KorAP: Find »[drukola/base=tătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...193 >

4,810 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

reședința la Isaccea, și Istrul, cu reședința la Cogealac 590. Populația județului Tulcea, în 1880, era de 76 707 locuitori, din care: 22 200 erau români, 21 861 bulgari, 10 058 lipoveni, 6 162 ruși, 6 049 turci, 2 915 tătari, 2 875 greci, 2 471 germani, 1 000 evrei, 788 armeni și 308 de alte naționalități 591. În același an, conform recensământului realizat de către autoritățile române, populația Dobrogei era de 147 247 de locuitori, din care: 44 354 erau turci

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
875 greci, 2 471 germani, 1 000 evrei, 788 armeni și 308 de alte naționalități 591. În același an, conform recensământului realizat de către autoritățile române, populația Dobrogei era de 147 247 de locuitori, din care: 44 354 erau turci și tătari, reprezentând 30,2% din totalul populației, 40 449 erau români (27,5%), 29 440 bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)592. Din totalul populației

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
40 449 erau români (27,5%), 29 440 bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)592. Din totalul populației turco-tătare din Dobrogea, 27 906 erau tătari și 16 448 erau turci. Rușii și lipovenii trăiau aproape exclusiv în județul Tulcea, unde exista și o pondere mai mare a bulgarilor, în timp ce, turco-tătarii locuiau, mai ales, în județul Constanța, unde reprezentau 57% din populația județului 593. Tulcea era

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
comercial și industrial al Dobrogei 595. În anul 1879 populația orașului Tulcea era de 17 948 de locuitori, din care: 6 744 erau bulgari, 5 304 români, 1 876 ruși, 1 736 lipoveni, 324 greci, 304 evrei, 300 turci, 224 tătari, 160 armeni și 976 de alte naționalități 596. Urmare a demisiei din funcție a domnului George Mihail Ghica, primul prefect al județului Tulcea, la 15 decembrie 1879 s-a emis un decret domnesc privind numirea "dl. Ion Paladi, fost prefect

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Veche și comunele rurale: Caraorman, Satul Nou, Sfântul Gheorghe și Sfiștovca 608 și avea o suprafață de 2 263 km2. Reședința plasei era orașul Sulina 609. Babadag, situat în apropierea lacului Razem, era locuit, în mare parte, de către turci și tătari, având o populație de aproximativ 4 000 de locuitori 610. Mahmudia era un oraș mic situat la gura de vărsare a brațului Sfântul Gheorghe în Marea Neagră. Isaccea era un mic port la Dunăre, aici funcționând o școală de băieți 611

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de teren ce aparțineau unui număr de 23 263 de familii. Dintre acestea, 6 749 familii de români dețineau 40 638 de hectare, 5 237 familii de bulgari dețineau 39 797 de hectare iar 8 904 familii de turci și tătari dețineau 87 753 hectare de teren 691. Pământul arabil intrat în proprietatea statului român a fost parcelat și vândut, în condițiile legii din 1882, locuitorilor dobrogeni fără pământ sau cu pământ puțin și celor veniți din stânga Dunării și care doreau

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Muleiova, Arabagi și Urluia 696. Pe lângă toate acestea, "participarea românilor la administrația locală era destul de rară"697. În 1880, conform recensământului realizat de către autoritățile române, populația Dobrogei era de 147 247 de locuitori, din care: 44 354 erau turci și tătari, reprezentând 30,2% din totalul populației, 40 449 erau români (27,5%), 29 440 bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)698. Din totalul populației

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
40 449 erau români (27,5%), 29 440 bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)698. Din totalul populației turco-tătare din Dobrogea, 27 906 erau tătari și 16 448 erau turci. Rușii și lipovenii trăiau aproape exclusiv în județul Tulcea, unde exista și o pondere mai mare a bulgarilor, în timp ce, turco-tătarii locuiau, mai ales, în județul Constanța, unde reprezentau 57% din populația județului 699. Conform unei

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
cu datele oferite de către ofițerii ruși în timpul războiului din anii 1877-1878. Astfel, din cei 165 000 de locuitori recenzați în septembrie 1877 în cazalele: Tulcea, Babadag, Hârșova, Constanța și Medgidia, 51 400 (31,1%) erau ruși și bulgari, 43 300 tătari (26,2%), 28 500 români (17, 2%), 22 500 turci (13,8%) și 6 720 cerchezi (4,1%)701. În concluzie, procentul de 31,1% menționat pentru populația rusă și bulgară din Dobrogea era comparabil cu cei 32% cât reprezentau

