridicară capetele supărați, iar chipul seniorului Shiraishi se strâmbă într-un zâmbet amar. În ce privește trimiterea unor padren pe domeniile Stăpânului, atacă mai departe misionarul, încurajat de slăbiciunea de o clipă apărută pe chipul seniorului Shiraishi, vă rog smerit să scrieți „numai preoți franciscani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa că samuraiul îl întrebă ce-a spus. Senior Hasekura, ce crezi despre însărcinarea ce ne-a fost dată? Însărcinarea noastră? Cred că e o onoare mai mare decât merităm noi. Nu despre asta te-am întrebat, dădu din cap Matsuki supărat. Ce crezi dumneata despre faptul că ni s-a poruncit tocmai nouă, niște simpli ostași, să îndeplinim o sarcină așa de însemnată ca asta? Eu numai la asta mă gândesc de când am pornit din Japonia. Samuraiul tăcu. De la plecare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe care puneau piciorul în viața lor. Samuraiul și Tanaka Tarozaemon aveau fețele crispate de emoție, ochii lui Nishi sclipeau, iar chipul lui Matsuki care stătea el cu mâinile în sân arăta parcă supărat. Golful era liniștit. Nici urmă de val. Era un port mai mare decât Tsukinoura, de unde porniseră ei, dar, din cine știe ce cauză, nu se vedea nici o altă corabie. De partea cealaltă a golfului se întindea o plajă gălbuie la capătul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când ajunseră înapoi în Puebla. Văzându-i cum coboară de pe măgari, câțiva indieni se opriră în drum și își ațintiră privirile înspre ei. Intrară în grădina interioară pe furiș și se întoarseră în odaia ce le fusese dată ca să doarmă. Supărat, Tanaka își lustruia teaca săbiei. Ați fost la Tecali? V-am zis doar să nu vă duceți! Își îndreptă privirea dojenitoare nu numai spre Nishi, ci și spre samurai. Nishi îi povesti despre răzmerițele indiene de care aflase de la fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco șovăi o clipă, apoi zise: — La Madrid sunt și unii care nu ne văd cu ochi buni. Solii se uitară unii la alții așteptând lămuriri de la Velasco. Cât le-a vorbit misionarul, Tanaka a privit țintă undeva în aer, supărat, iar samuraiul, după cum îi era felul, a clipit numai din ochi fără să deschidă gura. Pe fețe lor de țărani nu se putea citi ce gândeau, dar tânărul Nishi ba își încrucișa brațele, ba își frângea mâinile, arătându-se neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu niște castele de aur cu turnuri de nestemate, iar palatul în care locuiește Papa era atât de strălucitor, încât oameni din Mexico nu și l-ar putea închipui. — Credeți că El Și-a dorit toate astea? clătină din cap supărat fostul călugăr. Credeți că El se află în biserici împodobite? Nicidecum. El sălășluiește... în altfel de așezări. Eu socotesc că El sălășluiește în casele sărmane ale indienilor. — Cum așa? — Așa... a fost viața Lui, răspunse fostul călugăr cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meargă Împreună. Și acum totul se sfârșise. — Atâta timp cât totu’s-a terminat, asta-i tot ce contează, zise Bill. Crede-mă, Wemedge, Începusem să mă-ngrijorez. Ți-ai jucat cărțile cum trebuie, ce mai. Am auzit că maică-sa-i supărată ca dracu’. A zis la o grămadă de lume că erați logodiți. Nu eram logodiți, spuse Nick. — Așa spune toată lumea, că erați. — Și eu ce să fac. Nu eram. Nu vă pregăteați de nuntă? — Ba da. Da’ nu eram logodiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
meu, ca păsările și florile. De-acum o să fie mereu cu mine. — Doamne ferește, spusei, ce fel de inimă-ai În tine? Nici nu vreau să te mai aud. — E peste tot În jurul meu. De-acum n-o să mai fiu niciodată supărat. Pe vremea aia cheltuia o grămadă de bani cu femeile, ca să pară bărbat În ochii lumii, da’ nu-i păcălea deloc pe cei care mai știau câte ceva despre el. Îmi datora mai mult de șase sute de peso și nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am venit doar să ne luăm rămas-bun. Am vrut să venim aseară. Intenționam să venim, dar eram prea obosiți după excursie. — Du-te și adu niște vin, spuse Fontan. — Nu mai e. L-ai băut pe tot. Fontan părea foarte supărat. — Mă duc să mai aduc, spuse. Nu durează decât câteva minute. L-am băut pe tot azi-noapte. Era pentru voi. — Știam eu că sunteți obosiți, spuse madam Fontan. „Doamne,“ i-am zis, „sunt prea obosiți ca să mai vină“. Fontan, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub un plop stingher, Va fi ferită de ploaie și de ger. Iar eu voi plânge de durere, Voi aștepta zadarnic în tăcere. Ai plecat și toate au rămas tăceri, Durere, suferință și plăceri. Acolo-n rai să nu fii supărată, Căci te-oi iubi și nu vei fi uitată.
