6,881 matches
-
rumenită, Argintul dimineții Cu brumă și tristeți. Citește mai mult Eu voi pleca desculță,Spre zorii cei albaștri;M-așteaptă primăvaraCu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde înveșmântat în soare,Lumina dimineții,Parfum de flori de tei.Eu voi păși tăcută,Pe drumul către stele! Am adunat coroleDe crini și trandafiri.Pe buza-mi tremurândăși-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoareVor fremăta sub ploi.Eu voi pleca în taină,Ca ziua ce se duce!Ca pasărea rănită,În zbor spre
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
se dădeau lupte puternice, poate nu voia să moară și se tocmea cu moartea, Ion ar fi fost în stare. Acum se îmbrăca, se pregătea să participe la propria căsătorie, s-a uitat din nou la ceas, timpul trecea liniștit, tăcut și pe nesimțite. Și-a amintit că trebuie să treacă pe la școală să-l ia pe Florin, apoi să meargă la primărie. Ardea de nerăbdare să ajungă la Pitic mai repede, din acea dimineață el va fi copilul lor de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
Într-un sertar, cu o scrisoare, Penița timpului azi moare; Cireșe-n slove stacojii, Grâu în lumini lumânărií, Un pardesiu pentru stafii, În ore reci și purpurii. La geamul vechi, o rândunea Așteaptă primul fulg de nea, Așa cum eu aștept, tăcut, Ecoul lumii desfăcut, Pe care iarba a crescut În drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină. Pe coarda-ntinsă, coralină, Un greiere, în pași de vals, Se-mpiedică atât de fals... Lăcustele, din dans în dans, Reinventează un
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mult Într-un sertar, cu o scrisoare,Penița timpului azi moare;Cireșe-n slove stacojii,Grâu în lumini lumânărií,Un pardesiu pentru stafii,În ore reci și purpurii.La geamul vechi, o rânduneaAșteaptă primul fulg de nea,Așa cum eu aștept, tăcut,Ecoul lumii desfăcut,Pe care iarba a crescutîn drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină.Pe coarda-ntinsă, coralină,Un greiere, în pași de vals,Se-mpiedică atât de fals...Lăcustele, din dans în dans,Reinventează un balans
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
seară mare când l-am colindat cu corul caransebeșenilor: Lui Ion Vidu Pe malul Timișului ce curge-ncet și lin stai ca o stâncă nimeni dintre cei care au fost și sunt nu te-ntrecură încă. Privesc la bronzul auriu tăcut și îți șoptesc încet „MAESTRE, TE SALUT!“ prof.univ.dr. Dumitru Jompan membru UZPR
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
sau este treaz, rugăciunea nu se mai desparte de sufletul său. În timp ce doarme, mănâncă, bea, muncește, mireasma rugăciunii se răspândește din sufletul său. De acum înainte nu se mai roagă în anumite momente, ci mereu. Mișcările minții curățite sunt glasuri tăcute care cântă, în taină, o cântare Celui nevăzut” - spune Sf. Isaac Sirul. Iar pelerinul ne mărturisește: „M-am învățat atât de bine cu rugăciunea inimii, încât o lucram neîncetat, iar, în cele din urmă, am simțit că mergea de la sine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
rugăciunii îi urmează starea de rugăciune. Iar starea de rugăciune este adevărata fire a omului, adevărata fire a ființelor și a lucrurilor. Lumea este rugăciune, celebrare, așa cum o arată atât de admirabil Psalmii și Cartea lui Iov. Dar această rugăciune tăcută are nevoie de gura omului pentru a răsuna. Este ceea ce anumiți Părinți greci numesc „contemplarea firii”: omul adună rațiunile (logoi) lucrurilor, esențele lor spirituale, nu pentru a și le însuși, ci pentru a le aduce lui Dumnezeu ca pe o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Bâlea” de Radu Florea. *** Despre lucrările seriei „Rugăciune”, un proiect plastic de Raluca Moisoiu Pentru mine, seria „Rugăciune” împlinește o nevoie intensă și profundă a ultimilor ani, de întoarcere spre lumea Adevărului, Frumuseții și Purității. Este ca o aplecare interioară, tăcută, neștiută, incomprehensibilă. Intenția străbate câmpurile, racordându-se apoi, la întoarcere, în vopseaua difuzată pe suportul pictural, concretizând astfel relația ce are dublu sens. Parte a unei teme mai vaste, abia deschise în anul 2014 și aflată în derulare, prezentele lucrări
