2,234 matches
-
iar în interiorul meu tot vid era. Era un sentiment oribil de familiar. Nu mă mai simțisem așa de peste două luni. Uitasem cât de reală și de nesuportat era senzația aia. Iar ca s-o fac să dispară, firește că am tânjit din nou după droguri. Ce s-a întâmplat? m-am întrebat. îmi aminteam vag cum mersesem împleticindu-mă seara, pe străzile luminate, în compania noului meu prieten, Tiernan. Cum ne duseserăm într-un alt bar, băusem din nou și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu mine au fugit și m-au lăsat să zac pe caldarâm. Mi s-a explicat c-am fost teribil de norocoasă - în afara unei vânătăi enorme pe coapsă, nu pățisem absolut nimic. Bine, doar că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți când îmi dorisem să fi murit. Un atac de disperare, de dimensiunile unui bolovan, mă făcuse una cu pământul. Disperare generată de un cocteil deprimant compus din cuvintele îngrozitoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să urc zece trepte dintr-o dată? În plus, Jackson depășise demult perioada în care încerca să se descurce dintr-un salariu de editor junior. Publicase atât de multe cărți extraordinare încât ajunsese să se sature de experiența asta. Eu, însă, tânjeam să acumulez mai multă experiență! Oare el își dădea într-adevăr seama cât de mult îmi doream asta? El edita și discuta concepte cu autorii, în vreme ce eu îndosariam metodic cataloage de artă, cereri de contracte și rapoarte de cheltuieli. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
n-am făcut altceva decât să spun adevărul, iar dumneata n-ai vrut să-l accepți. Noaptea trecută v-am oferit o minciună pe care voiați s-o credeți, sub forma absurdă a unei plăcinte cu carne de porc. Dacă tânjiți după rahaturi și, ca să le obțineți, vă folosiți de metode ilegale, cum ar fi privarea de somn, nu mă puteți acuza pe mine că vi le-am servit. Nu veniți aici să vă oțărâți la mine. Dacă sunteți prost, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de cvartal distanță de Prospect Park. Habar n-aveam cine îmi sunt vecinii și nici nu-mi păsa. Toți aveau slujbe de funcționari, nici unul nu avea copii, de aceea clădirea era relativ liniștită. Mai mult decât orice altceva, după asta tânjeam. Un sfârșit tăcut pentru viața mea tristă și ridicolă. Casa din Bronxville deja fusese scoasă la vânzare și, odată încheiat, la sfârșitul lunii, banii nu aveau să fie o problemă. Stabilisem să împart cu fosta nevastă ceea ce avea să rezulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era deja măritată, ceea ce excludea orice idee de legătură între noi, dar era o bucurie să o privești și se purta atât de frumos cu mine, era atât de dispusă să râdă la bancurile mele nu tocmai reușite, că literalmente tânjeam după ea când avea vreo zi liberă. Din perspectivă strict antropologică, am constatat că brooklynezii sunt mai dispuși să stea de vorbă cu străinii decât oricare alt trib pe care l-am întâlnit. Își bagă nasul unul în ciorba altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru că Dryer însuși era o prezență irezistibilă, un bărbat de 30 de ani care nu arăta a mai mult de 18, cu un chip delicat, feminin, cu mâini subțiri, albe ca marmura, și cu o gură pe care Harry a tânjit să o sărute din prima clipă în care a văzut-o. După șaisprezece ani de viață conjugală alături de Bette, viitorul angajator al lui Tom a cedat, în cele din urmă. Nu în fața unei pasiuni mărunte, ilicite, ci a unei beții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zile. Era, poate, un mare pas înapoi față de existența la voltaj înalt de la New York, dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora era agitația. Potolită și lovită, încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și posomorâte. Cu toate acestea, își amintea de lunile petrecute cu ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gaură la curea, n-aveam să spun nu, dar nu mai era o chestiune de viață și de moarte. Pentru Tom, totul depindea de curajul de a se arunca din nou acolo unde jocul era mai înfierbântat. Altfel, avea să tânjească în continuare în întunericul propriului infern strâmt și, odată cu trecerea anilor, să se acrească, devenind ceea ce nu-i era menit să fie. — Aș vrea s-o văd și eu pe făptura asta, am zis. După cum o descrii tu, pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
