6,861 matches
-
SemnE din București, care i-a imprimat lui Theodor Răpan, anterior, alte zece volume. Dacă în Dansul inorogului, subintitulat Elogiul Melanholiei, din 2010 (volum ilustrat cu picturi de Aurora-Speranța Cernitu), Theodor Răpan frapează prin frenezia zborurilor lirice în zările unor tărâmuri cu ecouri legendare, dar și printr-un dezarmant parfum levantin -, în noua sa întreprindere literară poetul cu obârșii teleormănene, în comuna Balaci (născut în 1954 - Iulie 4, când nord-americanii își aniversează Ziua Națională), se dedulcește la spiritul romanțios și ludic
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
foametea au făcut concurență bătăliilor de la Stalingrad și de la Cotul Donului. Acum a venit și rândul cititorilor de limbă engleză să cunoască proza lui nea Mișu. Așa cum ne-a bucurat și pe noi, românii, și pe alți cititori de pe alte tărâmuri îi va bucura. Ei vor descoperi astfel o proză vâlvătăie, o proză vijelie, o proză incitantă și tulburătoare în același timp, o proză de un realism crud amestecat cu o nebănuită dar atentă sensibilitate. Vor afla despre oameni, locuri, fapte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
cu teoria științifică și principiul de conștiință națională; pentru valorile umane ce sunt fundamentate pe credință, adevăr, educație, instruire, umanitate. Învățământul este domeniul pentru care dl Virgil Mândâcanu și-a dedicat întreaga carieră profesională și întregul conținut intelectual și spiritual. Tărâmul pedagogic și științific i-a creat personalitatea și identitatea, fiind cunoscut atât în cadrul țării cât și în afara ei. Lucrările științifice elaborate, fiind valori inegalabile și capodopere în patrimoniul cultural național român, este activitatea și efortul intelectual de o viață al
Renumitul Profesor basarabean Virgil Mândâcanu – la vârsta marilor realizări şi împliniri spirituale [Corola-blog/BlogPost/92780_a_94072]
-
sticlă de pe hotarul Casei cu Lei, din Poiana Țapului, cartier al stațiunii balneare Bușteni, de sub genele înmărmurite în mister ale Munților Bucegi, ale Sfinxului și Dochiei din Carpații noștri Meridionali, punct încărcat cu energii pozitive tămăduitoare, descuind porți magice către tărâmuri și dimensiuni spirituale bănuite doar de inițiați. Totul, sub aura Numărului lui Dumnezeu: 26. Adică exact câte dimensiuni (lumi paralele) numără universul: 26. ...Și noi trăim abia în orizontul al treilea: 3D... ,,Spune-le alor mei, prietenilor și tuturor celor
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
uimitoare consta în aceea că și-a păstrat intactă prospețimea sufletească specifică vârstei de aur: copilăria. Născut în ziua de 21 iulie 1932, la Medgidia, a copilărit sub soarele de andezit, aur, miere și aramă al Munților Măcinului și Dobrogei, tărâm de confluențe multiculturale și temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice și danubiene, respirând aerul
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
condamnat Dan Voiculescu în Dosarul ICA. Ei au ajuns la concluzia că prin decizia lor judecătorii au apărat democrația de alegători. „S-a făcut o clipă dreptate. Dar cât vor dura cei zece ani? N-a rămas în picioare un tărâm al urii și psihozei, un imperiu intoxicant al propagandei, corupției și nelibertății? Se poate apăra democrația de alegători?, scriu analiștii Deutsche Welle. „În ciuda deciziei de condamnare, analiștii de la Deutsche Welle cred că Dan Voiculescu a lăsat în urma sa un imperiu
Deutsche Welle: Condamnarea lui Dan Voiculescu în dosarul ICA, o decizie prin care judecătorii au apărat democrația de alegători [Corola-blog/BlogPost/92922_a_94214]
-
poporului din zona Carppădurea, nu trăiește, căldura soarelui, ploaia cerului, roua inimii româneștiato-Danubiană, acest teritoriu fiind cunoscut de antici mai mult ca meleagul pădurilor de nepătruns, a războinicilor temuți și ai lui Zamolxis. A fost, până la cucerirea de către romani, un tărâm aspru, înconjurat de mister, presărat cu păduri dese. Învăluit de acest mister, s-a născut mitul getic, ce a devenit unul dintre cele mai obsedante și mai puternice mituri din imaginația anticilor. Originea acestui mit se pare că stă în