Ramp;R (o plastică a sufletelor- pereche) [Corola-blog/BlogPost/92855_a_94147]
-
textul plin de lirism O noapte de vară în Ukraina semnat de Ligia-Gabriela Janik care, ne descrie în cuvinte un tablou impresionist, dintr-un început de iunie 1993, într-o localitate uitată de lume, Utkonosovka. Peste toate elementele acestui peisaj tăcut, însingurat și unic atot stăpână, chiar și peste norii călători, este Luna. ,, În biruința ei, dorește să-și descopere întreaga Sa măreție.’’ Deosebit de interesant, scos la iveală ca o mărturisire de credință este și dialogul cu Corneliu Leu care răspunde
CETATEA LUI BUCUR – Nr. 57, Noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/92899_a_94191]
-
neologisme? S-o fi ... Sau, poate, limba aceea, vorbele acelea, gândurile acelea nu erau bune ... Și de aceea au fost schimbate, înnoite! Oare? Nu erau bune? Nu erau „plastice”, nu erau expresive? Să vedem: La apa neîncepută se spunea apă tăcută, La spicele de grâu se spunea barba Lui Dumnezeu, La flacăra mare se spunea bobotă, La pivniță se spunea boltă, La vasul cu mirodenii se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
întors din drum fără să pornească vreun război. Roma s-a emoționat de moartea lui Cornelius Fuscus, în anul 86 d.H. care se înmormântase cu toată legiunea lui în pădurea blestemată, fără urmă. Înfricoșătoarea pădure nu se clintise - rămânea mereu tăcută, întunecată, cu secretele ei! Pentru mintea anticilor, era în toate acestea nu numai un mit care inspiră teamă, ci și ceva magic ce izvora din geniul acelui popor și venea în apărarea lui, ascunzându-i realitatea. Iată că astăzi pădurile
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
devine cuvânt de reper. Apropo de criza de modele, tot ea spune că ,, Trăim într-o lume în care ne lipsesc din ce în ce mai mult modelele. Din școală, din familie, din profesie, din societate. Și dacă ele există, preferă să rămână discrete, tăcute. Discreția însă permite înclinarea balanței spre false valori, mediocritate, copierea unor false modele.” Discretă, înstrăinată de lume dar nu și de frumos, cuminte și înțeleaptă rămâne a fi și Oana Pellea. Fiica Domnicăi și a lui Amza Pellea, cunoscutul actor
Portret Cultural Istoric – Oana Pellea [Corola-blog/BlogPost/93278_a_94570]
-
măicuța de la chioșcul de cărți și odoare sfinte), am dat ...nas în nas cu Părintele Vasile Prescure. De fapt, în curte, el ne-a zărit cel dintâi și, cu un larg, luminos zâmbet lăuntric, ne-a îmbrățișat, cu imensă bucurie tăcută și smerenie radiind energie pozitivă reconfortantă, cu aura unei profunde blândeți de sorginte celestă. A ținut să afirme aproape instantaneu, citindu-ne mirarea întâlnirii în spațiul transilvan, ci nu în Oltenia: ,, Din această vară, nu mai sunt stareț la Sadova
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
orchestră, cu îngerii-n cor. Pentru slăvirea Celui ce mă ajută Să-nving ispita, biruitor. Ochii-mi surâd de bucurie... Lumina mă îmbracă în mângâieri Duhul Sfânt în necaz mi-e tărie Și mă îndreaptă spre sfântul țel. Când înserarea tăcut mă ajunge Și pleoapele-mi grele se odihnesc Cu lacrimi în gene se împreună Și cu adorare spun: Mulțumesc! Cluj Napoca 23 februarie 2016 Referință Bibliografică: Cuprinzând infinitul / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma noastră straturile greblate se lățeau văzând cu ochii. Privirea tăcută a domnului Arsu, care se plimba printre noi cu mâinile la spate, confirma că ne însușisem noțiunile date. Mulțumit că lucrăm ca niște automate, s-a retras puțin mai departe, la umbra unor sălcii, după un răzor. Când ne-am
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GENIUL VIEȚII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcut mister într-un adânc vârtej, noian de clipe, Un zbor stelar, eternizând, culoare ce erupe, Fiorii dragi străfulgerând privirile ce-s arzătoare Ale nebunilor, zbenguitori în grai, hoinari prin Ursa mare. Cu El, se îmbrăcau copacii în liturghia vieții Și
