4,234 matches
-
aud cum se sting păsările noastre albe. dar cui să-i mai spun și cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul fir
PĂTIMESC AMINTIRILE ŞI ARD de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380530_a_381859]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TU CREZI... EU TAC Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
bucuriile inimii înturnate...” (Ferestre deschise...) Ca și Blaga, Elisabeta preda își lipește ureche de pământ chemând pasul iubitului: „Freamăt ți-e glasul -/ Și iarăși doresc să te-aud:/ Urechea o pun la pământ/ să-ți cheme pasul/ sub clopotul îndepărtării surd.” (Freamăt) Un alt capitol important în econimia cărții îl constituie familia sacră, părinții și copii. Meditând la extincția inevitabilă, poeta găsește acea seninătate mioritică pe care o transmite și fiicei sale: „Să nu mă plângi, fetița mea/ Când voi pleca
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
cuprinde dulce,Iar gândul despre tine tinde să se culceși-o liniște-mi cuprinde-ntregul firii!... X. CĂI BĂLANI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Trec căi bălani fără hotar și-odihnă, Într-un cutremur surd din depărtare, Și pe sub dealuri nechezând pe vale, O herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Când foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
adulmeca pe nara. Iar coame albe scutură în vânt; Săgeți de raze le lucesc pe crupe, Perechi, perechi, se strâng în grupe - Minune-a existenței pe Pamant! Citește mai mult Trec căi bălani fără hotar și-odihnă,Într-un cutremur surd din depărtare,Si pe sub dealuri nechezând pe vale,O herghelie de neastâmpăr plină.Nebuni de vis hoinar peste câmpie,Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa,Cănd foamea îi încinge mai aprinsăEi pasc pe pajiști - nimeni să-i reție.Iepe sirepe
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
firav, plăpând, Cu haine ponosite și fața ... Citește mai mult E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,Abia dacă se-aud vecerniile în strană,Preocupați de sine, cu inimi cenzurate,Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană.Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață,Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite,Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță,Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite.Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse,Suspine
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
vis din zări celesteNuntită-n zborul sideral.Dor rătăcit sfințit prin focNetulburat de anotimp,... XIX. GARA CU MACI, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015. Trece și ultimul tren, Prin gara cu maci purpurii, Surde dorințe-n refren Captive, te dor. De mai știi, Cum e să iubești netrucat, Scutură umbra de tină, Cât aripi cu lanț n-ai legat Și nu ești învins de rutină. Ai dreptul iubind să te temi, Oprește jaful de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
povești Zadarnic ning stele de mare. Jertfe și scrum, ți-amintești? În maci dantelați ți-ai ascuns Hățiș de neliniști. Citești. De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns! Citește mai mult Trece și ultimul tren,Prin gara cu maci purpurii,Surde dorințe-n refrenCaptive, te dor. De mai știi,Cum e să iubești netrucat,Scutură umbra de tină,Cât aripi cu lanț n-ai legatși nu ești învins de rutină.Ai dreptul iubind să te temi,Oprește jaful de fluturi,Totuși
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
pe mine tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumusețea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să pășim înspre o lume care nu ne aparține. Chiriași în propria viață oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu știu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaștere a ființei. Aflându-mă printre cei mulți care nu știu prea bine limbajul cuvântului
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
voia ca să mă cheme, Dar n-am vrut să citesc ce mi-a fost scris. Mă tem că nu exist când nu visez Că voi încremeni în al tău timp. Ecoul umbrei noastre desenez Pe piscurile-ascunse din Olimp. Strivind liniștea surdă dintre noi, Ne respirăm unul pe celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri colțuroase-au străbătut, Cu inima le-ai croșeta dantele Să vindeci rănile care-au durut
ÎNTREABĂ-MĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381124_a_382453]
-
gene, Sfârși-vor și ei în ninsori și troiene Ce pune-vor capăt eternului zbor. Pământu-i pe moarte, iar ceru-i pustiu, Nu-i nimeni să strige, nu-i nimeni să geamă, Stau toți în tăcere, durere și teamă, E surd Universul, dar plânsetu-i viu. Doar timpul mai bate, fugar, pe la uși, Speranțe ucise-ngropate-n morminte, Vor fi dureroase aduceri aminte Acelor ce fi-vor de viață răpuși. Mai sunt care-așteaptă un semn de la cer, Dar îngerul tace...n-aduce vreo veste
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
a existenței noastre pe pământ. Ei sunt patria, cu toate misterioasele ei valențe, sunt istoria cu multa ei învățătură, sunt depozitul milenar, orb, de reflexe, de implicații necesare, de formule ale acestui pământ. Eminescu răsfrânge ființa lor difuză. Freamătul lor surd îl recunoaște, îl simte în sineși. El a rostit implacabila lor prezență, a spus legătura lor cu ființa-i care se exaltă: „Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți,/ Ce mi-i lăsară din bătrâni,/ Părinții din
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