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
putem ieși oricând din transă și ne putem întoarce la lumea noastră. Avem control total și suntem mereu conștienți. De fapt, în timpul hipnozei avem mult mai mult control decât credem, deoarece avem puterea de a aduce lumina minții conștiente în tărâmul subconștientului, înlăturând negura ignoranței și astfel ne putem cunoaște mai bine, ne putem înțelege mai bine. Este o redescoperire a universului nostru interior care ne dă acum posibilitatea să folosim resursele noastre interioare în mod conștient, în loc să fim la cheremul
Este hipnoza un lucru real sau o … ficţiune? [Corola-blog/BlogPost/93004_a_94296]
-
Într-o zi însorită de noiembrie ne-am pornit prin București într-o aventură culinară unică, una care avea să ne poarte până departe, până pe malurile însorite ale mării Adriatice, pe tărâmuri istroromâne. Restaurantul „Torna Frate” este o Mecca a tot ceea ce înseamnă mâncăruri românești — adunate de pe oriunde se află români. Pentru noi, relevant este faptul că „Torna Frate” este singurul restaurant din România, și poate chiar din lume, care servește mâncăruri
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]
-
de la biroul său. Sigolene se târaște la sol în direcția biroului lui Luce și Mustapha, în celălalt capăt al încăperii. Aude trântindu-se ușa redacției și un bărbat care strigă „Allah akbar”. Aude și întrebarea „Unde este Charb ?”. „În timp ce mă tărâm la sol, am auzit focuri de armă. Eram sigură că voi muri”. A scăpat neatinsă de niciun glonț. Ajunge la biroul lui Mustapha și Luce, apoi se ascunde în spatele zidului care marchează separarea de biroul paginatorilor. Aude ceva ce nu
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
va debuta cu premiera filmului Un alt colț de Românie al carui producător și director este jurnalistă stabilită în Canada , Daniela Apostoaei . Documentarul prezintă povestea comunității românești din Alberta și întoarce filă timpului în istoria primilor emigranți români sosiți pe tărâm Canadian în 1883. Pe parcursul celor 50 de minute ale filmului atât publicul canadian cât și cel român vor fi martorii unor povești de viață și experiențe trăite de cei aflați acum la generații distanță de pionierii acelor timpuri. Mărturii ale
‘Un alt colt de Romanie “ –AnOtherLittle Romania in Canada [Corola-blog/BlogPost/93303_a_94595]
-
Oana Ursulescu, o tânără care are multe de spus. Antologia ,,Impulsuri tinerești” continuă tradiția anilor trecuți și dovedește, alături de florilegiile publicate anterior, că Cenaclul ,,Tinerele Condeie” a oferit mereu tinerilor o șansă să-și demonstreze talentul și să pătrundă pe tărâmul poeziei. Marina ANCAIȚAN Libertatea
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
Sintagma “rocile căzute în brânci” surprinde, după cvasi-banala formulare “albastrul de stânci” - ...sau după neclara, din punct de vedere cosmico-ideatic, comparație metaforizantă: Cer decăzut ca oglinda. OGLINDA, conform mitologiei asiatice, încifrează o simbolistică extrem de îmbietoare/ofertantă, prin profunzimea ei mistică: tărâm de hotar, al înfruntărilor și biruințelor succesive, ale lumii iluziei asupra iluziei lumii - și viceversa...! ...Salutar, dar prea ostentativ, efortul de a transcende spre metaforă (se aude, parcă, un icnet, înainte de a se naște peisajul selenaro-metaforic: Munți imaginari/ Din geografii
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
foarte apropiați de biserică, dar și aceasta, la rândul ei, prin Părintele Gheorghe Săndulescu, ascultându-le cu aplecăciune păsul și sufletul. Același lucru îl face și ziarul Observator, în frunte cu Directorul lui, Dl Dumitru Puiu Popescu, care, neobosit pe tărâmul cultural, exprimat în diverse forme de o înaltă ținută, încearcă împreună cu biserica și cu toți românii de aici să mențină vie cultura, limba și religia noastră și să păstreze în permanență legătura cu toți românii din diaspora, dar și cu
