3,383 matches
-
8-24 august 1921), Cluj, 1921; Vraja cântecului, București, 1923; Într-o țară, departe, București, 1925; Oglinda fermecată, București, 1925; Din lumea lor, București, 1926; Floarea din poveste, București, 1926; Măscărici, București, 1933; Cântec de sirenă, București, 1934; O ulcică la taica, București, [1935]; Congresul păpușilor, București, [1938]; Pici și pitcoace, București, [1938]; Când se deschide cerul, București, 1939; Stigmat, București, 1940; Năzdrăvăniile lui Mitu fugar, București, f.a. Traduceri: Ugo Ojetti, Folchetto, D’Annunzio, Linia inimii și alte nuvele, București, 1914; Giuseppe
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
Izabela Sadoveanu, „Vraja cântecului”, ALA, 1929, 447; Camil Baltazar, N. Pora, „Tiparnița literară”, 1929, 6-7; Al. Robot, „Măscărici”, RP, 1933, 4558; Al. Robot, D.N. Pora la al doilea roman: „Cântec de sirenă”, RP, 1934, 4760; Ovidiu Papadima, „O ulcică la taica”, G, 1936, 4; Octav Șuluțiu, „O ulcică la taica”, F, 1936, 2; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 233; Al. Raicu, „Când se deschide cerul”, „Tribuna tineretului”, 1939, 28-29; Al. Bilciurescu, „Stigmat”, TIL, 1940, 1126; Ciopraga, Lit. rom., 592; Dicț. scriit
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
N. Pora, „Tiparnița literară”, 1929, 6-7; Al. Robot, „Măscărici”, RP, 1933, 4558; Al. Robot, D.N. Pora la al doilea roman: „Cântec de sirenă”, RP, 1934, 4760; Ovidiu Papadima, „O ulcică la taica”, G, 1936, 4; Octav Șuluțiu, „O ulcică la taica”, F, 1936, 2; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 233; Al. Raicu, „Când se deschide cerul”, „Tribuna tineretului”, 1939, 28-29; Al. Bilciurescu, „Stigmat”, TIL, 1940, 1126; Ciopraga, Lit. rom., 592; Dicț. scriit. rom., III, 862-863. S. I.-J.
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
nu-i bine, fiindcă atunci cînd țintuiești ceva pe catarg, e semn că lucrurile s-au încurcat rău de tot. Ha, ha! moș Ahab! Balena Albă! o să te țintuiască ea! Iată un brad. Odinioară, pe cînd trăia în districtul Tolland, taică-meu a tăiat odată un brad și a găsit în el un inel de argint - inelul de cununie al unui negru bătrîn. Cum de ajunsese acolo? Așa au să spună și despre catargul ăsta într-o zi, cînd au să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mătușă, care nu era măritată la vremea respectivă, așa că de multe ori chema un taxi, o, Doamne, acum îmi aduc aminte, binecuvântată să-i fie amintirea, a murit deja, acum câțiva ani, trei ani, așa că, fiind singură, era sora lui taică-meu, mă lua la ea vinerea și sâmbăta. Pe drum ne opream, ne opream în centru și întotdeauna îmi cumpăra o carte sau vreo jucărie. Chiar îmi amintesc că aveam o tricicletă atunci, am fost atât de încântată, că ea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
care un elev, șeful uneia dintre micile bande care făceau ravagii în orfelinatul nostru, a scuipat în direcția mea fire de tutun din chiștocul pe care-l ținea în gură, anunțând cu o șuierătură disprețuitoare: „Doar toată lumea știe că pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine...“. Sau altă dată, în cursul unei hoinăreli, când am surprins-o din întâmplare, pierdută printre bălăriile dintr-o viroagă, pe femeia aceea pe jumătate despuiată și beată, pe care doi bărbați
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ascundă sub „bolți“, „donjoane“ și alte frumoase vechituri. Adevărul ăsta a explodat azi-dimineață la orfelinat, când un mic șef de bandă, înconjurat de zbirii lui, i-a aruncat acele cuvinte, pe jumătate cuvinte, pe jumătate scuipături: „Doar toată lumea știe, pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine!“. Tot adevărul lumii se concentra în acel scuipat. Era materia însăși a vieții. Agresorul lui nu putea în nici un caz ghici cum murise tatăl adolescentului, dar știa că în orfelinatul lor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu copilul lor... Povestea îmi fusese încredințată cu mai bine de un an în urmă, într-o seară de iarnă, în izba cea mare și neagră, în ziua în care strigătul unui adolescent fusese cât pe ce să mă ucidă: „Taică-tău împușcat ca un câine de mitraliori...“ De atunci, de la o sâmbătă la alta, povestirea continuase oferindu-mi ceea ce-mi lipsea cel mai mult la orfelinat - certitudinea că înainte existaseră pe acest pământ de niște oameni care mă iubeau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Gâscă cele spuse. Degeaba-i el om strângător, că fimei-sa scurmă ca găina și ce adună el împrăștie ea în toate părțile. Și bună pornirea avea Petrea Malai, de când îl știu. Odată, când era băet, s-a dus cu taică-su la adunat fân și pe drum Petrea a găsit un capăt de sfoară. - Tatăi, a strigat el. - Ce-i, măi ? a zis bătrânul. - Am găsit un căpătăi. - Unde, măi ? - în drum, tatăi. - Pune mâna și ie-l, măi ! Chibzuiala
