1,727 matches
-
făcut mai mult dintr-o simplă omisiune și, poate, ca să se excludă din fapte. Există puține motive pentru a spune adevărul, Însă ca să minți, numărul lor e infinit. Ascultă, sigur te simți bine? Ești alb ca brînza de vacă. Am tăgăduit și m-am repezit spre toaletă. Am vărsat dejunul, cina și o bună parte din mînia pe care o țineam În mine. M-am spălat pe față cu apa Înghețată de la chiuvetă și mi-am contemplat imaginea din oglinda aburită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Încercat să aflu mai multe despre el și să lămuresc Împrejurările morții sale. Domnul Romero de Torres mi-a acordat ajutorul său... — Care carte? — Umbra vîntului. Ați citit-o? — Am citit toate romanele lui Julián. Le mai aveți? Preotul tăgădui. — Pot să vă Întreb ce-ați făcut cu ele? — Cu cîțiva ani În urmă, cineva a intrat În camera mea și le-a dat foc. — Bănuiți pe cineva? — Bineînțeles. Pe Fumero. Nu de asta vă aflați aici și domniile voastre? Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mînă. Luminile unei stații de taxiuri se zăreau la colț, o defilare de licurici. Cum dorești. Bea se aplecă și Îmi atinse obrazul cu buzele. Părul Îi mirosea a ceară. — Bea, am Început eu, aproape fără glas, eu te iubesc... Tăgădui În tăcere, pecetluindu-mi buzele cu mîna, ca și cînd cuvintele mele ar fi rănit-o. — Marți la ora șase, de acord? Întrebă ea. Am Încuviințat din nou. Am văzut-o plecînd și dispărînd Într-un taxi, parcă necunoscută. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am mărginit să-l punem pe sărman Într-unul din sicriele care erau pe-aici, fiindcă Începuse să picure, dar acum e gata. — Bine ați făcut. Nici o precauție e prea mare, conveni Fermín. I-am aruncat o privire disperată. El tăgădui senin, dîndu-mi a Înțelege să-l las să se ocupe de chestiune. Maica Hortensia ne conduse pînă la ceva ce părea o celulă lipsită de lumină și de aerisire, la capătul unui culoar Îngust. Luă una dintre lămpile de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În aer. Am luat de pe jos una din lumînări și am aprins-o la loc. Un curent de aer rece aluneca prin casă, ca și cînd cineva ar fi deschis uși și ferestre. — Vezi? E vîntul. Bea se mărgini să tăgăduiască În tăcere. Ne-am Întors spre sală, ocrotind flacăra cu mîna. Bea mă urma Înndeaproape, aproape fără să respire. — Ce căutăm, Daniel? Durează doar un minut. — Nu. Să plecăm acum. — De acord. Ne-am Întors ca să ne Îndreptăm spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să șteargă orice urmă din existența lui Julián Carax, care Îi arde cărțile. Înțeleg că m-ați mințit În legătură cu soțul dumneavoastră, care nu e În Închisoare și, evident, nu e nici aici. Asta Înțeleg. Nuria Monfort clătină Încet din cap, tăgăduind. — Pleacă, Daniel. Pleacă din casa asta și să nu te mai Întorci. Ai făcut deja destul. M-am Îndepărtat spre ușă, lăsînd-o În sufragerie. M-am oprit la jumătatea drumului și m-am Întors. Nuria Monfort se așezase pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca pentru sine. — Eu nu sînt vinovat că a murit, am zis eu cu un firicel de glas, crezînd că, poate, dacă o repetam de destule ori, aveam să Încep s-o cred și eu. Tata se retrase În spatele prăvăliei, tăgăduind În șoaptă. Vei fi știind tu pentru ce ești răspunzător sau nu, Daniel. Uneori, nu mai știu cine ești. Mi-am luat pardesiul și am ieșit În stradă și În ploaie, unde nimeni nu mă cunoștea și nu-mi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aprinsă În mînă. O perlă sclipitoare Îi alunecă pe piele, strălucitoare ca rășina proaspătă, și Îi căzu În poală. Isaac Monfort se Întoarse, cu chipul brăzdat de lacrimi. Nu te-am văzut În după-amiaza asta la Înmormîntare, am zis eu. Tăgădui În tăcere, ștergîndu-și ochii cu dosul reverului. — Nuria nu era acolo, murmură el după o clipă. Morții nu vin niciodată la propria lor Înmormîntare. Aruncă o privire În jur, ca și cînd ar fi vrut să-mi arate astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui de ironie, făcea