7,475 matches
-
întru' neființă în patul tămăduitor, aplecare către biruință. Frida Kahlo și-a dăruit sângele lumii de ieri, de azi și de mâine, au plâns inimile nătângele de bucurie, căci pentru suflet au primit apă și pâine. Somn albastru în pat suspendat ca și reperul dinlăuntrul meu, în el îngerul morții a cedat ca să creștem întru' Dumnezeu. CÂINELE MUȘCAT DE OM Câinele mușcat de om bucuros se-ascunse după baloții de paie și iși zise: „Ei! E bine să te lași mușcat
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
mult avânt, din oceanul fără corali, pește și sare. 7. Reperaj: întâlnire, dar ceresc, existență complicată, drumuri care rătăcesc în apa-necată. 8. Reperaj: abstractă gândire filosofie pură, timpi existențiali, înțelegeri noi întru' iubire printre prietenii providențiali. 9. Reperaj: grădina semiramidică suspendată, pe care o dorești și de care ți-e dor, de aerul din Eden e curtată și animată de sunetele celeste din angelicul cor. 10. Reperaj de gândire în formă și-n faptă, abordaj de iubire puțintel mai coaptă. 11
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
trapezista se leagănă-n balansoar, maimuța îl privește minunându-se, alt negru cară un butoi, viața merge înainte și-napoi, pulsează. 58. Reperaj: bărbații de culoare privesc fix în gol, în timp ce negresele cariatide îi luminează cu fosforescente baloane. Ei stau suspendați, ridicați de la sol, iar în fața lor și a câinelui de luptă lustragii îngenunchiază. 59. Reperajul din mentalul de culoare, din lemn, sau din piatră, astăzi are mare valoare, se poate numi chiar artă. 60. Reperaj: clepsidra creată din alchimii siderate
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
redacta articole pentru reviste online, cănd scria poezie sau pur și simplu răspundea emailurilor... Cameră în care stătea era mobilata sumar: o canapea portocalie, cu trei perne paralelipipedice dreptunghice, o bibliotecă din lemn masiv cu multe sertare, rafturi și dulapuri suspendate, o masă cu scaune strânse într-o parte a camerei, un birou pe care trona el, calculatorul, mașinăria asta năstrușnica lângă care se credea a fi și ea o mică vrăjitoare, cum îi considerase în liceu pe cei care știau
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
livida, cearcăne mari, negre, pieptul care se ridică și cobora și șuieratul acesta năpraznic care nu mai înceta!Într-o parte atârnă o mască de oxigen nefolosita , iar brațul stâng purta în el o fărâma de viață artificială .Deasupra lui, suspendată , o pungă transparență susținută de un tub ce intră nemilos incarnea copilului ei , în venele lui... A deschis ochii și abia auzit printre șuieraturi de neoprit, a spus: -Cât mai am până ajung înger? Mamei i-a alunecat cu greu
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Un om de știință apasă pe un buton. Ca prin magie apare o imagine mică , a unei zâne, suspendată în aer, pe care o atinge... Echipa condusă de Yoichi Ochiai a folosit lasere, lentile și oglinzi pentru a crea holograme suspendate. Tehnologia implică posibilitatea trecerii hologramelor de la suprafețe bidimensionale la lumea tridimensională„. „Stinge-l !„ zise ea, nu mai dau și ei nimic ! „Da, să ne culcăm...„ Înainte de a adormi, făcură bilanțul. El o întrebă, precum în fiecare seară. „Ce ai făcut
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Vino să ne-ascundem sub zăpadă Pașii noștri nimeni să nu-i vadă! Să fugim de lume amândoi Într-un teleferic plin de sloi, Să ne-ascundem poate la cabană Unde cerul blând ozon emană. Să trăim pe-o creasta suspendată Ca niște călugări de-altădată Lumea să nu știe despre noi, Să ne creadă în zăpadă sloi! Referință Bibliografica: Vino / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi
VINO de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383539_a_384868]
-
încălțări iau cale întoarsă către scrin, sertare, dressing și rafturi. În plăcută nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă retrag. În grabă mă salt pe gard și-mi sprijin ascensiunea de-o creangă. Suspendat, sunt uimit, gata să cad. O pală de vânt și două veverițe colportează un zvon: Haina, pantoful ucis-au în chip misterios omul! Cobor în stradă contrariat. Crimă cu premeditare! Să fie, oare, adevărat?! Sau doar am visat?! Referință Bibliografică
