1,430 matches
-
lui Binswanger L. (apud Hoeksema, S.N., 1998) cu referințe filosofice cunoscute datorită cercetărilor asupra melancoliei, maniei și schizofreniei. Abordarea cognitivistă a psihopatologiei are ca scop explicarea tulburărilor mintale prin intermediul proceselor cognitive. La baza teoriei cognitive a tulburărilor emoționale se află supoziția conform căreia disfuncțiile din această sferă apar și se dezvoltă datorită interpretărilor pe care le dau oamenii evenimentelor externe. În același timp răspunsurile în plan comportamental, care rezultă în urma acestor interpretări, au la rândul lor un rol în menținerea tulburării
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de mai sus sunt predispuse la tulburări emoționale. Beck (1979)13 susține faptul că tulburările emoționale sunt datorate unor deficiențe ale procesului de gândire, anxietatea și depresia fiind produse de cogniții distorsionate. Gândurile negative automate sunt generate de convingerile și supozițiile disfuncționale stocate în memorie și care s-au structurat de-a lungul vieții subiectului. Un număr mare de cercetări pot fi considerate relevante pentru teoria cognitivă a lui Beck. Ideea că persoanele au o predilecție negativă este cel mai des
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
adecvată, reușind să contureze modul în care va crește sau se va menține depresia, precum și desfășurarea tulburărilor depresive în funcție de gradul acestor deficite cognitive. Modelul cognitiv al relației dintre cogniție și emoție La baza teoriei cognitive a tulburărilor emoționale se află supoziția conform căreia disfuncțiile din această sferă apar și se dezvoltă datorită interpretărilor pe care le dau oamenii evenimentelor externe. În același timp răspunsurile în plan comportamental care rezultă în urma acestor interpretări au, la rândul lor, un rol în menținerea tulburării
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
putea constata ulterior, prin această nouă definire a schemelor cognitive, autorul nu face altceva decât să introducă în structura lor aspecte ale gândirii dihotomice, caracteristice persoanelor depresive. Beck distinge două tipuri de conținuturi informaționale specifice schemelor cognitive: credințele (convingerile) și supozițiile disfuncționale. Credințele reprezintă structuri de bază de natură profundă, necondiționale și care sunt percepute de subiect ca fiind "adevăruri incontestabile" cu privire la sine însuși ("sunt un ratat"; "sunt lipsit de valoare"; "sunt o ființă inferioară"). Supozițiile, sunt structuri condiționale cu caracter
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
schemelor cognitive: credințele (convingerile) și supozițiile disfuncționale. Credințele reprezintă structuri de bază de natură profundă, necondiționale și care sunt percepute de subiect ca fiind "adevăruri incontestabile" cu privire la sine însuși ("sunt un ratat"; "sunt lipsit de valoare"; "sunt o ființă inferioară"). Supozițiile, sunt structuri condiționale cu caracter instrumental care pot fi privite ca reprezentând niște legături ce se stabilesc între evenimente și aprecierile referitoare la propria persoană (de ex: dacă nutresc gânduri rele, înseamnă că sunt o persoană rea). Influența gândurilor negative
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de aproximativ 1-4/100.000 locuitori. Este obișnuit o boală a adultului, fiind mai frecventă între 25-60 ani, dar nu este exclusă nici la vârste extreme. Etiologia acalaziei cardiei nu este pe deplin înțeleasă, explicațiile fiind încă la nivel de supoziții. Implicarea factorilor genetici este sugerată de situațiile, de altfel rare, când în antecedentele bolnavilor cu acalazie se recunosc rude de gradul I cu aceeași afecțiune. Deși a fost postulată și o etiologie virală, studiile electron microscopice nu au confirmat-o
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
atrag atenția. Este clar că se datorează unui component al bilei, dar se pare că nu acizilor biliari care au fost multă vreme suspectați fără a se putea dovedi științific. O ultimă ipoteză susține implicarea opioizilor endogeni în declanșarea pruritului, supoziție susținută și de efectul antipruriginos al antagoniștilor opioizilor (naloxone, nalmefene). - Semnele de grataj sunt comune mai ales în afecțiuni colestatice cronice, unde se observă o varietate de leziuni de diferite vechimi. - Oboseala este declarată de peste 60% din pacienți; nu se
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
raporturile acesteia cu filosofia morală și politică; despre structura formală a modelelor de "criză" (echilibre cu prețuri fixe, curentul anticipărilor raționale, relectura lui Keynes de către neoclasici); despre emergența categoriei de raritate; despre autonomia socialului. André Boyer coordo-na o reflecție despre supozițiile epistemologice, precum principiul de raționalitate și de individualism metodologic. Membrii CREA au înmulțit de asemenea numărul traducerilor din autorii americani: Pascal Engel i-a introdus și tradus în Franța pe Donald Davidson și pe Daniel Dennett (1983, 1993), doi reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