ape și era aproape la fel de bătrîn ca și privirea lui. — Nuria te iubea mult, Isaac. Să nu te Îndoiești nici o clipă. Și știu că și ea se simțea iubită de dumneata, am improvizat eu. Bătrînul Isaac tăgădui din nou. ZÎmbea, Însă lacrimile Îi cădeau neîncetat, tăcute. — Poate că mă iubea În felul ei, așa cum și eu am iubit-o Într-al meu. Însă nu ne cunoșteam. Poate pentru că n-am lăsat-o niciodată să mă cunoască sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scrie cărți pentru ca taică-său s-o iubească pe ea. — Isaac, nu mi se pare o idee bună să stai singur În noaptea asta. De ce nu vii cu mine? Rămîi peste noapte la noi și Îi ții companie tatei. Isaac tăgădui din nou. — Am treabă, Daniel. Du-te dumneata acasă și citește paginile acelea. Îți aparțin dumitale. Bătrînul Își feri privirea și mă Însoți pînă la ușă. Eram În prag cînd glasul lui Isaac mă chemă, abia o șoaptă. — Daniel? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au privit. — M-am gîndit tot timpul la tine săptămîna asta. Spune-mi că n-ai făcut la fel și-am să te las să pleci și nu mă vei mai vedea niciodată, i-a zis don Ricardo. Sophie a tăgăduit. Istoria Întîlnirilor lor pe ascuns a durat nouăzeci și șase de zile. Se vedeau după prînz, Întotdeauna În apartamentul acela gol de la intersecția dintre strada Diputación și Rambla de Cataluña. Marțea și joia, la ora trei după-amiaza. Uneori, după ce Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ceea ce cauți tu nu-i aici, Julián. Hai să plecăm. Amîndoi. Departe. CÎt Încă mai e vreme. Julián m-a privit lung, fără să clipească. — Tu știi ceva ce nu mi-ai spus, nu-i așa? m-a Întrebat. Am tăgăduit, Înghițind În sec. Julián s-a mărginit să Încuviințeze. În noaptea asta o să mă Întorc acolo. — Julián, te rog... — Trebuie să fiu sigur. — Atunci o să vin cu tine. — Nu. — Ultima oară cînd am rămas să aștept aici, l-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încolo se ghicea o scară. Niște trepte din piatră neagră coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și i-am Întîlnit privirea. Am văzut În ea teamă și disperare, ca și cînd ar fi presimțit bezna. Am tăgăduit În tăcere, implorîndu-l să nu coboare. S-a Întors, abătut, și s-a cufundat În Întuneric. Am pășit pe pragul de cărămizi și l-am văzut coborînd pe scară, aproape clătinîndu-se. Flacăra tremura, acum o slabă suflare de albastru străveziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie și de ură, m-a trezit ca o scatoalcă. Palacios se uita la mine, tăgăduind În tăcere. Nu l-am băgat În seamă. Carax renunțase deja, nemișcat În mijlocul sălii, așteptînd glonțul. Fumero n-a apucat să mă vadă. Pentru el nu exista decît Carax și mîna aceea plină de sînge, Încleștată pe un revolver. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia În tăcere. Am vrut s-o previn, Însă un frig mușcător Îmi străbătea brațele și picioarele, croindu-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat seama de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
personală cu Nastasia Filippovna. Nu cumva s-o fi supărat din cauză că am jignit-o în amorul propriu, făcându-i aluzia că s-a lăcomit la „resturile“ lui Rogojin? Păi tot în interesul ei i-am explicat mereu, asta n-o tăgăduiesc, două scrisori i-am tâlcuit în sensul ăsta, astăzi i-am scris-o pe a treia, apoi întâlnirea... Mai înainte tot cu asta am început, spunându-i că e umilitor pentru ea... Pe deasupra, cuvântul „resturi“ nu-mi aparține, e al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâlnim trei accente care dezvoltă și întregesc viziunea despre comunicare. Este vorba, în primul rând, de importanța acestei activități. Privită mult timp ca un late comer, comunicării nu i s-a perceput de la bun început semnificația. Într-o filiație de netăgăduit cu Școala de la Chicago, autorii studiilor culturale britanice dezvoltă ideea importanței cardinale a comunicării într-o societate modernă. În mod tradițional, spune Williams, societatea este privită din perspectivă politică - și în acest caz se remarcă importanța decisivă a structurii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