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
patru moașe de plăși plătite din casa județului"759. În cuprinsul acestui capitol al raportului, prefectul județului Tulcea aprecia că "vaccinarea anul acesta a mers destul de bine" întrucât "la ea se supun chiar și lipoveni de prin unele sate, numai tătarii de la Taița, comuna Balabancea, plasa Măcin, n-a fost posibil nici într-un mod a-i face se înțeleagă bine facerile acestei operațiuni"760. Ulterior, raportul se referea la starea spitalelor existente în anul 1885 în județul Tulcea. În acest

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
construit și sediul primăriei comunei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în comuna Alibeikioi erau: 154 de case, 45 de bordeie, 2 cârciumi, 12 mori și 16 fântâni. Populația comunei era alcătuită din: 102 români, 618 găgăuzi, 150 turci, 58 tătari, 22 țigani, 14 greci, 12 bulgari, 3 ruși și un armean, totalizând 997 de locuitori 785. Dintre aceștia: 203 erau bărbați, 204 femei și 590 erau copii. Comuna Armutli era formată din satele Armutli și Camber așezate în bazinul inferior

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de Sfântul Ilie, în satul Camber se organiza un bâlci "la care se adună lume din satele învecinate"787. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei era de 1 123 de locuitori, din care: 317 români, 700 bulgari, 44 tătari, 32 turci, 20 găgăuzi 788. Dintre aceștia: 222 erau bărbați, 214 femei și 687 copii. Comuna Atmagea era așezată la 30 km nord-vest de orașul Babadag și la 45 km sud-vest de orașul Tulcea, în mijlocul pădurilor, la circa 300 metri

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
47 km de orașul Constanța și la 36 km de Babadag și se compunea din satele Caranasuf și Duimgi, denumirea acestuia din urmă însemnând în limba turcă "nuntași". Acest sat era locuit înainte de 1878 în cea mai mare parte de către tătari. În timpul războiului din 1877-1878 mulți tătari de aici au emigrat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 242 de case, 3 hanuri, 3 prăvălii, 18 mori și 162 de fântâni 800. În fiecare din cele două sate ale comunei

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
la 36 km de Babadag și se compunea din satele Caranasuf și Duimgi, denumirea acestuia din urmă însemnând în limba turcă "nuntași". Acest sat era locuit înainte de 1878 în cea mai mare parte de către tătari. În timpul războiului din 1877-1878 mulți tătari de aici au emigrat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 242 de case, 3 hanuri, 3 prăvălii, 18 mori și 162 de fântâni 800. În fiecare din cele două sate ale comunei exista câte o școală, cea din

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
care însă au fost în mare parte distruse de către un incendiu puternic, fapt ce i-a determinat pe localnici să le părăsească 805. Populația comunei Casimcea era de 2 564 de locuitori, din care: 1 710 români, 381 bulgari, 329 tătari, 84 turci, 36 găgăuzi, 11 armeni 806. Comuna Ciamurli de Jos era situată la 18 km sud de Babadag și se compunea din satele Ciamurli, denumire care în limba turcă înseamnă "nămoloasa", și Caugagi, denumire care în limba turcă înseamnă

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Aceasta avea un învățător și 66 de elevi. Sediul primăriei comunei Ciucurova a fost construit în anul 1893. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei era de aproximativ 900 de locuitori, din care: 464 de germani, 222 ruși, 135 tătari și 41 români 812. Comuna Cogealac era compusă din satele: Cogealac, Tariverde și Inan-Ceșme, fiind situată la 78 km de orașul Tulcea și 48 km de Babadag. Pentru scurte intervale de timp, județul Tulcea a cuprins 6 plăși, celor 4

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Aceasta din urmă cuprindea comunele: Beidaut, Caranasuf, Casapkioi, Casâmcea, Ciamurli de Sus, Potur și Toxof. După desființarea plășii Istrul, comuna Cogealac a intrat în componența plășii Babadag. Satul Cogealac, așezat pe valea pârăului cu același nume, a fost fondat de către tătari. Ulterior, aici s-au așezat și coloniști germani. Satul Inan-Ceșme, al cărui nume provine din termenii turcești "inan", însemnând "credință", și "ceșme", însemnând "fântână", a fost întemeiat tot de către tătari. În cursul războiului din anii 1877-1878 satul a fost părăsit