că frecvența mediană a însămânțărilor tumorale este de 2,7 % [33]. Se apreciază că riscul crește cu creșterea diametrului acului, a numărului de pasaje sau a gradului redus de diferențiere tumorală, fără a exista însă studii care să certifice aceasta supoziție. Însămânțarea se poate produce la nivelul peretelui toracoabdominal sau intraperitoneal, uneori la mulți ani după puncție și chiar după efectuarea transplantului hepatic. Riscul de însămânțare poate fi scăzut la 0% prin utilizarea tehnicii coaxiale [34]. Tratamentul însămânțării tumorale, mai ales
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92135_a_92630]
-
de pildă cumpărăm cărți care conțin informație deoarece acordăm mai multă valoare informației din carte decât lucrului la care renunțăm în schimb. Ca să opereze, piețele nu au nevoie de informație perfectă mai mult decât au nevoie democrațiile de informație perfectă. Supoziția că informația este costisitoare pentru participanții la piață, dar necostisitoare pentru actorii politici este nerealistă într-un mod extrem de distructiv. Nici politicienii, nici votanții nu au informație perfectă. Mai semnificativ este faptul că politicienii și votanții au un stimulent mai
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sociale sau ale unui mediu care înconjoară o anumită interacțiune sau un schimb de comunicare.” (Tim O’Sullivan, 2001:88). Putem integra, în acest context, orice informație despre locul și momentul enunțării; identitatea, rolul și statutul social al interlocutorilor; mimico-gesticulația; supozițiile, ipotezele sau cunoștințele comune interlocutorilor; comunitatea socioculturală, etc. Wittgenstein - pentru care entitățile lingvistice au un sens doar pentru că sunt folosite de om și numai prin această întrebuințare li se garantează legătura cu un sens determinat - afirma că „știu ce înseamnă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lupta internațională de clasă, coexistența pașnică promovată de sovietici își propunea să submineze capitalismul. Ca o consecință a acestei convergențe, diplomația a putut să-și redobîndească rolul său central. Concluzie Evoluția teoriilor sovietice în relațiile internaționale a fost marcată de supoziția marxistă a unei legături intime între teorie și practică. Din moment ce marxismul a fost folosit pentru a legitima acțiunea politică a sovieticilor, teoriile sovietice s-au văzut obligate să readapteze continuu marxismul la cerințele politicii externe a URSS. Încă din epoca
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că nu există nimic deasupra actorilor (statelor). "Teoria balanței puterii este o microteorie exact în accepțiunea pe care i-o dau economiștii. Sistemul, ca și piața în economie, este constituit de acțiunile și interact-țiunile unităților, iar teoria se bazează pe supoziții în legătură cu comportamentul lor." (Waltz 1979: 118) Astfel, sistemul nu este în mod necesar mai mult decît suma părților sale. Altfel spus, părăsind modelul funcționalist în favoarea modelului de echilibru al pieței, teoria este la bază individualistă, nu holistică. Din moment ce structuralismul și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și nu numai. Dacă presupunem existența unei mari varietăți de resurse, rezultă implicit că un stat puternic este puternic nu pentru că are o mare putere generală, ci pentru că dispune de resurse diferite în domenii diverse. Chiar dacă Waltz are nevoie de supoziția unei mari fungibilități a resurselor pentru a-și deduce teoria sa sistemică, argumentarea sa se bazează pe presupunerea unor resurse puternice în domenii diferite. Altfel spus, el nu poate susține ipoteza fungibilității. Ca o consecință a fungibilității limitate a puterii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
definiției politicii constituie o analogie nepermisă cu treburile interne, adică un transfer al gîndirii de la structurile interne, care sînt ierarhice și diferențiate din punct de vedere al rolurilor, la domeniul internațional, care este anarhic. Dar această obiecție se bazează pe supoziția implicită că relațiile internaționale se referă în principal la securitate (militară). În alte privințe, diferențierea rolurilor este un lucru comun în sistemul internațional actual. Într-adevăr, o întreagă dezbatere asupra teoriei stabilității hegemonice, provenind din școala realistă, și-a îndreptat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta să le identifice și să le explice. De ce a fost ales Jean Baudrillard drept exemplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ironiei și al retoricii și chiar depășindu-i pe Lyotard sau Jameson prin disoluția distincției dintre teorie și obiectul ei, scriitorul francez pare a fi, de cele mai multe ori, la adăpostul multiplelor acuzații care i-au fost aduse tocmai prin fondul supozițiilor pe care își consolidează teoriile. Concentrându-se asupra transpoliticului, Baudrillard edifică această etapă prin trei figuri principale: obezul, ostaticul și obscenul, ce neagă orice formă de transcendență, ignorând complet seducția. Dacă situația omului este descrisă în termeni de hiperrealitate, înseamnă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