timp. În zilele libere, continuam să aștern pe hârtie anecdote pentru Cartea nebuniei omenești și, după cum propusese Lucy, mă ofeream ca babysitter ori de câte ori Tom și Honey ieșeau seara în oraș. În primele lor luni împreună, aceasta se întâmpla frecvent. Honey tânjise cât stătuse la țară și acum, că aterizase la New York, voia să profite de tot ce avea orașul de oferit: piese de teatru, filme, concerte, spectacole de dans, seri de poezie, plimbări sub clar de lună cu feribotul de Staten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ies din mașină și îi urez noapte bună. Nici nu trec bine două minute de când ajung în dormitorul meu, că îmi și scot mobilul și formez numărul lui Adam. Inima îmi bate tare, dar nu îmi pasă. Tocmai asta vreau. Tânjesc după emoții. Mă gândesc la faptul că, deși sunt adultă, tot ca la paisprezece ani mă simt. Și mă gândesc ce ușor e, acum că oamenii au mobile. Vă mai aduceți aminte când sunați vreun băiat și mama lui răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sunt, slavă Domnului. De-abia aștept să merg la cumpărături acum. Primul lucru pe care îl fac atunci când ajung în cameră este să-mi aprind o țigară. De obicei nu fumez prea mult, dar după un zbor transatlantic lung mereu tânjesc după una. Îmi arunc pantofii cu toc din picioare și îi înlocuiesc cu papucii mov, pufoși pe care îi iau peste tot cu mine. Mă întreb dacă Adam a ajuns la New York. Mă întreb dacă se gândește la mine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am nevoie de nici un sprijin ! A fost doar un vis, OK ? Nu a fost o fantezie, ci doar un vis ciudat, pe care nu mi-am dorit să-l am și asta nu Înseamnă că sunt lesbiană și nici că tânjesc la tine. Nu Înseamnă absolut nimic. — A. Se lasă tăcerea. Lissy pare complet bulversată. Aha. Am crezut că e... o... Înțelegi. Își drege glasul. C-ai vrut să... — Nu ! A fost doar un vis. Un singur vis idiot. — A. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
într-o parte a intrigii. O, am fost total impresionat. Am văzut multe spectacole la viața mea, dar nu am mai văzut pe nimeni ca dumneata. Mă pomenesc că îl ascult. Și mie mi-e dor de Nora, îi răspund. Tânjeam să te cunosc personal, continuă el. Nu o dată m-am dus la ușa de la culise, în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune calități. Ești influențată de ce are Shanghaiul mai rău. Te-ai lăsat păcălită de superficialitatea lui. Îmi fac griji pentru tine. Te distrugi singură. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scap, să-l dau uitării, să vorbesc cu el pentru ultima oară, să-l iubesc pentru ultima dată. În teatru, ar fi scena de adio. Un act care frânge inima, dar eliberator. Trupul ei tremură, cuprins de transpirație din cauza febrei. Tânjește după brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate unele peste altele, lipsite de praf. O fereastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-l înțeleg. Mintea lui este pentru totdeauna de necuprins. El e un spectacol înfricoșător. Pentru tovarășii săi, opozanți sau inamici, poate fi toxic sau terifiant. Îl iubesc, dar mă tem pentru mine. În fața lui, renunț la a înțelege. Mă predau. Tânjesc ca el să mă vrea, pe mine cea adevărată, nu actrița. Uneori, simt că îmi vrea trupul aproape, dar sufletul la distanță. Vrea să mă păstreze pe mine ca mit. Mai încolo, după mulți