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
ar spune: „Ei, tu nu vrei să spui nimic?” Simțind îndemnul, fetița se ridică-n picioare... Am, nu știu de ce, impresia că, azi, Sorina nu-i în apele ei. Voi n-o vedeți deloc, însă eu înțeleg că e chiar supărată. Mie nu-mi place nici un anotimp! spune ea. Cum așa Sorinuca? Și de ce? O iscodește educatoarea. Pentru că... iarna e lunecuș, cazi mereu, te lovești și te doare; vara... parcă ai fi într-un cuptor; toamna plouă foarte mult, iar primăvara
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
la o nouă viață. Atunci, pomii înfloresc și se pregătesc să ne dea rod auriu și bogat. Florile de tot felul ne încântă cu parfumul lor și în câmp crește recolta viitoare. Iar ploaia, pe care Sorina era atât de supărată, ajută să crească și să rodească și merele ori perele, și roșiile ori castraveții, și grâul ori porumbul. Vara e vremea pârgului: atunci, grâul cel mustăcios și înspicat așteaptă să fie scos din lan, dus mai întâi, la moară, apoi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
eu cred că ar fi mai bine să le punem la frigider. Și, după ce mâncăm supa și friptura, o să vedem care tort și care ciocolată sunt mai bune. Cum e mai bine? Sorin și Sorina s-au întors acasă foarte supărați. Ce li s-o fi întâmplat? Cine, oare, să-i fi necăjit așa de tare? Haideți să vedem împreună! Toată săptămâna, Ana, fetița care locuiește la primul etaj al blocului lor, colega de grupă a Sorinei, le aducea mereu aminte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
celor mari. Și, totuși, până-n dormitor, ajunge, din când în când cuvântul „educatoarea”. „Nu cumva?...” încolțește un gând în capul lui Sorin. Mai știi? Dar poate nu... Mama a intrat cu farfuria de supă. Poftim! spune ea. Parcă e puțin supărată. Sau i se pare lui? Nu pot s-o mănânc. Trebuie, o să-ți facă bine. Dacă nu pot, nu pot! zice Sorin. Văzând, însă că mama știe una și bună, băiatul se ntoarce, iarăși, cu fața către perete. Gemetele reîncep
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cum n-ai pățit nimic? Nu spuneai că te-a bătut Gicu și că... Nu era vorba de mine, ci de un alt copil. De Dănuț. Eu am zis doar așa, ca să glumesc cu voi. Adică ai mințit! zice tata supărat. Păi, nu, adică da, dar... Dar crezi că e frumos ce-ai făcut? Îl întreabă tanti Sonia. Nu, nu e frumos, am greșit. Vă rog să mă iertați. Și noi, acum ce să facem? Că injecții împotriva minciunii nu există
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
meargă să ia niște ouă din piață. Că, pe cele de ieri, le-ați mâncat de dimineață. Sorin pleacă. În ochii negri ai Sorinei apar lacrimi mari și multe. Reușește să-și biruie plânsul și să spună. Știu că sunteți supărați și că nu vorbiți cu mine. Știu și de ce. Dar aveți dreptate. Am fost o fetiță rea și mincinoasă. Azi-dimineață, mămico, n-am mers nici la Alimentară, și nici la mămica lui Cătălin. Și văd că știți ce-am făcut
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Parcă-n poezie era altfel”... Băiețelul se chinuie să-și amintească versul buclucaș. Sorina a început să bată din palme. Și, împrenă cu ea, toți cei de pe scenă și din sală. Doar Sorin și băiețelul-șchiop sunt tare necăjiți. Cel mai supărat e, însă, Sorin. Auzi, să uiți un vers! Și, asta, chiar în spectacol! Ce rușine! Văzându-i mâhniți, Sorina vine să-i mângâie și să-i îmbuneze. -Nu-i nimic, băiețelul e foarte mic. La fel ești și tu, Sorinel! V-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
făcut și astăzi datoria”, își spune-n gând. Vrea, apoi, să așeze mai bine păturile peste cei doi nepoței. Dar, ce să fie asta? Sorin și Sorina chicotesc, nici vorbă de somn. Hm! M-ați păcălit, hoțomanilor! Face buna pe supărata. Ei, spuneți acum ce meritați voi? Da’ nu ne e somn deloc, bunică ! Când am să pun eu mâna acum pe băț, să vedeți ce somn o să vi se facă!... Nu te lasă pe matale inima să faci una ca
