4,883 matches
-
Împotriva a ceva. Dar poate exista și o specie de critici care Își asumă o poziție secundară, a cărei subiectivitate nu e atât de nărăvașă, de convulsivă nici cu ea, nici cu restul Încât să se dorească un fel de suveran al textului, și care, dimpotrivă, se așază prin natura ei Într-un raport secundar (de vasalitate, dacă vreți) cu textul. Eu nu pun accente de valoare aici, ci spun doar că tipologia criticului e mult mai bogată și că ea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru a obține victoria într-o bătălie decisivă și care, pentru că disprețuiește rangul, onorurile și aurul, rămâne în necunoștință de cauză cu privire la situația inamicului este complet dezumanizat. Un astfel de om nu este general, nu îi e de nici un folos suveranului său, nu are șanse de izbândă 29. Faptul că Sun-tzu utilizează un argument de ordin etic, și nu unul de ordin practic în favoarea spionajului arată că el consideră necesar să îi determine pe cititori să își învingă scrupulele față de această
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
romantic patetic, alternând cu sentimentul incompletitudinii ca sursă de nefericire. Dacă orizontul erotic eminescian e unul de lungă așteptare neîmplinită, de perpetue neliniști și exaltări, dacă totul focalizează în perspectiva iluzionării și a morții, Poetul, depășind servituțile omenești, se ridică suveran în etern. Speranțe își punea L. în Mălurenii (peste patru mii de pagini manuscrise), roman nedefinitivat, la care lucrează în ultimii ani de viață; fragmente au apărut în „Vremea” (1941 și 1942). Romanul („cea mai mare lucrare a vieții mele
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
și a Bisericii. Această convingere era răspândită și în cultura păgână, de exemplu la retorul Temistios, un literat foarte influent la curtea din Constantinopol. Poate istoricul intenționa să propună din nou, prin analogie cu concepțiile păgâne referitoare la idealul perfectului „suveran”, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. În orice caz, atenția sa e îndreptată mai cu seamă spre tulburările din sânul Bisericii și, cu toate acestea, când povestește luptele dintre ortodocși și eretici, el nu aprofundează niciodată chestiunile dogmatice de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al II-lea deși n-o acoperă în întregime. De altfel, Teodoret s-a apucat să-și scrie opera istorică doar cu puțin timp înainte de moartea împăratului (28 iulie 450); Teodosius al II-lea e amintit la sfârșitul operei ca suveran în exercițiu, deci istoria a fost redactată foarte repede: în scrisorile 82, 113 și 116 Istoria bisericească nu este încă pomenită și acestea datează din 449. Compunerea operei a avut loc, așadar, în exil, pe vremea când Teodoret, alungat din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
triumfală a Regelui în capitală, Pe spada de onoare a lui Berthelot, Unirea tuturor românilor, Regina, Generalul Averescu, Linia Siretului, Carpații etc. Rubrica „Documentele vremei”, grupând mărturii documentare sau consemnări de evenimente, este susținută de N. Davidescu (Amintiri din Bulgaria, Suveranii în Ardeal), George Cornea (Luptele de la Jiu), Radu Cosmin (Pe câmpul bătăliei de la Mărășești, Budapesta sub comunism) și, din nou, de E. Lovinescu (Revoluția din Germania, Românii din Ungaria, Cum a abdicat Kaizerul, Cum s-a încheiat armistițiul etc.). Asigurată
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
antet și calitatea de organ de presă al formațiunii politice conducătoare în timpul dictaturii carliste; de la numărul 750/1940, după cedarea Ardealului de Nord, devine tribună a Partidului Națiunii. Ca atare, articolul-program din numărul inaugural, Legământ, nesemnat, reproduce un text al suveranului: „Nu urmărim renovări, ci desăvârșirea operii veacurilor. Este ceasul în care vechile cântece ale neamului și vechile zicale încep să se adeverească deplin: «Apa trece, pietrele rămân», «Românul nu piere». Iată lozincile cele noi și cele vechi, dar care astăzi
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
morții lui Octavian Goga. Radu Boureanu ia un interviu lui Ion Minulescu, iar în numărul 125/1938 se consemnează pe larg solemnitatea dezvelirii unui bust al lui Mihai Eminescu la Sibiu. Poezia este slab reprezentată, de obicei prin ode dedicate suveranului. Sunt prezenți Profira Sadoveanu, cu rubrica „Fapte și idei”, Al. Rosetti, Dan Petrașincu, alături de Petru Manoliu, Nicolae Roșu, Ion Cazan, Virgil Gheorghiu. Aici Perpessicius își continuă opera de comentator al fenomenului literar curent, susținând rubrica „Mențiuni critice”, unde scrie despre
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
