2,071 matches
-
acest cult de substituție a apărut la noi în Renaștere, odată cu prima contestare radicală a tradiției creștine. Și a revenit în secolul necredinței, care nu întâmplător a fost numit "secolul gustului". Căci în secolul al XVIII-lea a căpătat această superstiție o consistență doctrinală, descreștinarea societății cultivate începând pe la 1730 (Tolstoi, în contextul religiei ortodoxe, face pentru secolul al XIX-lea o remarcă analogă despre estetismul de compensație al claselor conducătoare rusești). Ca regulă generală, când bisericile se golesc, muzeele se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevărat, stă dovadă Richard Nixon (exemple și contraexemple ab libitum). Noua mentalitate colectivă nu este pe atât de empirică și lipsită de prejudicii pe cât spune. Ea a înlocuit dogmatismul Adevărului cu "despotismul expresivității" (Michel Deguy). Ea are cultul fizionomiei și superstiția chipului, acest trup al trupului în care Verbul se mărturisește. Mai trivial, marile noastre figuri au interes să aibă niște mutre arătoase (numai grafosfera putea să-l ridice în slăvi pe Jean-Paul Sartre). Această atenție reînnoită pentru aparențele fizice face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în moduri unice, creatoare, sensuri mai profunde, relevante pentru noi ca oameni: „Dar nici un savant nu a așteptat ca toate datele să fie adunate înainte de a încerca să înțeleagă datele deja cunoscute. în plus, cercetătorul trebuie să se elibereze de superstiția potrivit căreia ana liza reprezintă adevărata muncă științifică și că omul de știință ar trebui să propună sinteze sau generalizări abia la bătrânețe. [...] Intelectul poate lucra în această manieră com partimentată numai cu riscul pierderii creativității [s.n.]. Există, poate, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în op. cit., și Philip Tetlock, în "Cognitive style and political ideology", din Journal of Personality and Social Psychology, No. 45, 1983, pp. 118-126. 64 Spre exemplu, Loewenstein susține că "principalul fond al ideologiei este iraționalul, susținut de credințele religioase; de superstiții; de impactul supranaturalului, al mitologiilor; de legende, folclor; și, în general, de simbolizările și manifestările tradițiilor naționale și ale condițiilor de mediu" (op. cit., p. 335). 65 După cum susține Edward Shills, în "Ideology: the concept and function of ideology", din lucrarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cînd într-o bătălie o legiune își pierdea stindardele cu acvila imperială (acestea fiind capturate de inamic: o mare dezonoare), legiunea era desființată, drept pedeapsă, iar numele și numărul ei nu mai erau purtate de nici o altă legiune, probabil din superstiție. Așa s-a întîmplat în bătălia din Pădurea Teutoburgică (Teutoburger Wald, aproape de orașul Osnabrück de azi), în ziua de 9 septembrie anul 9 d.Hr., cînd cele trei legiuni romane (XVII, XVIII și XIX) ale lui Publius Quintilius Varus au
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
moartea determinată de epidemiile ce au avut loc în primele trei secole, care secerau mii de vieți indiferent de vârstă și condiție socială, starea de prostrație ce a caracterizat omenirea în această perioadă, a lăsat curs liber tuturor credințelor și superstițiilor slăbind încrederea în medici. în această perioadă se constată o înflorire a magiei, a misticismului în căutare de ajutor în supranatural. în mod direct sau indirect, creștinismul exercită o acțiune extrem de importantă asupra dezvoltării medicinei în această epocă. Credința care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei. (...) Lope de Vega și Calderón erau născuți pentru a-și avea locul lângă Molière și Corneille; însă dominați de superstiție, de ignoranță și de falsul gust pentru orientali și barbari, pe care îl contractase Spania, au fost obligați să li se supună." Va trebui să-l așteptăm pe Louis-Sébastien Mercier și mai ales pe Hugo, pentru ca Lope de Vega să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la Zeus/Jupiter la Odin, Teutates ori Rod) au fost eradicate complet prin eforturile propagandistice ale creștinilor (și adeseori prin apel la forță), spiritele, componentă a registrului inferior al credințelor precreștine, dăinuie și în prezent "datorită perceperii unor fenomene prin intermediul superstițiilor cu care creaturile fantastice de pretutindeni au făcut casă bună."54 Acest palier al credințelor populare, al reprezentărilor, obiceiurilor și eresurilor, ireductibil și de neînlăturat, este vizibil și în prezent, iar ignorarea ori minimizarea sa denaturează iremediabil orice încercare de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
