1,369 matches
-
trăiască ÜberKitschul, Mască tribala - Mască poetica, Mișcarea Cobră(2011), Israel - Colectivismul anilor 1906-1960, Anselm Kiefer la Țel Aviv, Amintiri despre Bateau-Lavoir , Claude Lorrain- Peisajului Redescoperit, Jan Sluijters - Un virtuos al expresiei, Max Brod și manuscrisele lui Kafka, De la Dada la Suprarealism: Artiști evrei în Avangardă Română 1910-1938, Artă Plastică în Israel (2012), Marga Grauenfels - Ceramică reinventată, Un Misterios domn Pi, Reevaluarea Primitivismului, Georges Hugnet, Pe urmele lui Rembrandt, Parcuri istorice, KITSCH-ul, Muzeul Yad va Shem (2010), Italo Calvino, Saul Leiter
Adrian Grauenfels () [Corola-website/Science/326058_a_327387]
-
care are ca obiect imitarea naturii, ducând naturalismul la extremă. Această mișcare artistică își propune să meargă în direcția extremă a artei realiste, accentuând desprinderea de realismul conținut într-o măsură mai mică sau mai mare în impresionism, pictura metafizică, suprarealism etc. Artistul intervine decupând din realitate acele părți pe care le găsește interesante și le reproduce cu maximum de minuțiozitate, influențate de starea de spirit, unde se îmbină indecisul cu precisul, linii ce se topesc, culori ce absorb reflexele, stări
Hiperrealism () [Corola-website/Science/326233_a_327562]
-
piesa însăși era inspirată după basmul "" a lui Giambattista Basile). Libretul final a fost adaptat de Prokofiev după traducerea lui Vsevolod Meyerhold a piesei lui Gozzi. Adaptarea a modernizat influențele "Commedia dell'arte" și a introdus și o doză de suprarealism. Datorită cunoștințelor limitate ale lui Prokofiev de limba engleză și deoarece limba rusă era inacceptabilă pentru publicul american, s-a luat decizia ca opera să fie în limba franceză, Prokofiev fiind ajutat pentru adaptare de soprana Vera Janacopoulos. Opera a
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
multitudinea mijloacelor tehnice utilizate și, nu în cele din urmă, o "teamă", o "angoasă" - greu identificabile - îl separă pe Radu de romantismul clasic al secolului XVII. La o privire superficială a întregii opere, Radu-Anton Maier pare a avea corespondențe cu suprarealismul liric al secolului XX; la o analiză mai profundă se desprind unele elemente din arsenalul ideatic al lui Max Ernst sau, mai rar, Paul Klee. Criticul de artă, Prof. Univ. Dr. Livia Drăgoi deplasează excursul analitic în definirea demersului artstic
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
ori artefacte incongruente, ca și dialogul între marile spații aerate, eterice, diafane și formele de o fascinantă realitate tactilă și vizuală, figurate până în cele mai mici detalii cu o pregnantă acuratețe a reprezentării, aparțin strategiei de factură postmodernă (nedisimulat reverențioasă suprarealismului)". Critica germană - mai ales cea de stînga - era (și mai este!) controversată în aprecierea integrală a artistului. Lui Radu i s-au reproșat consecvent incursiuni sistematice în antichitate, în diverse vestigii arhitecturale în descompunere sau șantiere arheologice, pe care le
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
naștere - probabil Michael Radnitzky sau Rudsitzky, în copilărie - Emmanuel Radnitzky, n. 27 august 1890, Philadelphia, PA - d. 18 noiembrie 1976, Paris) a fost un fotograf, regizor de film și artist plastic american, de origine evreu,apropiat de curentele dadaismului și suprarealismului și care a trăit și activat cea mai mare parte a timpului în Franța. Denumit de către Cocteau „marele poet al camerei obscure”, și-a legat numele de numeroase aspecte ale artei moderne, mai ales în domeniul artei fotografice, al istoriei
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