ani, descopăr că preferă să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zi. Îi trimit invitații folosindu-mă de tot felul de pretexte. Atunci când vine, arăt indiferență. Fie îi pun pe seervitori să facă ordine în cameră, fie îmi iau apratul de fotografiat și ies în grădină să fac poze la trandafiri. Tânjesc să rămână, însă îi fac vizitele groaznice. Vreau ca el să termine relația noastră, îi zic lui Nah. În ultimul timp, petrec mai mult timp cu Nah. E fericită cu traiul la internat, dar face în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un brici. Shanghaiul poate face orice dorește doamna Mao. Zâmbește, arătându-și toți dinții. În prima mea noapte la Shanghai mi-e greu să dorm. Orașul îmi amintește de cum îmi mâncam sufletul din cauza lui Tang Nah și Dan și de cum tânjeam după atenția lui Junli. Nu era nici o bucățică de piele întreagă rămasă pe trupul minții mele. Cât de eroic mă luptasem cu soarta. Tinerețea mea a fost un rug cu ierburi ale pasiunii care miroseau puternic. Nu am uitat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
compasiune față de durere și despărțire, când e un poet atât de pasional? Nu poți decât să ghicești că, de-a lungul anilor, durerea i-a schimbat, sau, pentru a folosi un cuvânt mai exact, i-a distorsionat caracterul. Faptul că tânjește după ceea ce a pierdut se transformă, treptat, în invidie față de câștigurile altora. De ce are vicepreședintele Liu tot ceea ce el nu are? Mao știe că, din fire, e fragil, și că singura lui cale de a supraviețui este să învețe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Kang Sheng nu-i stă în cale, ca să-l ajute. Îl urmează pe Kuai Da-fu și strigă slogane. Arată astfel mulțimii că Kuai Da-fu are o legătură directă cu Mao. * Puștiul e aproape de soare. Puștiul e auriu. Studenții tânjesc să li se acorde aceeași putere și respect ca și liderului lor, Kuai Da-fu. Cei mai dornici s-au scos deja în evidență, ca să se facă remarcați. E vorba de Tan Hou-lan de la Universitatea Profesorilor din Beijing, Han Ai-jin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de la timp și disponibilitate gastronomicè pânè la ce nu-i place și ce-i place fiecèruia din familie, Eu strèduindu-mè s-o conving cè acolo la piațè voi avea mai multe șanse decât aiurea sè captez realitatea concretè dupè care tânjește cu atâta ardoare sufletul meu, flèmând de lume, cè viața zgomotoasè și trepidantè a pieței mi-ar putea reda apetitul existențial pe care, în ultimul timp, dedicându-mè în totalitate lumii virtuale și programelor de calculator, l-am pierdut o datè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dealurile nisipoase, cu smocuri de iarbă, din loc În loc. Valuri alb-gălbui de nisip petrificat, cu scoicile Înfipte În piatra poroasă peste care coboară lumina viorie. Întinsul roșcat al mării de altădată. Ar putea să se răzbune, recitându-i mai departe: Tânjind Își irosea viața cea dulce și ofta de dorul țării de când se săturase de zeiță. Numai că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
peste care coboară lumina viorie. Întinsul roșcat al mării de altădată. Ar putea să se răzbune, recitându-i mai departe: Tânjind Își irosea viața cea dulce și ofta de dorul țării de când se săturase de zeiță. Numai că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
valoare doar dacă era trăit cu desfătare, cu delectare. Era pacea Crăciunului. Era zâmbetul pruncului Iisus care se întorcea din copilăria ei. Ajunsese, în sfârșit, acasă, într-o familie de un ordin sufletesc net superior. Acesta era locul după care tânjise subconștientul ei, locul pe care îl căutase, fără să știe exact ce anume căuta. Astăzi s-a născut Hristos, șopteau lăutarii, trecând de la gazde la invitați, silindu-se să scoată din cobzele, țambalele și viorile lor vibrația mută, diafană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]