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
Arhiva Românească (1841) - de când Opitz în versurile sale, vechi de formă, dar nouă de idei, cântă numele românilor și pentru exemplificare citează secvențe privitoare la limba română, la datinile românești și la înfățișarea fizică a celor mai vechi locuitori ai tărâmurilor scăldate de apele Ampoiului.” Martin Opitz, părintele literaturii germane, care, zăbovind doi ani - 1621-1622 în Alba Iulia, la curtea prințului transilvan, Gabor Bethlem, ca profesor de interpretare a textelor filozofice latine și eline, la Academia zisă de obște, a creat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
spus și nouă. Povestea așa de frumos! În timp ce împletea, de-i sfârâiau mâinile, de pe buzele ei se prelingeau fantasticele imagini și întâmplări din cunoscutele basme. Cu vocea sa blândă și ochii săi strălucitori ne fermeca, în timp ce ne purta pe mirifice tărâmuri, iar noi, în liniște desăvârșită, cu ochii mari și gurile căscate, ascultam vrăjiți. Până într-o zi, când iar ne-a invitat să spunem povești frumoase. O fată a spus cunoscutul basm cu Neghiniță. A doua zi, Dică ridică mâna
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
culoare. Revelatorii ni se par câteva definiții literare: „unul dintre altarele României” (Ioan Barbu), „oraș al pensionarilor” (Lucian Avramescu), „mândra capitală a culturii și credinței strămoșești - Râmnicu Vâlcea - o lumină densă și arzătoare ce m-a orbit instantaneu” (George Călin), „tărâm plin de sacralitate, ținut binecuvântat de Cel de Sus cu munți, podișuri și dealuri, văi de o incomparabilă frumusețe [...] acest Paradis al României” (Sandu Aristin Cupcea), „lăcaș mirific” (Emilia Dănescu), „oraș cu porțile neferecate” (Ion Drăghici), „pământ miraculos și sfânt
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
complexul tematic al adiaforiei, liniște și livresc, natura naturată și natura naturans. Bonțida este un spatiu circumscris de Illo tempore, un spațiu al libertății întremătoare, unde toate elementele se situează într-o ordine prestabilită. Toposul Bonțidei se instituie într-un tărâm al vrajei aristocratice, unde exorcizările îndepărteaza elementele malefice, ajungând să germineze rostul și nu restul, în așa fel încât arta de a iubi să fie o prezență răvășitoare, desfoliatoare, în concertul zeilor buni.” ( Prof. Univ. Dr. Ion PREDESCU). Cel mai
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e dragostea noastră. Iubirea-o urmez. Sunt pe luntre. O gură de aer primesc, Pe tărâmuri de vise...lacustre În cântec iubirea doinesc. Referință Bibliografica: Luntrea / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e dragostea noastră. Iubirea-o urmez. Sunt pe luntre. O gură de aer primesc, Pe tărâmuri de vise...lacustre În cântec iubirea doinesc. Referință Bibliografica: Luntrea / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui asta? — Pentru ca durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care a experimentat frumusețile din mai toate porturile Mediteranei. Cine e femeia aceea? Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A sosit la Florența nu de mult, din tărâmuri Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune că s-a numărat printre refugiații de la San Giovanni d’Acri care au scăpat de masacrul acela cumplit. Singură, fără nimic altceva În afară de frumusețea ei unică. Acolo trebuie că a Învățat mișcările acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-un oraș cuprins de ciumă. Poate că tărâmul morților nu era diferit de caldarâmul acela murdar. Augustino părea și el unul din sufletele acelea ale morților. Fu nevoit să Își Înăbușe pornirea de a-l atinge spre a se Încredința că nu era un spectru. — Bagă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tu În legiune, al cărei nume este numele stăpânului meu - continuând să amestece vorbe și bale Însângerate, bărbatul se aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]