28,530 matches
-
fani, dar și de farisei. Cei dintâi l-au admirat infinit, apreciindu-i cu decență realizările fără pereche. Cei din urmă i-au inflamat orgoliile și fantasmele conform cărora triumful nu poate fi decât absolut, adică trebuie obținut prin sacrificiul suprem. Un sacrificiu depus cu mult înainte de termen, după exact patru decenii de existență fizică și nici două decenii de viață artistică. O viață închinată jazz-ului. Nu neapărat dintr-o elecție severă, ci din nerăbdarea cu care digera muzica. Simțea
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
te porți sfidînd condițiile contextului, vei dovedi prostie, ceea ce înseamnă că flexibilitatea e semn de deșteptăciune. Din păcate, impresia pe care o lasă acest principiu este cel de invitație la oportunism, la adaptare spășită. Caci dacă eficiența adaptativă e criteriul suprem după care măsori inteligența unui om, atunci cu cît te adaptezi mai bine cu atît ești mai inteligent, ceea ce înseamnă că inteligența este o facultate amorală. O laudă indirectă adusă oportuniștilor și descurcăreților. În cazul sentimentelor, nu mai este vorba
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
pînă în 1989, desfigurarea orașelor. Oriunde am merge găsim așa-numitul centru civic, amprentă de neclintit a gîndirii devastatoare de dinainte. Ceaușescu nu a făcut singur asta. E adevărat că prea mulți arhitecți s-au încolonat să îndeplinească ordinul comandantului suprem. Cine și cum se putea împotrivi? Au fost și excepții. Probabil că cel mai vizibil este fenomenul mutilării în București. Și, cu atît mai dureros pentru mine. Demolările masive și furioase, ștergerea de pe fața pămîntului a unor zone cu istorie
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
credinței sale, Sebastian, deși nu agreează scientismul exclusiv al lui Zarifopol, îl apreciază pe acesta pentru temperamentul măsurat și lucid, străin tinerilor entuziaști și confuzi, scriind într-un articol din 1934: "Într-o cultură înăbușită de genii, temperamente furtunoase și supreme păcăleli transcendente, Paul Zarifopol îndeplinea o funcție de poliție intelectuală. (...) Este o grație, o eleganță, un umor al gândirii clare, prin care Zarifopol depășea rolul unui vameș sever, intrând totdeauna în zonele superioare ale înțelegerii de artă. (...) Nimeni nu a pus
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O lume în care - ce nenorocire poate să se-ntîmple? - toate conflictele se încheie cu "băiete, o halbă!". Și în care, suprem deliciu, poți spune, jucîndu-te de-a locurile și localurile, într-un index, "București v. Paris". Un volum care se termină așa, cu atît de dragile, lui Șerban Foarță, jocuri de cuvinte și idei, începe cu o prezentare. A lui Caragiale
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
fiziologică. Și astfel sexul a devenit sinonim cu actul sexual, cînd de fapt, vorba lui Evola, chipul cel mai sigur de a degrada sexul este să-l reduci la împerecherea sacadată a unor ființe pentru care ardoarea copulației a devenit suprema desfătare. Al doilea motiv pentru care cărțile despre sex sînt proaste este că, sub cuvînt că îți înfățișează adevărul ultim cu privire la misterul relației sexuale, ele îți vînd iluzii menite a te condiționa pavlovist. Sub pretext că te luminează profund, te
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
m-am grăbit să reiau câteva volume de poezie publicate din 2000 încoace. Nu ridicați prematur piatra: marea diferență dintre Vasile Leac și un copywriter este că Leac scrie literatură. Și o face precis, gratuit, ca pe un gest de supremă prietenie.