impulsuri contradictorii și tulburi, epuizante” Ceea ce a apărut la un moment dat drept dorință de originalitate cu orice preț este, la Florica Mitroi, consecința unui temperament neobișnuit și se justifică suficient prin situarea liricii sale la limita dintre expresionism si suprarealism. Poeta trece, fără complicații, de la invocația către o zeiță a jocului la reiterarea dansului paparudelor și de la frenezie la tristețe, marcând, în acest fel, mobilitatea de atitudine din "„Rugăciune către Efemera”" (1969), care va fi ulterior contrabalansată printr-o imaginație
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
care este în același timp lipsită de originalitate prin imitarea unor modele literare cu care autorul luase contact în anii tinereții. Unii critici au evidențiat un ermetism de tip barbian, în timp ce alții, printre care Emil Manu, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu îl considera pe Liviu Călin drept „un genuin pudic, ce-și complică sensibilitatea prin estetizare, acoperindu-și obrazul cu măștile de hârtie japoneză ale metaforei. Ipostazele confesiunii sunt reprimate prin intermediul unei scriituri care o conține
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
(n. 19 octombrie 1927, Bruxelles) este un pictor belgian. A făcut parte din grupul „Cobra“, viziunea sa fiind apropiată de suprarealism. După 1950 s-a stabilit la Paris unde îl găsim pasionat pentru gravură. Ulterior, își elaborează un stil ambiguu între pictură și grafică, punând accent pe semnificația semnelor caligrafice. Ca tehnică, după 1965, îl captivează pictura acrilică aceasta permițându-i
Pierre Alechinsky () [Corola-website/Science/334159_a_335488]
-
piese ale sale sunt alegoriile, încărcate de simboluri biblice sau de semnificații mitico-filozofice. |n aceste compoziții își dă măsura deplină a talentului și își manifestă personalitatea și originalitatea. Florin Preda-Dochinoiu se înscrie în sfera artei fantastice și suprarealiste. Sursa acestui suprarealism nu trebuie căutată în cine știe ce înrâuriri livrești. Pictura noastră naivă, populară, este plină de imagini suprarealiste, rezultate de investigarea visului ca produs al subconștientului. Fiind altoit pe filonul fabulosului folcloric, mitico-magic, n-am ezita să numim acest suprarealism: oltenesc.” Ovidiu
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Sursa acestui suprarealism nu trebuie căutată în cine știe ce înrâuriri livrești. Pictura noastră naivă, populară, este plină de imagini suprarealiste, rezultate de investigarea visului ca produs al subconștientului. Fiind altoit pe filonul fabulosului folcloric, mitico-magic, n-am ezita să numim acest suprarealism: oltenesc.” Ovidiu Ghidirmic Prefața Albumului de grafică Florin Preda-Dochinoiu, florar, 1999 “O familie de țărani olteni din prea puțin cunoscutul Damian al Sadovei, de Dolj, a comis păcatul benefic de a scoate în lume doi copii însemnați. Zicem însemnați, fiindcă
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
a culturii, care se completează, pentru că amândouă comunică, în exterior, sentimentele proprii, felul în care artistul își imaginează viața și lumea.” Eulogio Rodriguez Millares “Există în liniile picturilor lui Florin Preda și alte dimensiuni în afara de acelea ale fantasticului și suprarealismului. Mai există o dimensiune spiritualizată, tradițională și tandră a portretelor și spațiilor matrice care învăluie integral lucrările, și o altă dimensiune, mai complexă și cumva imprevizibilă ca evoluție, cea a «Capriciilor» lui Goya. De fapt, ceea ce trece drept suprarealism în
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
și suprarealismului. Mai există o dimensiune spiritualizată, tradițională și tandră a portretelor și spațiilor matrice care învăluie integral lucrările, și o altă dimensiune, mai complexă și cumva imprevizibilă ca evoluție, cea a «Capriciilor» lui Goya. De fapt, ceea ce trece drept suprarealism în aceste picturi stă numai fidelitatea capriciului față de destin, adică evoluția capriciului se află acum în stadiul suprarealist. Duioșia formelor cuprinse în capriciu e fantastă, precum la Sabin Bălașa, nu grotesc-realistă, caricaturală aproape, ca la Goya. Blândețea poate că îl