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuză a timpului suspendat, din mine, era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot, inițial spaima urma calea și consistența unei dezintegrări asemănătoare undelor unei ape în care a căzut o piatră, apoi, începutul unei liniști de cele mai multe ori iluzorii trăgea înapoi toate
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
de practică pentru lucrătorii din domeniul silviculturii”, subliniază Domnia Sa. Potrivit Doamnei Ministru, această autorizație presupune că, atunci când se constată nereguli în pădurea pe care un pădurar o administrează, această autorizație de practică se va ridica, iar pădurarul va avea activitatea suspendată. Ministrul delegat a mai spus că doar Franța mai vinde lemnul pe picior, restul țărilor europene aplică regulile care vor fi prevăzute de noul Cod Silvic. Dânsa a estimat că, prin aplicarea acestui nou Cod, circa 60 - 70% din furtul
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită,vineție, părul îi albise, curgea în ... III. PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuză a timpului suspendat, din mine, era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot, inițial spaima urma calea și consistența unei dezintegrări asemănătoare undelor unei ape în care a căzut o piatră, apoi, începutul unei liniști de cele mai multe ori iluzorii trăgea înapoi toate
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
hoitul acelei perspective grandioase și surde, absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... Citește mai mult Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuzăa timpului suspendat, din mine,era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot,inițial spaima urma calea și consistența unei dezintegrăriasemănătoare undelor unei ape în care a căzut o piatră,apoi, începutul unei liniști de cele mai multe ori iluzoriitrăgea înapoi toate acele unde
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
șefi de stat pentru a hotărî asupra sorții planetei; sunteți, acum, un animal cu două coloane vertebrale, globul pământesc dispare pentru o vreme, radioul își încetează, brusc, emisiunea. Lumea ca o roată, în sistemul Tao; în golul roții, timpul e suspendat: ai pătruns în Axis Mundi. Are loc explozia. Big-Bang-ul din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acasă la noi. Erau acum în dreptul pontonului pe lângă care trecuseră mai devreme. Capătul acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se întindă peste dalele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din nou. Protuberanțe subțiri prinseră a înainta din două părți încercând să-l înconjoare. Sfera își mărea diametrul, în timp ce o concavitate eliptică lua naștere în mijlocul ei. Aceasta creștea în înălțime, începând să coboare peste el, arcuindu-se ca un pod suspendat. Simțea pe față răceala aceea de mormânt iar pe brațe i se făcuse pielea de găină. O amorțeală stranie îi cuprindea mădularele în timp ce în urechi îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Umbra vîntului. — Diavolul. Nuria Monfort Încuviință. — Ați apucat să-l vedeți pe Laín Coubert? Tăgădui și Își aprinse o a treia țigară. — Nu. Însă am auzit o parte din conversația lui cu fiul, În biroul domnului Cabestany. Lăsă fraza suspendată, ca și cînd s-ar fi temut s-o Încheie sau n-ar fi știut cum s-o facă. Țigara Îi tremura Între degete. Vocea lui, zise ea. Era aceeași cu vocea bărbatului care sunase spunînd că e Jorge Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă, cu aventuri galante și comedie facilă, tălăzuia În lumina produsă de lămpile de calciu. Amory se topea de nerăbdare să devină un obișnuit al grădinilor suspendate, să cunoască o fată care să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să fie scăldat În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind o limbă ininteligibilă ar turna În cupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nimic care