originar, fondator, la care făcea trimitere Eliade), atât tradiția literară cât și cea hagiografică izvorând din același ansamblu cultural precreștin.56 Cronicile medievale își dezvăluie și ele un caracter compozit, inspirându-se dintr-un vechi fond de legende, credințe și superstiții care susțin că se inspiră la rândul lor din evenimente istorice, iar mitul și folclorul se acumulează în "celule" ale Istoriei și ale Literaturii în locuri neașteptate, dar cu toate acestea, decisive.57 Altă sursă de mitologie "cosmetizată" medievală fost
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un succes incredibil în Europa, care a deschis interesul față de creația populară, misiune asumată cu entuziasm de către romanticii secolului al XIX-lea, urmând notabilelor eforturi ale fraților Grimm.63 Dacă Iluminismul a discreditat mitul ca aparținând unei dimensiuni obscurantiste și superstiției, Romantismul l-a recuperat ca singura cale de revelare a unor adevăruri pierdute, pornind de la ideea lui Creuzer care în 1810 propune receptarea mitului ca set de simboluri ale adevărurilor revelate pe care le-ar fi posedat prot-indo-eruopenii ("descoperiți" la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și pusă în ordine doar de către eroi crescuți în acest mediu, prin apelul la suflet, la afect, mai degrabă decât prin rațiune.66 Ca realitate culturală majoră, unificatoare, religia a fost silită în Iluminism să se restrângă în filozofie sau superstiție, însă Romantismul îi salvează sensul lăuntric și cultural sub alte nume, ca artă, naționalism ori mitologie, frumusețea religiei nefiind localizată în predici și ritualuri, ci în arta și în poveștile pe care le susține, este de părere Ellwood. El mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
el este efect și nu cauză, (un "adevăr secund", după formula lui Coomaraswami), Eliade plasându-se în eroare, consideră Lovinescu, atunci când ignoră originea celestă a mitului, "verticalitatea lui solară" fără de care "mitologia este un haos de puerilități, un muzeu de superstiții, o magazie de recuzite", și îl "înnoadă spațial și temporal de lumea prototipurilor terestre".172 În accepțiunea sa, "a medita asupra mitului înseamnă să faci o căsătorie din dragoste cu ambiguitatea. Prin natura sa, mitul este echivoc, pentru că stă între
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să evidențieze caracterul pseudoștiințific și pseudoistoric și mitologic al filozofiilor istoriei, de la Marx la Spengler 273, susținând că "nu poate exista o teorie științifică a dezvoltării sociale care să stea la baza predicției istorice", credința în destinul istoric reprezentând o superstiție pură, fiind imposibil a se face predicții asupra cursului istoriei umane prin metode științifice sau orice alte metode raționale. Raționalismul critic pe care îl propune presupune autocritica, învățarea permanentă, corectarea greșelilor la timp, ceea ce nu mai reprezintă doar o dovadă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și filozofi, care le modifică (Lu Xun îi numea de altfel pe poeți "dușmanii miturilor").300 Dar și aceste mituri modificate pot fi preluate în mentalul colectiv, însă dimensiunea lor cea mai importantă este că sunt active în lume, spre deosebire de superstiții, care sunt pasive (din nou mitul aparține proletariatului, iar superstiția clasei dominante, pentru că în timp ce mitul refuză să accepte soarta, superstiția îl determină pe om să plece capul și să consimtă la sclavie iată un mecanism facil de justificare a activismului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
altfel pe poeți "dușmanii miturilor").300 Dar și aceste mituri modificate pot fi preluate în mentalul colectiv, însă dimensiunea lor cea mai importantă este că sunt active în lume, spre deosebire de superstiții, care sunt pasive (din nou mitul aparține proletariatului, iar superstiția clasei dominante, pentru că în timp ce mitul refuză să accepte soarta, superstiția îl determină pe om să plece capul și să consimtă la sclavie iată un mecanism facil de justificare a activismului social și politic printr-o presupusă înrădăcinare a acestuia în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