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
din poezie atât iluzia metaforei, cât și iluzia îndepărtării cortinei dintre real și text, a pipăirii minimaliste și cinematografice a „realului-ca-real”. E o lunecare mai puțin sesizabila, dar cu atat mai neliniștitoare și mai obsedanta, către un tip veritabil de suprarealism, dacă vrem: unul inexpresiv, așa-zicând, dar care reușește să ne capteze, să ne pironească făcând ochii mari, că sub privirea unei Meduze apocaliptice. Nu multă lume se poate juca în acest teritoriu care nu mai este pur minimalism sau
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
19.00, cu spectacolul „N(AUM)”, în regia Marianei Cămărășan, cu Oana Pellea și Cristina Casian, un proiect Unteatru, preluat de Teatrul Metropolis, cu sprijinul Fundației Gellu Naum. Spectacolul a readus în atenția publicului figura celui mai important reprezentant al suprarealismului românesc și a avut deja succes internațional, fiind invitat la Palais des Beaux-Art din Bruxelles, în cadrul Galelor Teatrului Românesc, la Milano, Stockholm, Londra, New York. Tot sâmbătă, s-a jucat și primul spectacol din secțiunea Concurs: „Flori pentru Algernon”, în regia
UNDERCLOUD 2015 a început sâmbătă: Vezi PROGRAMUL festivalului de teatru () [Corola-website/Journalistic/101862_a_103154]
-
mare fan al pop art-ului și al pointilismului, am început să lucrez recent cu unelte digitale, iar totul a decurs foarte natural și firesc. Digital Circlismreprezintă un amestec modern al celor două stiluri". Heine susține că a fost influențat de Suprarealismul, belgian, Expressionismul german, Pop Artul, american și de Realismul Social. Abduzeezo spune despre Heine: "Expozițiile sale sunt pline de lucrări grozave, iar el poate realiza o trecere frumoasă între câteva curente artistice, realizând piese uimitoare în orice direcție s-ar
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]
-
purist” pe care-l va abandona pentru o serie de tablouri naive pe teme erotice. În 1925, ea s-a stabilit la Paris, împreună cu Štyrský. În timpul șederii lor la Paris, cei doi au fondat o alternativă artistică la abstractizare și suprarealism, pe care au numit-o artificialism, prin care anticipează numeroase elemente ale abstractizării lirice. Ei au cunoscut grupul suprarealist. Prima lor expoziție comună a avut loc la galeria Vavin, prefața catalogului fiind semnată de Philippe Soupault. S-au întors la
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
1932 romanul "Justine" al marchizului de Sade. Ea a contribuit parțial la Die Frau als Künstlerin, Femeia ca Artist, prestigiosul sondaj din 1928 în rândul femeilor artist din lumea occidentală. Toyen și Štyrský au devenit treptat tot mai interesați de suprarealism. După ce asociații lor Vítězslav Nezval și Jindřich Honzl l-au cunoscut pe André Breton la Paris, ei au fondat în 1934 Grupul Suprarealist Ceh din Praga, împreună cu alți artiști, scriitori și cu compozitorul Jaroslav Ježek. Membrii grupului i-au primit
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
a realizat două cărți-obiect pentru editorul François Di Dio și, în anii '70, colaborează la publicațiile colectivului Maintenant fondat de Pierre Peuchmaurd, împreună cu Radovan Ivsic, Georges Goldfayn, Annie Le Brun, care o considera ca fiind „personajul cel mai romantic al suprarealismului” ("À distance", Jean-Jacques Pauvert aux éditions Carrère, 1984, p. 158). Toyen a fost înmormântată în cimitirul Batignolles din Paris. Pe anunțul său mortuar a fost scris:
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