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ceva cu o viespe. Și ziua a trecut. Atâta pagubă! Mâine o să fie altă zi, gândi trântorul și se-ndreptă repede spre sala de mese a stupului. Nu găsi pe nimeni acolo. Și nu-și vazu nici ceașca pe nicăieri. Supărat, începu să strige: Ei, dar unde-i ceșcuța mea? Unde-i cornulețul meu?... Nemaipomenit... O albină mai în vârstă, cu o mătură sub aripă, se apropie de el și-i spune: Nu te enerva... Mănânci ce ai adus. Nu înțeleg
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din afară, mă rog, se găsește de lucru... Si cine a hotărât toate astea?... Noi, albinele... Am să mă plâng împotriva voastră... N-ai decât... Am să mă plâng stăpânului prisăcii... O să vedeți voi. O să vă pară rău! Și trântorul, supărat, ieși pe urdiniș... Pe unde o fi umblat, n-a putut să afle nimeni. Dacă-I întâlniți cumva, explicați-i voi cum stau lucrurile cu cei care nu vor să muncească. Cerințe: 2. Scrieți două trăsături morale ale bondarului. 3
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aflarea veștii că 11 americani aflați Într-o expediție cu temă artistică În Birmania au dispărut În condiții „suspecte“, de aproape o săptămână. Agitați, clienții hotelului schimbă Între ei zvonuri care merg de la trafic de droguri la răpirea de către Nați supărați și răzbunători, spirite malefice din inventarul superstițiilor birmaneze. Turiștii, patru bărbați, cinci femei și doi copii din San Francisco Bay Area, au fost văzuți ultima dată pe 25 decembrie, la lacul Inle, cazați fiind la complexul Insula Plutitoare. Înainte de răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
discutate cu atâta lejeritate de niște străini care-și mănâncă pachețelul de acasă. În universul acela refrigerat mă simțeam ca după o coborâre Într-un fel de infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie prietenul, un tânăr care sărise de pe Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran de război alcoolic care Își pierduse cunoștința pe o plajă de nudiști. Tragedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
preț. Dai mai puțini bani. O sută de kuai OK. Nu, nu e asta. Nu pot să-l iau pentru că sunt Într-o călătorie. — Ia, ia, replicaseră ele. Optzeci de kuai. Așadar, În timpul votului, Esmé nu putea decât să stea supărată, cu pieptul Încordat să nu izbucnească În plâns. Nu putea să le explice celorlalți, nu În fața lui Rupert, care, de câte ori cineva se referea la ei amândoi cu apelativul „copiii“, Își dădea ochii peste cap. Nu i se adresa niciodată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să atingă, să atingă, să atingă tot ce nu au voie, de la fructele din piață până la lucrurile interzise În alte țări. În acest timp, tribul Shan care trăia În jurul lacului Inle credea că cei unsprezece americani fuseseră răpiți de Nații supărați. Fără Îndoială, americanii Îi jigniseră pe câțiva dintre aceștia, ba chiar pe mulți. Dintre toți vesticii, americanii mâncau cel mai mult. Cu toate acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
domnului Takahashi se înrăutățea văzând cu ochii. Yuasa înțelegea lucrul ăsta, dar nu putea face nimic. Pentru că nu a primit îngrijire medicală la timp, din păcate, în cele din urmă, Takahashi și-a pierdut viața. Yuasa era frustrat, confuz și supărat. Ceva de neimaginat! Probabil că din cauza aceasta amintirile de atunci îi sunt cam încețoșate. El însuși recunoaște că unele detalii i s-au șters pur și simplu din memorie. Declarațiile lui diferă puțin de ale celorlalte persoane care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]