1941 din 24 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi spune că noaptea-i la tine! O caută naiul prin floarea de tei, Prin râuri ce fug din munți spre coline Și-n lacrima blândă a ochilor mei. În clopote surde și-n cuiburi de cuc, Aleargă cu vântul o frunză de soc, O lasă uitării, pe-o creangă de nuc, Iar eu caut steaua ce-aduce noroc. Din ce a fost ieri, azi nimeni nu știe, La porți de granit
ULTIMUL ZIAR de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381163_a_382492]
-
întru menire de David Sofianis 2.04.2017 A.D. Vremea nu mai plânge cu lacrimi de secunde a-ncetat să bată și orologiul gând paloarea dimineții se conturează blândă peste oceanul vieții rănite de pustiu am definit chemarea ca o arsură surdă ce naște întrebarea nesațului că sunt peste dulceața morții plăcerea din cleps.hidră se profilează arbori de nesfârșite lumi am încetat să cerem atingerea de Umbra ce-am poticnit să făcem din abisale porți deschideri spre tăcere cu lacrima ce
POEM HIERATIC XLIII-CUVÂNTUL VIEŢUIT ÎNTRU MENIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381235_a_382564]
-
Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului (Ortansei...) Renaște iar culoarea Din țărna odihnită, E verde iar cărarea Sub pleata de răchită. Din luncă se aud Cântări de mandoline, Ison de zumzet surd Țin coruri de albine Privirea-mi se inundă Cu rozele din ram, Miresmele abundă Ca-n sânul lui Avram. C â nd firea viu prime ș te Sub ochii mei mira ț i, De omul ce prive ș te, Cum
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381244_a_382573]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Și te iubesc, și te urăsc cu-aceeași nebunie răcnind în mine așteptarea, lumina sidefie cu care urc spre cer visând la mine-n altă viață mă rog încet, și blând, și surd, să redevin paiață din rolu’-acesta muribund să fug spre alte patimi pădurile să le sugrum într-un izvor de lacrimi boboci de guri să tulbur iar sugându-le ardoarea rădăcini de foc să-nfig în cerul strâmt ca marea
ȘI TE IUBESC, ȘI TE URĂSC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381375_a_382704]
-
Este posibil ca temă să includă și o problemă de drept și autorat național, și internațional.... X. LIVIU FLORIAN JIANU - GLOSSĂ, de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015. Însă nu știu cum se face, În Înghețul surd, fierbinte În războiul lui, de pace, A predat, tot înainte, Lângă cei de dinainte Să înalțe totdeauna, Și copii - lângă părinte, Și părinți, cu fiii, una - Vremea lui nu vine-trece, Doar răsare, și răsare - Tot Luceafăr, ce petrece România, ca
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
E lumina lui de stâncă, Ce din Haos, ne aduna - Demiurg fierbinte-rece, Rațiune și simțire, N-ai cerut să ți se plece Niciun suflet, sau iubire - Și când pasărea din tine ... Citește mai mult Însă nu știu cum se face,În Înghețul surd, fierbinteîn războiul lui, de pace,A predat, tot înainte,Lângă cei de dinainteSă înalțe totdeauna,Și copii - lângă părinte, Și părinți, cu fiii, una -Vremea lui nu vine-trece,Doar răsare, și răsare -Tot Luceafăr, ce petreceRomânia, ca un Soare -Și
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
TREC, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016. Ca râul cel ce și-a uitat izvorul, Curg anii, valuri după valuri. Rămân în pietre lacrima și dorul Și-un rest de viață între maluri. Și surd ecou străpunge muritorul, Adus cu valul dinspre dealuri: “Ca râul cel ce și-a uitat izvorul, Curg anii, valuri după valuri.” Și amintirile plutesc cu norul Spre-amontele cu idealuri - Neîmplinite avataruri -, În timp ce anii-și curg întruna zorul Ca râul cel
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
râul cel ce și-a uitat izvorul. (Foto: Portret de Dimitrie Loghin) ... Citește mai mult Ca râul cel ce și-a uitat izvorul,Curg anii, valuri după valuri. Rămân în pietre lacrima și dorulși-un rest de viață între maluri.Și surd ecou străpunge muritorul,Adus cu valul dinspre dealuri:“Ca râul cel ce și-a uitat izvorul,Curg anii, valuri după valuri.” Și amintirile plutesc cu norulSpre-amontele cu idealuri -Neîmplinite avataruri -,În timp ce anii-și curg întruna zorulCa râul cel ce și-
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
arvuna -Un grăuncior de Dumnezeu -Ce poate risipi furtunaAdusă-n om de vreun Boreu.Ce-ar fi, în mine-adânc să sap... XXX. GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Citește mai mult În tremur surd de clopoței,Un ghiocel din bucla ta(Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea.Mi-aduc aminte când, sfios,Silabiseam întâiul “mama”,În timp ce dumneata, ritos,Îmi aureai de zor arama.Și ghiocelul meu creșteaAlături de-alții, peste timp
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Tineri, frumoși Fuduli nevoie mare Anii i-au gârbovit Limba li s-a împleticit Sufletul li s-a golit De iubire Treptat, tot ce aveau uman S-a pulverizat Deodată s-au prefăcut în două monumente De piatră Diformi, greoi, surzi și orbi Viața se scurse din ei cu temei și tot ce a mai rămas Pe chipul lor lor erau niște cavități cu lacrimi ălinecare se revărsau prin orificii mici, delicate, una, două, trei bobițe sărate asta la nesfârșit pietrele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
clipa de pace, pe ani de nenoroc, Pierzanie, totul și toate, odată se opresc, Divin și năzuință sfârșesc în omenesc, În patima trăirii, ritualul de credință, Prin pace înțelege doar greaua umilință, Unde-a greșit, cu ce drept universul ăsta surd Îi negociază visuri vânzâdu-le- n absurd? Răspuns, doar după poartă, căci îngerii așteptă Memoria să i-o șteargă, urcându-l înc-o treaptă, Memoriile luminii în schimbul dintre lumi, Fuga din mult prea plinul, spital pentru nebuni, În urmă, suferința acelora rămași
FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381510_a_382839]