marea descoperire a lui Paul Lazarsfeld: în modelarea opiniilor, inclusiv în modelarea comportamentului de vot, rolul esențial este deținut de către grup. Grupul reprezintă o matcă de conservare a unor valori și moduri de abordare, exercitând asupra membrilor săi constrângeri de netăgăduit. Preocupat de modul în care grupurile protejează individul în fața influențelor externe - inclusiv cele ale media -, Paul Lazarsfeld descoperă liderii de opinie, persoanele cele mai active ale grupului, cele mai sensibile față de interesele comune și cele mai preocupate să-și exprime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
funcționari superiori nu le pot rezolva... Îndoaie smucit două degete. — Proconsulii trimit prizonierii de război importanți ca să-i judec eu... Se interesează brusc, cuprins de o falsă curiozitate: — Sper că nu e vorba de un astfel de caz... Trio Fulcinius tăgăduiește. Înțelege că cezarul vrea de fapt să scape de el. Vai de curul și de capul lui dacă eșuează! Vine rândul degetului mijlociu. E cumva vorba de o reclamație? Nu, stăpâne, șoptește Trio pierit. Numai în aceste trei cazuri pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desăvârșită, dar cum de nu deschide nici unul gura, nu mișcă o mână, nu se ridică în picioare? Dacă nu ca să aplaude, măcar de prea multă ședere. Simte o smucitură ușoară. Agrippina o trage de poale. — Te interesează ce spun? întreabă. Tăgăduiește din cap. Ce altceva poate să facă? Trebuie să-și tragă scaunul spre ea ca să o audă ce-i spune. — Ai mai simțit ceva? Parcă ar întreba-o dacă a mai durut-o stomacul. Își stăpânește cu greu o grimasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că în luptele astea pe care le pregătești tu gladiatorii sunt dați pradă spectatorilor... — Într-un fel, chiar sunt, recunoaște instructorul prin tre dinți. Întreabă însă curios: — Oare nu-i același lucru când omori dușmani pe câmpul de luptă? — Nu, tăgăduiește germanul cu putere. Acolo te lupți pentru supraviețuire, ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit. Începe să se dea pe brazdă tinerelul ăsta. — O joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat, procuratorul bolborosește printre dinți: — ...și gallii... Trage cu coada
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cazul e Îndoielnic, iar aici nu e nici un fel de Îndoială. „Atunci de ce să li se dea un apărător, decât poate pentru a-i apăra de greșelile pe care le-au mărturisit, dat fiind că evidența faptelor face delictul de netăgăduit?” Însă fiindcă există riscul ca procesul să-i scape regelui și să treacă În mâinile papei, regele și Nogaret pun pe tapet un caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Privett-Clampe n-avea nici un fel de aptitudini pentru o asemenea slujbă și SPI-ul se voia un serviciu cu reputație, în care numai cei cu adevărat talentați puteau străluci, acesta era, de fapt, un departament birocratic, unde punctualitatea sa de netăgăduit și teancul impresionant de hârtii așezate pe ambele părți ale biroului erau de ajuns pentru a-i menține cariera pe linia cea dreaptă. Dacă ar fi știut, ar fi întârziat zilnic sau și-ar fi pus picioarele pe birou ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Școală Înaltă de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată pe care o sărbătorim, prețuind generațiile ce o definesc prin cele trei momente semnificative: Trecutul fecund al celor 100 de ani, Prezentul definit în acest an de grație 2010 și Viitorul netăgăduit prin cei ce au intrat cu drag, studenți în anul I. Suntem ai Iașului, Școli Înalte - Facultăți, Universități și Academii, trăind prin gând și intenție într-un viitor anticipativ sustenabil, inginerește responsabil, cu tot ceea ce ne definește și generos ne
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Anghel Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_955]