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și învățase felurite căi de a face față unor momente grele. În cazul de față de pildă, ce sa gândit el, să pândească pe fiecare pe rând ca să învețe din experiența lor și ce a reținut? Prima oiță a murit când taica a intrat în casă să mănânce, deci el nu va veni în casă după mâncare, mai bine va lua pâine, slănină, cârnați și o ceapă roșie într-o traistă. Fratele cel mare a vrut să scape de plictiseală cu vinul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
înstelată, dar îi va spune să stea acasă și să doarmă liniștită până când o va căuta el. Nu vroia să-i fie distrasă atenția deloc. Și așa a și făcut. A pregătit cele trebuincioase, și-a salutat mama, frații și taica erau plecați la pădure, după lemne. Straja o vedea ca o treabă serioasă, de care depindea chiar existența familiei. Nu a zis taica că nu se pot apuca de o casă nouă dacă pierd oile rând pe rând?! Deci trebuia
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
atenția deloc. Și așa a și făcut. A pregătit cele trebuincioase, și-a salutat mama, frații și taica erau plecați la pădure, după lemne. Straja o vedea ca o treabă serioasă, de care depindea chiar existența familiei. Nu a zis taica că nu se pot apuca de o casă nouă dacă pierd oile rând pe rând?! Deci trebuia să slujească cauza cu cea mai fermă hotărâre! A țesălat caii, a făcut curat la vaci și la oi, așternând paie uscate la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pomenea pe Luminos, mândria familiei, mânzuțul lui... Abia aștepta sfârșitul săptămânii, când plecau din nou la țară. Mitică se dădea jos primul din mașină și striga: Bunicule, am sosit! Între timp deschidea cele două aripi ale porții, ca să poată intra taică său cu mașina în curte. Primul drum îl ducea către grajd, ca să salute mânzul și calul. Între timp trecură trei ani din viața lor, mânzul a crescut, arăta ca și un cal adult. Când îl striga mânzul își ridica capul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
micuța de la înălțime. Mărul nostru stă în continuare liniștit, impetuos, imperial... în așteptarea altor musafiri curioși și curajoși an de an. Peter Pan în dumbrava Sibiului -Mamă când sosește Beti? -Trebuie să vină din clipă în clipă, așa a zis taică tău. -Uite-l pe tata!... dar e singur! -Vai de mine, strigam cu o voce strangulată.... Și Beti? Fetița mea? -Tată, unde-i soră mea?! -Soră ta? Apare în acest minut. Stați liniștite nu vă împacientați! V-am pregătit o surpriză
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
face un pas amenințător către pitica, care de spaimă se așeză forțată pe scaun, dar plângându-și soarta de copil frustrat în continuare, de data asta cu ceva mai blând... Mă uit la băiețaș care stătea liniștit pe bancă, la taică său, care și-a găsit obiectul muncii înjurând și ocărind din cale afară pe copila, și la maică sa, care stătea netulburată pe bancă, nui păsa de cea mică nici de preț de o privire, nu știu dacă era gravidă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
netulburată pe bancă, nui păsa de cea mică nici de preț de o privire, nu știu dacă era gravidă sau nu, dar lingea o înghețată cu un zâmbet perfid, parcă zicea: na, țiai găsit și tu să nu asculți de taică tău... Fetița era într-un hal de murdărie de nedescris, ca de fapt și ceilalți membri ai familiei. Lacrimile erau singurele curate la ea și poate sufletul spontan, încă nedeformat de tehnicile distorsionate ale familiilor sărace (că despre tehnicile contorsionate