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
-i făcut / Din morminte" (Amintirea). Însă dacă autorul Laudei somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
în contingenîă este semnalată nu printr-un limbaj diferit de cel utilizat până atunci, ci printr-o schimbare de registru imagistic, printr-o sublimare și relativizare a cadrului. Onorizarea acestuia și conotarea sa cu discrete sansuri parabolice sunt întreprinse cu suprem firesc de un poet preocupat, în ultima sa fază creatoare, să capteze undele letale emise de un univers tot mai îndepărtat de el. În Marea la Ostende, de pildă, Ioan Flora transmută contemplarea unui triptic cu mare învolburată într-o
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
unor idealuri stîngiste, în contextul unui regim totalitar - și trebuie subliniat că acolo domnesc braț la braț absurdul și prostia -, aceste gesturi au meritul exponențial de a indica normalitatea. Regizoarea privește cu egală mefiență orice anagajament în slujba unei cauze supreme, unchiul ei, Anoush, un comunist din specia rară a idealiștilor cunoaște în foarte scurt timp după succesul revoluției apetitul devorator al acesteia, este închis și executat. O altă dimensiune stilistică tinde spre expresionismul inserturilor de animație din Pink Floyd The
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
și oase, intrate - însă - la timp sub microscopul presei. Ambele remacabile, hrănindu-se neîntrerupt din viață și acordând vieții cuvenitul respect. Ambele exploatând cu folos un gen la rândul său parazit - dar peste poate de energic - și oferindu-i demnitatea supremă a comentariului. Cosașu nuanțează până la telegrafie și analizează majoritar prin trunchiere sintactică. Nu e prețios și se răsfață în a scrie scurt. De aici afinitatea, recunoscută și recognoscibilă, cu Caragiale. Moșii acestuia din urmă se generalizează, iar explozia demografică se
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
ale cunoașterii. Și acum iat-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă și de prințesă, de dulce și multnobilă prințesă, pe cât de înțeleaptă, pe atât de năzdrăvană, îmbinare paradoxală pe care se întemeiază spiritul suprem inteligent și inima suprem iubitoare. ... Și a coborât, acum patru luni, frumoasa fată, din avionul cu care venea de la New York, din campusul universității Stony Brook - unde și-a trăit ultimii cinci ani -, cu părul ei sublim dansându-i pe umeri
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
iat-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă și de prințesă, de dulce și multnobilă prințesă, pe cât de înțeleaptă, pe atât de năzdrăvană, îmbinare paradoxală pe care se întemeiază spiritul suprem inteligent și inima suprem iubitoare. ... Și a coborât, acum patru luni, frumoasa fată, din avionul cu care venea de la New York, din campusul universității Stony Brook - unde și-a trăit ultimii cinci ani -, cu părul ei sublim dansându-i pe umeri, cu mersul ei de
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
ființei umane, un eveniment venit din afară care să te surprindă brusc. Un cutremur, o boală incurabilă sau un atentat nu sunt decît cauzele accidentale ale unei morți care lucrează în mine de la un bun început. Moartea este posibilitatea mea supremă și viitorul meu cel mai sigur. Sunt sigur că voi muri, atîta doar că nu știu cînd. Din acest motiv, fuga de gîndul morții este o constantă a psihologiei contemporane. Din nefericire, această eschivă psihică nu poate să desființeze intimitatea
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
asta chiar și atunci cînd nu le înțelegi. Stoicul este un chietist de dinaintea creștinilor, dar unul a cărui minte este preocupată de măsura tuturor lucrurilor. Dumnezeul lui e măsura. Cînd simte că a depășit măsura, se retrage imediat, iar cazul suprem e cel cînd, realizînd că însăși viața și-a atins pragul, stoicul alege să iasă din scenă sinucigîndu-se. Un chietist luptător, sau, cu un cuvînt supus uzurii timpului, nu chietist destoinic, cam așa poate fi definit Seneca. Un fel de
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
așteptînd căderea întîmplării fatidice e postișă. Dimpotrivă, stoicul e cel care vine în întîmpinarea evenimentelor lumii. El ocolește expectativa și alege acțiunea, atîta doar că alege acțiunea călăuzită de imperativul precauției. A nu fi surprins de soartă e poate maxima supremă a conduitei lui Seneca. Totul e să fii pregătit în fața neprevăzutului, în așa fel încît întîmplările să nu te prindă pe picior greșit. Nu suferința trebuie să ne dea bătăi de cap, spune Seneca, ci faptul că, fără o pregătire