putem da" (p. 3). În această înțelegere, important rămâne contextul în interiorul căruia ceva capătă semnificație și se înscrie astfel în fenomenul general numit discursivitate. Obiectul de analiză devine activitatea contextualizată, iar acest demers își poate manifesta valabilitatea doar în prezența supoziției caracterului social al discursului. 263 Steven Connor, op. cit., p. 21. 264 Adriana Babeți, Delia Șepețean-Vasiliu (coord.), Pentru o teorie a textului. Antologie Tel-Quel 1960-1971, trad. de Adriana Babeți, Delia Șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1980, p. 46. 265 Ibidem, p. 48
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Alte interpretări ale textelor lui Derrida au condus la considerarea autorului francez drept un "filosof transcendental". Norris, preluat de Rorty, vede în Derrida un reprezentant al filosofiei în tradiție kantiană, pentru că tot efortul său critic și deconstructiv caută să dezvăluie supozițiile unui tip de gândire, precum și condițiile de posibilitate ale unui discurs. Pentru gânditorii care vin din tradiția habermasiană și care cred că filosofia trebuie să se înscrie într-o direcție argumentativă, filosofi precum Derrida sau chiar Heidegger par a ține
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cercetarea afecțiunilor cardio-vasculare, Framingham Heart Study, inițiat în 1955 (NHLBI) a furnizat informații valoroase referitoare la acest domeniu care, mai mult decât oricare alt domeniu al medicinii “este suprasaturat de speculații, păreri personale, asocieri întâmplătoare prezentate drept relații cauzale, simple supoziții prezentate drept adevăruri confirmate, analogii bazate pe deducții, date experimentale transpuse necritic în patologia umană”. Studiul factorilor de risc cardio-vascular a fost inițiat din necesitatea de a avea o imagine clară asupra elementelor care influențează asimetric și asincron evoluția aterosclerozei
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Astfel, în 1848, venețianul Ermolao, a demonstrat raporturile incestuoase dintre cei doi nepoți ai lui Augustus, Iulia și Agrippa, și a identificat în aceste raporturi cauza exilului celor doi nefericiți și a lui Ovidiu 19. Trebuie să amintim aici și supoziția lui Voltaire că exilul poetului sulmonez s-ar datora faptului că acesta a surprins raporturile incestuoase dintre Augustus și fiica sa, Iulia 20. În sfârșit, trebuie să mai adăugăm și ipoteza, deloc verosimilă, a lui Deville 21, potrivit căreia Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
moștenit de la tată. Fără îndoială, Ovidiu avea motive să se bucure de acest lucru, chiar dacă mai rezervat: altfel nu l-ar fi memorat în întregime, așa cum a făcut și Cassius Severus cu istorisirea lui Labienus! De altfel, o astfel de supoziție, pare a fi confirmată, dacă nu în realitate, măcar în esență, de faptul că, sub domnia lui Tiberius, Cotta se dovedește a fi mai periculos: "nous imaginons ce que devint alors son éloquence: nom que Tacite ait refait l'un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
justificați să presupunem că sănătatea tot mai zdruncinată a împăratului, stătea la baza multor speranțe optimiste ale celor care își doreau o reîntoarcere la republică (după paranteza dictaturii și a tiraniei lui Augustus, cum era fără îndoială considerată). Și această supoziție a noastră este într-o oarecare măsură demonstrată de faptul că Augustus a murit, într-adevăr, în timpul consulatului lui Sextus Pompeius. S-ar putea naște bănuiala că întreaga epistolă ar fi fost scrisă de-abia după moartea lui Augustus însuși
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se referă la Fabius Cunctator, care, tocmai prin temporizarea sa, salvase romanii de Hanibal. Și totuși personajul său se înalță la nivelul unui personaj viu, contemporan cu poetul, suprapunându-se, se pare, peste cel al lui Paulus Fabius Maximus. Această supoziție a noastră este coroborată de numeroase alte pasaje ovidiene, unde Paulus Fabius Maximus este așezat, în mod constant pe linia tradiționalelor virtuți și misiuni ale anticei domus, Fabia, căci jubilează poetul: "nu pe toți membrii familiei Fabia i-a răpit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
anume aceleia menționate lui Sextus Pompeius și poate dezvălui, de aceea, aceeași așteptare pentru revenirea la republică după moartea de-acum scontată a lui Augustus care trebuia să se întâmple efectiv în timpul consulatului lui Sextus Pompeius. Pentru a sugera veridicitatea supoziției noastre, Ovidiu pare să-i facă semn cu ochiul lui Paulus: "Mai degrabă decât să mă îndoiesc că tu, Paule, ai aplauda la aceste cuvinte [= la această găselniță a mea], aș crede că lebedele au culoarea lui Memnon" (v. 95-96
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]