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai bag grâul și porumbul pentru păsări și celelalte animale, după ce le aduc de la câmp. Peste tot sunt de găuri de la șobolani. Astea nu-s condiții de locuit pentru o femeie cu trei copii. Mama începu să plângă și insistă: - Taică, grâul și porumbul le sui în coșere, iar camerele, împreună cu fratele Mirel, le puneți la punct să fie cât de cât locuibile. Fratele mamei tocmai atunci intră pe poartă, venind de la vărul Ionel ce locuia peste drum. Mirel veni direct
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Unsprezece tocmai Împlinise cinci ani. Găsise de curând În curte o pasăre moartă și o adusese Înăuntru, să i-o arate mamei. Îi plăcea să Împuște, să dea cu ciocanul, să spargă lucruri și să se ia la trântă cu taică-său. Într-o casă atât de masculină, Tessie Începuse să se simtă În plus ca femeie; se vedea, peste zece ani, prizonieră Într-o lume dominată de capace de roți și hernii. Pentru mama, o fiică ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt cel puțin trei polițiști grași care stau la tejghea În localul tatălui tău? ― Le dă cafea pe gratis. ― Și de ce crezi că face asta? ― Nu știu. ― Nu știi? Bine. O să-ți spun eu. Le plătește taxă de protecție. Lu’ taică-tău Îi place să-i aibă prin preajmă pentru că i-e frică de noi, ăștia negri. ― Nu-i adevărat, am spus eu, trecând dintr-o dată În defensivă. ― Nu crezi? ― Nu. ― Bine atunci, reginuțo. Tu știi mai bine. Dar acuzația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascundea pe acoperișurile lifturilor, se ascundea În patul lui Meg Zemka - ea și orgasmele ei multiple, ea și dinții ei stricați, ea, care-i șoptea În ureche atunci când făceau dragoste: ― Uită-i pe ai tăi, frate! Sunt niște porci burghezi! Taică-tău e un exploatator, frate! Uită-i. Sunt morți, frate. Morți! Ăsta-i adevărul. Ăsta de-aici. Hai că-ți dau eu ce-ți trebuie, puiule! OBIECTUL OBSCUR Mi-am dat seama azi că n-am făcut cine știe ce progrese, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
despre Ed, avea un cap Îngrijit. Părul, atât cât Îl avea, Îi era dat pe spate. Avea o față brutală, agresivă. Nările Îi erau Întunecate și fioroase și bărbatul se tot Învârtea În jurul meu, ridicând scaunul și ascuțindu-și briciul. ― Taică-tău te-a lăsat să-ți porți părul așa? ― Până acum. ― Aa, deci bătrânul te pune la punct În cele din urmă! Ascultă-mă pe mine, n-o să regreți. Femeile nu vor un bărbat care arată ca o fată. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâna inertă cu a sa și o găsi caldă. Măcar trăia! Asta conta. Ana trăia. Nu știa ce ar fi făcut dacă ea nu ar mai fi fost pe lume. Îmi pare rău că te-am alungat după ce a venit taică-tu să te ia înapoi. Mă bucur că ai rămas. Îmi pare atât de bine... Ana? Ana! Simți o tristețe imensă înaintea sa și groaza îl împietri. Știa ce se întâmplă! Sufletul ei se detașa de chipul angelic în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ea a fost răsplata cu care i-a cumpărat tăcerea. Acum începe să se întrebe dacă nu cumva a fost un preț prea mare pentru un intrigant ca el. Că îl mână dorința de glorie de la spate, ca și pe taică-său. Dar într-un sens rău. Nu a moștenit nimic din decența, onestitatea și demnitatea lui Pollio. Imbecilul vrea o bu cată din conducerea imperiului. Și nu e singurul. Mai sunt și alții care trag sfori în timp ce-i așteaptă sfârșitul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o să devină la rândul ei vestală, gândește Occia. — Tatăl tău a fost flamin? se interesează și rex. Vestala Mamă plescăie nemulțumită. Ar trebui și ăștia doi să sară peste asemenea întrebări stupide, chiar dacă fac parte din canon. Parvenitul de taică-său n-avea cum să ajungă flamin, augur, preot salian, quindecemvir sau septemvir, ca să invalideze alegerea. Funcții dintr-astea sunt oferite persoanelor cu importanță politică, nu unui coate goale care s-a îmbogățit peste măsură în nici zece ani. Cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se înfricoșează într-un glas cei trei. Plancina șoptește precipitat: — Da’ au trecut atâția ani de când a murit... — Optsprezece, răspunde sec Antonia. Vipsania se întinde și ia mâna Planciniei într-ale ei. — Era doar o copilă când s-a prăpădit taică-său, dar în tot acest timp a plătit din plin tributul dragostei și al durerii. Desigur, desigur, se grăbește să încuviințeze femeia, încur cată. — Și de ce tocmai acum? e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să reîmprospăteze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]