să te ducă cu gândul la o femeie de casă. Încercam să găsesc un termen potrivit pentru a o defini exact. Trebuia să existe un cuvânt care să redea tonul vocii ei. Acel cuvânt exista undeva acolo, ascuns, suspendat, ca și cum ar pluti pe deasupra ultimelor căsuțe lăsate libere ale unui rebus, așteptând să fie completate. Decadență? Pe aproape, dar nu tocmai cuvântul potrivit. Tristețe, singurătate... Cuvântul pe care-l căutam cuprindea toate aceste nuanțe, dar nu se materializase Încă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din iris“, de Vali Bonciu Constantin “ Semnele Timpului“, de Elisabeta Iosif “Cartea cerurilor mele “, de Ion Lucian Colita Să vi și mâine“, de Iulian Patca “ Șoapte cu aripi de înger“, de Catinca Neacșu și Costel Neacșu “ Locuiam într-o lacrima suspendată“, de Ion Untaru “Arborii din Muntele Genezei “, de Stela Ianovici Costan “ Visuri abrupte“, de Ioan Hentea “ Armuri de vis“, de Emilia Tudose Interviuri “De vorbă cu stelele “, de George Rocă Eseu “ Pragul de jos“, de Dumitru Velea “ 1001 cugetări“, de
LISTA CU NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE LIGI SCRIITORILOR PE ANUL 2011 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361381_a_362710]
-
fragment, o perioadă din frământările vieții tale. Amar că așa e viața, are suișuri și coborâșuri așa cum este urcatul pe dealul Golgotei unde i-ai dus odată pe Licurica și Mancuse de au rămas oamenii cu gura căscată și sufletul suspendat. Există și în țara asta frumuseți pe care nu le uiți niciodată, chiar locuri palide ... așa și noi ... suntem șterși, dar rămâne câte o sclipire în urma noastră. Limbajul are alternanță ... când dulce literar, când academic, când miștocăresc și lasă un
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
frumusețe. Trec iernile care nouă ne adaugă zilele, iar lui Gil Ioniță i le scad. Dacă se stinge o lumină, cei care o iubesc protestează când vine înserarea; dacă se stinge o lumină se surpa țărmul vieții și cineva rămâne suspendat. Gil Ioniță a fost o lumină care s-a stins. A fost un artist fără un drum lung iar timpul nu a vrut să-i lase închipuirea că glasul lin slobozit peste lume răscumpără măcar o clipă mai mult. A
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
sparte unghi de crize subict cognitiv 11 Elegii Necuvinte un Eu extravertit în lumea autocontemplării în timp mutabil în sfera poeziei de cunoaștere și a paradigmei heraclitiene Eul Tu Ceilalți Individualul sunt iluminări reflexe ontolgice Epica Magna un Mare Ochi suspendat în Centrul Lumii plate semantice problemantizante antropologic de substanță profund lirică și atitudine otrăvit de tare -Arghezi. Referință Bibliografică: NICHITA STÎĂNESCU SAU SENSUL IUBIRII! NOASTRE! / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2282, Anul VII, 31 martie 2017
NICHITA STÎĂNESCU SAU SENSUL IUBIRII! NOASTRE! de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362847_a_364176]
-
că își vor da demisia dacă numele meu apare în paginile României literare. Mi-a comunicat această decizie, întristat desigur, chiar dezolat, directorul publicației, N. Manolescu. Încă o dată: frumoasă poveste, sublimă democrație! De curând, am aflat că am fost eliminat (suspendat) din rândul scriitorilor români pentru că nu mi-am plătit cotizația. Cotizația este, remarc, unicul element de interes în relația mea cu Uniunea... Nu-mi pare bine, evident, că Nicolae Manolescu m-a suspendat din Uniunea Scriitorilor în care, înainte de 1990
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
umbră o actriță și-atât. Nu se găsea, domnilor, un regizor?” Păreri și păreri. O gură a lumii, sloboda și îndreptățită să emită certitudini cu privire la tot ce este particulă în univers, la o diversitate de aspecte existențiale, incepand cu Grădinile suspendate ale ... Citește mai mult Chinta la damă, sau cum să intri în teatru cu “ Zaruri și Cărți” Afirmăm atunci când a preluat conducerea Teatrului Municipal Târgoviște, că doamna Bertha Colea este “un om energic, devotat, responsabil și, toate acestea la superlativ
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]