modificate pot fi preluate în mentalul colectiv, însă dimensiunea lor cea mai importantă este că sunt active în lume, spre deosebire de superstiții, care sunt pasive (din nou mitul aparține proletariatului, iar superstiția clasei dominante, pentru că în timp ce mitul refuză să accepte soarta, superstiția îl determină pe om să plece capul și să consimtă la sclavie iată un mecanism facil de justificare a activismului social și politic printr-o presupusă înrădăcinare a acestuia în profunzimile de nepătruns ale mentalului colectiv; mai mult chiar, miturile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bun caz o atitudine indiferentă, și în cel mai rău, una de superioritate.359 Nu întâmplător, același Discovery Channel a difuzat o serie de un succes răsunător, intitulată Myth Busters (Distrugătorii de mituri), în care erau demontate o serie de superstiții și credințe populare false, dar care, prin însuși titlul adoptat, perpetuează o percepție extrem de restrânsă a mitului, aceea de credință dovedit falsă și irațională, o accepție atât de limitată încât, în perspectiva abordării oneste a mitului ca dimensiune complexă și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de a fi mitizate." 129 Idem, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 18. 130 "Acest control, motivat de mit în viața cotidiană, este reglementat de formele juridico-religioase, începând cu sistemele generale de tabu și totem și încheindu-se cu regulile minimale ale superstițiilor, iar obiectivul principal al tuturor acestora nu e, la urma urmei, decât reglementarea instinctului agresivității atât intraspecifice (dinlăuntrul comunității umane), cât și interspecifice (în conflictele dintre specia umană și alte specii ale naturii)" ibidem, p. 22. 131 Ibid., p. 7
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
s Favorite Comics Book Heroes, p. 69. 495 Douglas Hofstadter, Popular Culture and the Threat to Rational Inquiry, p. 512. 496 Se pot aduce suficiente argumente raționale pentru a demonstra că astrologia, cu aferenta ei credință în horoscop este o superstiție, însă dus la extrem, același raționament se vede îndreptățit să elimine postulatele oricărui fel de credință, derapând în vechea și complet inutila dispută dintre știință și teologie. Există, pur și simplu, două sfere (cel puțin) ale gândirii umane, distincte, dar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era o cutiuță roșie. Oare să îndrăznească să o deschidă? Exista vreo superstiție în legătură cu inelele de logodnă? Nu știa. Dar știa că trebuia să vadă ce era înăuntru. Dacă nu era un inel? S-ar fi simțit atât de prost dacă i l-ar fi dat, și înăuntru n-ar fi fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
toate tăcerile de până atunci și se răzbună pentru frustrările lui. Se dezlănțuie fără limite, pentru a uita ceea ce-l îngrădește în restul timpului. Cântă, dansează, aruncă petarde, nu mai are nici o prejudecată, pentru a fi, măcar o noapte, în afara superstițiilor sale. Se bucură violent ca să-și poată relua după aceea singurătatea. N-am cum să știu cât adevăr există în această imagine a fiestei, dar cu ajutorul ei îmi pot explica, mai ușor și logic, de ce nici un prilej de sărbătoare nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Huerta mi-a vorbit despre pericolul ritmului în care avansează știința de azi. Sunt discipline în care numai inițiații au acces la înțelegerea ultimelor descoperiri. In ritmul acesta, știința poate ajunge, fără voia ei, să se învăluie pentru profani în superstiție și mister. La azteci și mayași, ca și la egipteni, preoții dețineau secretele științifice. Existau un calendar sacru și unul obișnuit. Și, poate, pentru neinițiați unele lucruri din calendarul sacru erau la fel de inaccesibile ca și hieroglifele pentru noi. Oare, nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lucrurile se vor întoarce la normal. Apoi a început să creadă că, atunci când cobora scările, trebuia să facă o piruetă când ajungea jos. Trebuia, iar dacă uita să o facă, trebuia să urce din nou scările și să reia ritualul. Superstițiile au devenit din ce în ce mai importante. Dacă vedea o cioară - tristețe, se uita imediat pe cer după a doua - bucurie. Într-o zi, a vărsat sare și, pentru a evita alte lacrimi, a aruncat o parte peste umărul său stâng. Dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
instruit cu mare zarvă, dar acuzația era anonimă, slabă și confuză; era pe punctul să fie achitat. Atunci au apărut martori noi, care au vorbit de rituri magice și de vrăjitorii împotriva împăratului. Un joc ușor, având în vedere toate superstițiile siriace și chaldeene pe care le-a adus Tiberius din călătoriile lui. Pare o acuzație stupidă, însă de fapt e foarte gravă, pentru că riturile magice sunt, evident, operațiuni secrete. Cum poți găsi pe cineva care să garanteze că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma.“ Însă zvonul răsuna acum într-un milion de guri - iar Drusus încheie sceptic: „Nu se putea găsi în stele o profeție mai de folos pentru puterea lui Elius Sejanus. I-a interzis împăratului să stea la Roma“. Poate din superstiție, poate de teamă, poate din ambele motive, Tiberius nu avea să se întoarcă la Roma în anii care-i mai rămâneau de trăit. Și n-a vrut niciodată să-și vadă mama. Asemenea majorității romanilor culți, nu se încredea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]