1490 la Palatul Strozzi În Florența 23. Înainte, oamenii ședeau pe bănci de lemn așezate lângă pereți sau pe scaunele cu trei picioare sau se Îngrămădeau Împreună pe saltele așezate pe jos. Singurul scaun În palatele medievale era tronul rezervat suveranului, care denota statutul său elevat. șiruri uniforme de scaune au ajuns la modă În Franța În perioada de maximă influență a Renașterii, reflectând noul și elevatul statut al individului. Ideea de scaun era Într-adevăr revoluționară. Reprezenta un sentiment pe cale
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Pacea de la Westphalia, cu toate modificările din decursul următoarelor trei secole, au rămas aproape aceleași până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial 23. Tratatul recunoștea că lumea este constituită din state autonome și independente și că fiecare stat este suveran asupra afacerilor interne pe teritoriul său. În plus, fiecare stat este egal cu celelalte state și nu există o autoritate superioară lor. În ultimul rând, este de așteptat ca statele teritoriale să-și protejeze interesele, și, din moment ce sunt libere să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de angajare - ceea ce Foucault numește „guverna mentalitate”. Sociologul Mitchell M. Dean definește guverna mentalitatea ca „relația dintre guvernul nostru, guvernul celorlalți și guvernul statului”6. Guvernul devine numai un jucător, printre mulți alții, În jocul politic. Statul nu mai este suveran. Pierzându-și puterea ca agent exclusiv răspunzător pentru disciplinarea cetățenilor săi. Exercițiul puterii devine mult mai difuz și descentralizat. Dean numește acest nou model de guvernare „guvern fără centru, o forma de administrație În care nu mai există o inteligență
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
guvern mondial, ci de un echivalent modern și secular al unui gen de organizație politică universală, care a existat În lumea creștină occidentală În Evul Mediu”14. Bull a arătat că „În acel sistem nici un conducător sau stat nu era suveran În sensul de a avea autoritate supremă asupra unui anumit teritoriu și a unui anumit segment al populației creștine; fiecare trebuia să Împartă autoritatea cu vasalii, din treptele inferioare statului său, și cu Papa și (În Germania și Italia) cu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
roman și a Bisericii. Această convingere era răspîndită și în cultura păgînă, de exemplu la retorul Temistios, un literat foarte influent la curtea de la Constantinopol. Poate istoricul intenționa să propună din nou, prin analogie cu concepțiile păgîne referitoare la idealul suveranului perfect, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. în orice caz, atenția sa se îndreaptă mai cu seamă spre tulburările din sînul Bisericii; cu toate acestea, cînd povestește luptele dintre ortodocși și eretici, el nu aprofundează niciodată chestiunile dogmatice, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Theodosius al II-lea, deși n-o acoperă în întregime. De altfel, Teodoret s-a apucat să-și scrie opera istorică cu puțin timp înainte de moartea împăratului (28 iulie 450); Theodosius al II-lea e amintit la sfîrșitul operei ca suveran în exercițiu, deci istoria a fost redactată foarte repede: în scrisorile 82, 113 și 116, datînd din 449, Istoria bisericească nu este încă pomenită. Compunerea operei a avut loc așadar în exil, în vremea cînd Teodoret, alungat din Cyr, se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în secolul al III-lea î. Hr. Ea a fost solicitată de numeroasa și bogata populație evreiască din Alexandria, capitala unuia dintre regatele elenistice. Deși, ca limbă, se afla într-un proces de grecizare, această importantă minoritate își păstrase credința originară. Suveranul Ptolemeu II Philadelphul (285-246 î. Hr.) a venit în întâmpinarea dorinței influenților lui supuși; a autorizat-o și chiar a sprijinit-o, cerând preoților și învățaților evrei de la Ierusalim, păstrători de manuscrise ale cărților sacre, să le trimită pe acestea la
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
cărei principală trăsătură este violența, își ia drept „scutier” o a doua fiară, ieșită din pământ, al cărei rol este de a întreține cultul celei dintâi. Ea simbolizează, probabil, în ochii autorului Apocalipsei, colegiul preoților care se ocupa de cultul suveranilor. Semnificației politico‑religioase a celor două fiare i se adaugă o semnificație cristologică. Ambele fiare apar ca replici monstruoase sau caricaturi ale lui Cristos. G.R. Beasley‑Murray notează: „Anticristul este înfățișat ca și cristul (unsul) lui Satan. Așa cum Cristos poartă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nădăjduiască în regi - căci zadarnic este să‑ți pui nădejdea în om -, să nu lingușească pentru daruri prinții cei puternici, ci să rămână strâns legați de Dumnezeu și numai de Εl. [...] Ce folos poate avea omul de la un rege, un suveran, de vreme ce el însuși, nefiind decât un muritor, este mișcat de puterea celui care l‑a creat? Este adevărat că acesta poate, în viața de aici, să te copleșească cu mari favoruri. Dar bunurile acestea sunt pământești și supuse pieirii. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însemna, de fapt, dominanța masculinului) și a plasat sexul („genul”) lângă celelalte categorii - popor, clasă, meserie etc. - cu care operau învățații. Luptând cu puținătatea informațiilor („privatul” feminin a fost, îndeobște, tăcut, mai cu seamă alături de gălăgiosul și orgoliosul masculin „public”, suveran într-un „mediu androcentric”7) și încercând să ajungă la un adevăr mai mereu disimulat („nu trebuie să ne lăsăm înșelați, noi istoricii, de ceea ce spun izvoarele scrise” - nota prudent Georges Duby -, căci „întreaga noastră documentație... este de proveniență masculină
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru care singurul bun este onestitatea și singurul rău dezonoarea”. Binele, adevăul și frumosul sunt cele trei valori fundamentale care contribuie la Întemeierea fericirii. Dar dintre toate aceste virtuți, cel care contribuie cel mai mult la armonia sufletului este Binele suveran - Summum bonum esse concordiam, spune Seneca. Cine sunt fericiții? La această Întrebare răspunsul lui Seneca Îl Întâlnește pe Socrate. Fericit este numai Înțeleptul. El este cel care, pentru Socrate, a atins starea de sophrosyné, iar pentru Seneca, cel care a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ranjit Singh și care reușise atât de bine să intre În grațiile stăpânului său, Încât acesta nu ezită să facă publică ceremonia nunții și să declare căsătoria legală. El Însuși nu punea mare preț pe opinia publică, considerând că un suveran se bucură de o voință independentă și o autoritate supremă. Gulbegun se dezisese de religia mahomedană, consumând alcool și carne de porc, ca și Ranjit; În cele din urmă Însă avea să ducă o viață retrasă. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
regina 153 Gulbegun se arătă Într-atât de indignată, Încât Îl aruncă pe rege În Închisoare, fiind pe deplin Încredințată că În acest fel ministrul cel avar nu va mai ezita să-i pună la dispoziție banii ceruți În schimbul eliberării suveranului, care avea de Îndurat acum o asemenea infamie. Astfel de șiretlicuri, tipic orientale, nu erau ceva neobișnuit pentru Ranjit Singh, dar nu este cazul să le enumerăm aici pe toate 154. Întoarcerea autorului din India În Europa, În 1833-1834 Vaccinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
erau ocupați cu percheziționarea echipamentului, sosi și calul meu, care a fost dus În grajd. De cum Îl văzu, polițistul veni la mine și insistă să i-l vând. I-am spus Însă că acesta urma să fie oferit drept cadou suveranului meu legitim și că, prin urmare, nu intenționez să-l Înstrăinez, indiferent de suma pe care ar fi dispus să mi-o dea În schimb 193. La ora trei mă informară că pașaportul - care a fost eliberat În Orenburg și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
păcat că nu sunteți a Belgian father. Semănați așa de mult!”). Chiar și față de Young Eliade devenea mai precaut: „De câte ori Îi vorbeam de arheologie, mă suspecta de spionaj”. 193. Tot În aria rusească, Spătarul Milescu i-a adus din Siberia suveranului Aleksei Mihailovici (dar În fapt i-a dăruit succesorului său) o blană de samur. 194. Interesul ducesei pentru unele zone ale Asiei e foarte explicabil În contextul politicii expansioniste rusești. Autoritățile imperiale finanțau, de pildă, cercetările În Mongolia și China
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
regizor-animator febricitant, exploziv, inventiv. Pledoariile sale, marcate de teoriile lui Aleksei Tairov, Anton Giulio Bragaglia (pe care l-a și cunoscut), Gordon Craig (conceptul de „supramarionetă” al acestuia îl entuziasma), privilegiază, cu inflexiuni incisive vizând „corul babelor tradiționaliste”, regizorul creator, suveran în spațiul scenic. În teatru, potrivit viziunii sale cu nuanțe de fanatism, prioritatea trebuie să revină imaginației. Cu o debordantă inventivitate, S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii, care să transfere cotidianul în fantastic, precum și - într-o montare
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Preambulul Actului Imperial, unele aveau un caracter cu totul restrictiv. În această categorie, din perspectiva poziției României În problema orientala, se numără afirmarea categorica a principiului calității Principatelor Unite de părți integrante ale Imperiului Otoman și cea a sultanului de suveran al acestora <ref id="15">15 Ibidem, p. 1784. </ref>. Și aceasta, În pofida faptului că, așa cum se știe, În spiritul actelor internaționale Încheiate În anul 1856, Principatele Române nu erau considerate ca fiind părți integrante ale Imperiului Otoman, iar sultanul
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]