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
divide. Lumina-i spațiul care arde, străpunge și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n moartea lor, aurul scurs e dor topit, nu piere... E un adânc tăcut și blând, nu știe ce-i trufia; Nu-i soare, să vibreze singur, prin ceruri veșnicia, Ci creator nemuritor, căci viața-i biruință, El ne iubește! demni să fim, copii plini de credință! Iar îngerii cei decăzuți, îi poartă-ades mânie
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
sale, un limbaj expresiv de valori, susținute dinlăuntrul lor de un fluid invizibil, cu o dinamică specială a curgerii. Subtilități compoziționale ce amintesc de opera avangardistului polonez de la debutul de secol XX - Mieczyslaw Jastrun, care, într-unul dintre monologurile sale tăcute, scria: Spionați de inimă,/ săpăm noaptea în adâncimea timpurilor noastre/ zăcând în umbrele noastre ca-ntr-un mormânt,/ ca să strălucim iarăși în zori,/ zodie opusă umbrelor,/ acolo unde viii îi îngroapă pe morți,/ morții îi îngroapă pe vii, / și morții
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
mic e omul și cât e de nenorocit! Nu poate duce în tăcere nimic din ce-ai îngăduit Și se îngrijorează-ntr-una și nu-i o dată mulțumit! Mă iartă Doamne! La Golgota, nu în zadar Tu Te-ai jerfit, Ai îndurat tăcut ocara, scuipat fiind și biciuit, Ai luat asupra-Ți toată vina ce am avut-o-n dreptul meu, Ca să ajung cândva Acasă, în sân preasfânt de Dumnezeu. Ce să mai spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog să
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
o fi și în cavou ? - Deci tu erai deschis ? Un pocnet scurt și toate temerile sale se închid. Iar speranța prinde din nou viață. Simte cum mașima urcă rampa și-apoi se-nvârte la nesfârșit printre surorile ce-o așteptau tăcute și cuminți în cala vaporului imens. Motorul se oprește iar portiera ,deși nu e trântită, face un zgomot surd ,amplificat de ecoul spațiului închis în care se găsește. Mai trec vreo două ore în care Daciile, absolut noi, își găsesc
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
un nou început, o regenerare. De aceea viața și moartea apar înșirate pe firul existențial precum șnurul mărțișorului. Dar lunii noiembrie i s-a rezervat și rolul ingrat de vameș al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniștit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată copacii nu se scutură de toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
un nou început, o regenerare. De aceea viața și moartea apar înșirate pe firul existențial precum șnurul mărțișorului. Dar lunii noiembrie i s-a rezervat și rolul ingrat de vameș al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniștit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată copacii nu se scutură de toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de cap. — Bună, draga mea! Să-i spun mamei să-ți aducă un algocalmin? — Nu Buni, închide ușa, îmi trece! — Ce faci copila mea? Cum stai cu școala? o întrebă direct bunica. Pe neașteptate, Carmen izbucni în plâns, un plâns tăcut, o suferință ce încet, încet, ieșea la suprafață. Carmen era mai apropiată de bunică decât de mamă. Cu bunica și bunicul a stat până la trei ani, părinții își terminau studiile, nu aveau prea mult timp pentru ea. Referință Bibliografică: Să
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
de la pensionare. Citind capitolele scrise într-un limbaj extrem de simplu, dar atât de pline de sentimente de omenie, îmi dau seama că Mihai LEONTE relatează foarte detaliat, nuanțat, varii ipostaze ale muncii de miner. Autorul ridică emoționante monumente acelor eroi tăcuți ai mineritului, care, trezindu-se în zorii zilei din barăci, sau case improvizate, parcurgeau pe orice vreme, chiar și pe vreme de Coșava, pe jos, câțiva kilometri, până la mină, acolo unde, doar cu ajutorul luminii unor lămpi de miner, se afundau
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]