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
pe semestru, atunci când se întâmplă să avem norocul câte unui eveniment de genul "Festivalului Enescu". Realizate inteligent, promovând valorile reale și fenomenul viu, emisiunile culturale pot fi atrăgătoare chiar pentru populația dezorientată a momentului. Maneaua a devenit o valoare spirituală supremă tocmai pentru că în loc să aflăm de la televiziuni ce mai publică editurile, ce scriu revistele și ce gândesc scriitorii, compozitorii sau artiștii plastici, aflăm câte amante (reale ori imaginare) are Mădălin Voicu și în a câta lună e Andreea Marin. Și încă
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
tineret în derută, cu căutări artistice ostentative de tot felul". Explicabil, la Dan Laurențiu sînt apreciate aceleași "elemente de peisaj abstract", emblematic: "ŤEu vin cu dreptul la un cînt universalť, proclamă poetul, conștient că găsește în acest drept și sacrificiul suprem. Pentru el, poeții sînt atleții care Ťprin lentila durerii/ aruncă sulița în lumea cealaltăť". Simțindu-se exponențial, aflat sub veghea unui mare ochi al lucidității supreme deschis în haos, autorul Poziției aștrilor înalță, orgolios, "imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
la un cînt universalť, proclamă poetul, conștient că găsește în acest drept și sacrificiul suprem. Pentru el, poeții sînt atleții care Ťprin lentila durerii/ aruncă sulița în lumea cealaltăť". Simțindu-se exponențial, aflat sub veghea unui mare ochi al lucidității supreme deschis în haos, autorul Poziției aștrilor înalță, orgolios, "imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin memorie), pulberi vii ce încearcă ascensiunea în Paradis". O asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
proveniți dintr-însul. în al doilea rînd, recursul la un orizont moral. Copleșit de "conștiința veacului", o conștiință rea, autorul aspiră la o regresie lăuntrică înspre începuturile de pietate și rugă ale copilăriei, la Dumnezeul acesteia precum la o instanță supremă ce l-ar putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul originar de lumină,/ La Punctul din care a pornit/ într-un blînd răsărit.(...) Doamne, îmi este tot mai dor/ De odihna razei mele lăuntrice,/ De chipul Tău surîzînd
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
gesturile îi ajută să suplinească pauperitatea verbală. Așa încît introducerea în context a unor criterii de inspirație vag estetică mi se pare neproductivă". Ironia profesorului scriitor colorează și perspectiva: "A te exprima în româna literară va ajunge curînd în România supremul act de snobism. Membri ai unui club din ce în ce mai select și mai restrîns, scriitorii români vor purta de două ori semnul celor aleși: o dată, fără îndoială, pentru că scriu literatură, dar mai ales pentru că o vor scrie în limba română." l O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
compliment extraordinar. "Am rîs, am rîs", spunea Mihai Șora și mi-l imaginam pe distinsul filosof singur în apartamentul său ticsit de cărți citindu-mi piesa și rîzînd... Rîsul lui Șora mai răsună și acum pentru mine ca o judecată supremă de valoare. Cineva i-a citit piesa și lui Nichita Stănescu, în casa căruia mă aflam destul de des, hipnotizat de tot ce se putea discuta și improviza în jurul Marelui Poet. Într-o noapte, Nichita Stănescu m-a luat pe un
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele mai cumplite torturi din viața de zi cu zi a pământenilor încleștați. Și care chinuri au un timp limitat. Pe când în Infern, supremul prag al durerii este pentru eternitate scormonit, iar timpul acumulează milenii de milenii... Se înțelege de la sine dezavantajul de a fi în Iad, așa cum se vede acesta zugrăvit în tinda locașelor de cult. Orice ar trebui să facă omul să
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
Simona Vasilache Manuscrisul pierdut e fetișul tradiției romantice, și-al literaturii în genul romanticilor. Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit, în schimb, e un pariu de editor
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat poezia, unde nu ar avea ce
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]