2,412 matches
-
pumn de migdale. — Eu n-am spus nimic, șopti băiatul înspăimântat. Văzuse bărbați care comandau armate și aveau faimă de oameni curajoși, dar care se închinau servili în fața lui Vitellius. I se spusese că era foarte puternic și că punea tâlharii să-i omoare pe cei care nu-i erau pe plac, pentru că așa se proceda la Roma cu cei care nu-ți erau pe plac. N-am spus nimic - ridică imediat capul, cu atitudinea mândră a celui care hotărăște deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fusese salvată de medicul acela tânăr, care străbătea o provincie după alta, o pădure după alta, mereu în căutarea unor leacuri noi, întotdeauna gata să îngrijească oamenii, chiar dacă aceștia nu-l puteau plăti; era respectat de multe triburi barbare și tâlharii nu-l atacau niciodată. — Nu te mai urmărește nimeni - Valerius îi aruncă o privire gladiatorului. După cum ai auzit, Vitellius are altele pe cap, deși i-ar plăcea să te vadă măcelărit de gărzile lui. Însă vom pleca în curând - continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acestea. Privesc, din ce în ce mai nehotărât, când spre lumea din crâșmă, când în spatele meu. Îmi dă ghes gândul să renunț la bere. Oricum, ieșisem învingător în lupta cu stomacul. Poate ar trebui să mă întorc iarăși pe Bulevard, să caut unde ascunseseră tâlharii de itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în locuri felurite, fără un program anume, la cele mai neobișnuite ore. Descopăr, scriindu-le, nu fără dureroasă bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah, nu mai pot de frică! Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător: În sfârșit, mi-ai căzut în gheară, cotoi blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lege și câteodată proviziile aduse nu prea ajungeau, astfel că Rinaldo și garnizoana sa și-au făcut o faimă rea, luând cu forța ceeace nu li se dăruia, deaceea se auzea vorbindu-se de Montalban ca de un cuib de tâlhari. Supărarea lui Carol Magnul nu a durat însă multă vreme, iar la epoca în care începe povestirea noastră, Rinaldo și frații săi erau din nou în grațiile împăratului și n-au existat cavaleri care să-l slujească cu mai mult
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se pregătea să-și împlinească făgăduiala. Astfel că ambii au pornit spre aceeași aventură, fără să știe unul de altul. Castelul Falerinei era apărat de un râu, peste care se construise un pod. Pe acest pod sta la pândă un tâlhar care îi provoca la luptă pe toți aceia care voiau să-l treacă și atât de mare era putera sa încât, până atunci ieșise întotdeauna învingător, cum se vedea după armele a numeroși cavaleri, îngrămădite pe malul apei, ca trofeu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apei, ca trofeu. Rinaldo l-a atacat, dar a fost tot atât de norocos ca și aceia care-i precedaseră, căci păzitorul podului l-a lovit atât de tare cu o măciucă de fier, încât el a căzut de pe cal. Dar când tâlharul s-a apropiat ca să-i scoată armura, Rinaldo l-a apucat de piept, iar paznicul podului văzând ca nu-i putea scăpa a sărit cu Rinaldo în lac, unde au dispărut amândoi. În acest timp, Roland, pentru a-și împlini
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îl înșfăcă și sări cu el în lac pentru a se întoarce la suprafață singur și purtând, în triumf, armele cavalerului. În vreme ce Faleria îi repeta sfaturile, Roland a văzut armele lui Rinaldo spânzurate, ca trofeu, printre celelalte prăzi făcute de tâlhar, și, a hotărât să-și răzbune prietenul. Când a ajuns în capul podului, vlăjganul i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a profitat de acest moment pentru a se face
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a hotărât să-și răzbune prietenul. Când a ajuns în capul podului, vlăjganul i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a profitat de acest moment pentru a se face nevăzută. Tâlharul simțind că avea să fie învins în luptă cu armele, și-a înșfăcat adversarul și a sărit cu el în lac. Când a ajuns la fund, Roland s-a pomenit într-o altă lume, pe o pajiște uscată, cu lacul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sale ,văzuse înaintea peșterii o tânără și frumoasă fată, ale cărei veșminte bogate trădau o obârșie aleasă și care cu lacrimi în ochi îi implorase ajutorul; dar că mai înainte ca el să poată coborî pentru a o salva, un tâlhar o înșfăcase și dispăruse cu ea în bezna peșterii. Bradabanta, suflet nobil și curajos, a crezut numaidecât această minciună a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mulțumi bunei zâne, își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande de tâlhari, de fiare sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ta prietene, că te-ai gândit să vii cu această armură care este tocmai cee ce-mi doream.” “ În cazul acesta va trebui s-o plătești”, zise Roland; și apucând un lemn pe jumătate ars din foc îl aruncă în tâlhar lovindu-l în cap și lungindu-l fără viață pe podele. În mijlocul peșterii se afla o masă grea întrebuințată de către pirați la ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către intrare. Jumătate din bandă a cătzut fără cunoștință la pământ, cu capetele sparte, ceilalți s-au retras târâș grăpiș. Lăsând vizuina cu tâlharii ei în plata domnulul,Roland a luat-o pe Isabel sub scutul său și și-a urmat drumul câteva zile fără să mai aibă vreo aventură. Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mulțumi bunei zâne, își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande de tâlhari, de fiare sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ta prietene, că te-ai gândit să vii cu această armură care este tocmai cee ce-mi doream.” “ În cazul acesta va trebui s-o plătești”, zise Roland; și apucând un lemn pe jumătate ars din foc îl aruncă în tâlhar lovindu-l în cap și lungindu-l fără viață pe podele. În mijlocul peșterii se afla o masă grea întrebuințată de către pirați la ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ospețele lor. Roland a ridicat-o și aruncat-o în ceata de bandiți care rămăsese strânsă ciucure către intrare. Jumătate din bandă a cătzut fără cunoștință la pământ, cu capetele sparte, ceilalți s-au retras târâș grăpiș. Lăsând vizuina cu tâlharii ei în plata domnulul,Roland a luat-o pe Isabel sub scutul său și și-a urmat drumul câteva zile fără să mai aibă vreo aventură. Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a tuturor amatorilor de chilipiruri, iar românul slugă și rob. Români, apărați-vă pământul, demnitatea și viitorul copiilor voștri, până nu va fi prea târziu! Reînodați firul tradiției de luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la pămînt?" 4. Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca și de acolo, zice Domnul." 5. Dacă ar fi intrat la tine niște hoți, sau niște tîlhari de noapte, cum ești de pustiit! ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei nici un strugure pe urmă? 6. Vai! Ce scormonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
o catastrofă care Îi urmărise până acolo. Ei ajunseră la bazar, strigând niște cuvinte de neînțeles pentru Ștefănel. Călugărul, Însă, asculta cu atenție. - Ai avut dreptate, spuse, după câteva momente. Dinspre munți sosesc bandiții lui Jian Shi. Cei mai sălbatici tâlhari din aceste locuri. Au jefuit o caravană care s-a aventurat spre Xi’an, au ucis toți negustorii, chiar și femeile și copiii. Acum se Îndreaptă spre Luoyang. Vor ajunge aici, poate la noapte. Ștefănel ascultă fără nici o tresărire. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De când se Înscăună măria sa Ștefan ne fu și bine și rău... - Cum așa, măi Oaie? Păi, ori bine, ori rău! - Bine, că nu mai plătim nici bir turcilor, că se Înlesniră și drumurile, piețele și vămile, că s-au stârpit tâlharii de drumul mare și că ne putem face și noi case, acareturi, scăpăm de iobăgie și de dări și ajungem răzeși, țărani liberi, și țara e liberă și ea... Nu credeam să prind asemenea vremuri ... - Păi, parcă ziceai că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinstit, dar era eficient. Și apoi, onestitatea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim... spuse căpetenia, rotind sulița cu o singură mână. Avem multă treabă În noaptea asta. Din rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu Huang făcuse un salt spre adversar, intrând În interiorul mișcării sale, și se rostogoli, secerându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui trimiterea unor curieri cu escortă la vreme de noapte. Apoi Erina luă cozonacul din cuptor și Îl puse pe masă. - Dar nu e gata.... observă Litovoi. - Parcă n-am stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căruia va trebui să mă supun de azi Înainte, dacă nu-mi va lua capul, se numește Ștefan Oană. E fiul căpitanului Oană, comandantul gărzii voievodului Ștefan al Moldovei. A călătorit vreme de un an pe Drumul Mătăsii. A Învins tâlharii chinezi de lângă Luoyang și a ucis, singur, o sută de Cuceritori la marginea deșertului Gobi. Poruncile Marelui Maestru sunt clare. Toți prizonierii noștri sunt eliberați. Nu mai are loc nici un asasinat și nici o tortură. Spahii care ne-au Însoțit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
supărări, mizerii, păcătoșenie. Aceste simțimînte erau procese ale sufletului, pe care îl cred imaterial, și iată, acele simțimînte acționau precis, simultan, asupra materiei. Alterarea asta Lenora vroia parcă s-o ascundă oricui, până și Linei. Aștepta chinuită, cu priviri de tâlhar prididit de dușman, pe subt pleoapele livide. Ce aștepta? Plecarea lui Mika-Le? Sau atunci ce? Care erau lucrurile negre care clocoteau acolo în femeia blondă și făceau în carnea ei albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de apă. Poate tocmai această recomandare a salvat-o. Ea și alți doi servitori au fost singurii supraviețuitori ai potopului sau cel puțin așa au crezut. Căutând și alți supraviețuitori, au luat-o spre viroagă, ajungând la o peșteră a tâlharilor, în fața căreia se afla Amrita, îmbrăcată în cămașă și șort kaki. Trupul unui englez pe jumătate dezbrăcat, fusese scos din noroi la vreo doi kilometri mai jos, spre sud. Nu le-a fost greu să-și imagineze ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]