Industriale Moderne de la Paris. La sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930, influența suprarealistă a început, de asemenea, să se observe în pictură și sculptură și el a participat la Poesie 1932, o expoziție internațională de la Praga, care a prezentat suprarealismul publicului ceh. El nu a făcut, totuși, să devină un suprarealist. În prima zi a celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat de Gestapo, împreună cu pictorul Josef Čapek și cu alții și, ulterior, a fost închis în lagărele
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
precum și pe baza corespondenței cu prietenii și a scrierilor acestora, spectacolul rememorează în spirit dadaist biografia Poetului Tzara, de la plecarea sa din România și de la primele serate la Cabert Voltaire, până în momentul autodizolvării mișcării Dada, al desprinderii lui Tzara de suprarealism și al căutării refugiului în studiul anagramelor din opera lui François Villon. Spectatorii vor asista la o halucinantă poveste colaj, prin care teatrul primește în teatru manifestele dada, poemele simultane, cântecele negre, omul aproximativ, ritualurile, prieteniile și disensiunile tinerilor exaltați
100 de ani DADA, celebrați la Roma by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104216_a_105508]
-
Suedia, Ungaria sau Norvegia, unde au fost achiziționate de colecții publice sau de colecționari particulari. Ștefan Câlția, Pasăre albă Artistul dezvoltă în creația sa un univers straniu și magic în același timp, ale cărui personaje se mișcă între un aparent suprarealism și un nedisimulat simbolism al lumii contemporane. Portrete efilate feminine poarta de cele mai multe ori pecetea tragicului, efigii masculine își asociază o faună umanizată în care locul principal este ocupat de pești și păsări, șerpii amintesc de pacatul originar. Toată această
Cum se vede omul contemporan, în viziunea lui Baba, Câlția, Ilfoveanu, Ciucurencu, Paul Neagu, Adrian Ghenie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105464_a_106756]
-
de euro. Sabin Bălașa, Muze Sever Frențiu, Reverie Instalat la Paris din 1990, Petre Velicu (n. 1950, București) a creat o lume fantastică și imaginară cu personaje, animale și obiecte surrinzătoare, uneori chiar neliniștitoare. O opera onirică, întudică partial cu Suprarealismul, dar cu o dragoste penru detaliu și pentru scenele de interior care amintește de pictorii olandezi. Tablopurile lui au forță și atemporalitate, impunându-se ca niște imagini venite din noaptea timpurilor și care vor continua să trăiască și după vremea
Cum se vede omul contemporan, în viziunea lui Baba, Câlția, Ilfoveanu, Ciucurencu, Paul Neagu, Adrian Ghenie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105464_a_106756]
-
de Artă București și începe să predea la departamentul de Foto-Video, Procesarea Computerizată a Imaginii. Valentina Iancu este istoric de artă și curator. Lucrează la Muzeul Național de Artă al României. Cercetează aspecte ale modernismului românesc în relație cu politicul, suprarealismul în Europa de Est și retoricile artei contemporane t
Tonitza la “Muzeul Hărților” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105564_a_106856]
-
internațională în selecția oficială a festivalurilor de la Sundance și Rotterdam. Punând în discuție rolul și responsabilitatea artistului în societatea de azi, filmul este o revizitare din perspectivă contemporană a manifestelor câtorva dintre cele mai semnificative mișcări artistice ale secolului 20: suprarealismul, dadaismul, futurismul, constructivismul etc. Ambele proiecții Manifesto sunt deja sold out, în vreme ce proiecțiile de competiție și programele tematice se bucură de un interes deosebit din partea publicului, biletele urmând a fi în curând epuizate. De aceea recomandăm celor interesați să rezerve
Weekend-ul premierelor la BIEFF by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105652_a_106944]