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
pe valea pârăului cu același nume, a fost fondat de către tătari. Ulterior, aici s-au așezat și coloniști germani. Satul Inan-Ceșme, al cărui nume provine din termenii turcești "inan", însemnând "credință", și "ceșme", însemnând "fântână", a fost întemeiat tot de către tătari. În cursul războiului din anii 1877-1878 satul a fost părăsit de către turci și tătari, fiind devastat de către bulgari. În satul Tariverde se afla în anul 1879 conacul lui Ali Bey, "cel mai mare proprietar de moșie din județul Tulcea"813

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
au așezat și coloniști germani. Satul Inan-Ceșme, al cărui nume provine din termenii turcești "inan", însemnând "credință", și "ceșme", însemnând "fântână", a fost întemeiat tot de către tătari. În cursul războiului din anii 1877-1878 satul a fost părăsit de către turci și tătari, fiind devastat de către bulgari. În satul Tariverde se afla în anul 1879 conacul lui Ali Bey, "cel mai mare proprietar de moșie din județul Tulcea"813. Tariverde era situat la 2 km de satul Cogealac, fiind traversat de către șoseaua Babadag-Constanța

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
lui Ali Bey, "cel mai mare proprietar de moșie din județul Tulcea"813. Tariverde era situat la 2 km de satul Cogealac, fiind traversat de către șoseaua Babadag-Constanța. După 1878 atât Tariverde cât și Inan-Ceșme au fost părăsite de către turci și tătari. În acest context, la Tariverde s-au așezat coloniști germani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cogealac, ce cuprindea și așezarea izolată Cainac-Baș, avea: 437 de case, 5 prăvălii, 10 mori și 279 de fântâni. Exista o singură biserică

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de rugăciune a locuitorilor germani, în timp ce, în satul Cogealac exista și o geamie. Populația comunei Cogealac era, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de circa 2 400 de locuitori. Dintre aceștia: 1 439 erau germani, 804 bulgari, 151 români, 48 tătari și 34 evrei 814. Comuna Congaz era situată pe valea râului Telița, la 12 km nord de Babadag și cuprindea satele: Hagilar, Satul Nou și Congaz. Se învecina spre nord cu comuna Cataloi, spre est cu Agighiol și Sarikioi, spre

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Babadag și cuprindea satele: Hagilar, Satul Nou și Congaz. Se învecina spre nord cu comuna Cataloi, spre est cu Agighiol și Sarikioi, spre sud cu Zebil și Babadag, iar spre vest cu Armatli și Nalbant. Satul Congaz fusese întemeiat de către tătari, dar aceștia l-au părăsit, în mare parte, după războiul Crimeii. Satul Hagilar fusese întemeiat de către turci, iar Satul Nou era locuit de către români. Comuna Congaz cuprindea: 365 de case, 3 bordeie, 3 prăvălii, 16 mori și 150 de fântâni

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
nord-vestic al lacului Golovița, la 20 de km de orașul Babadag. Se învecina la nord cu Enisala și Caramankioi, la vest cu localitatea Canlî-Bugeac, iar la est cu Marea Neagră. Cei mai numeroși locuitori erau lipovenii, dar aici trăiau și: ruși, tătari, bulgari și români. Ocupația principală a locuitorilor era pescuitul. Existau numeroase cherhanale, Jurilovca fiind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "un centru foarte important de export al icrelor negre și al peștelui afumat"820. În aceeași perioadă, Jurilovca avea: 416

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
o clădire nouă ca sediu al primăriei comunei. Exista și o școală pentru copiii lipovenilor din localitate. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 1 941 de locuitori, din care: 1 828 de lipoveni, 61 români, 17 tătari și 5 bulgari 821. Comuna Nalbant cuprindea satele Nalbant și Testemel, fiind așezată pe valea pârâului Telița, la 20 de km nord-vest de Babadag. Se învecina la nord cu localitatea Telița, la sud cu Armutlia și Bașkioi, la vest cu

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
moară și 37 de fântâni. În anul 1899 în satul Ortakioi a fost construit un sediu nou pentru primăria comunei. Populația comunei Ortakioi era, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de 686 de locuitori, din care: 280 erau români, 249 tătari, 142 germani 824. Comuna Potur era așezată aproape de vărsarea pârâului Beidaut în lacul Golovița, la 21 km sud de Babadag, fiind traversată de șoseaua Babadag-Constanța. Se învecina spre nord cu localitățile Ciamurli de Sus și Ciamurli de Jos, spre vest

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]