8,025 matches
-
exterior, până când timpul le-a măcinat și risipit. O altă modalitate de a obține o construcție rezistentă din lemn constă în aceea că lemnul finisat superficial, chiar despicat, este secționat la dimensiunile determinate de distanța dintre „amânarii” dispuși vertical în talpa casei și prinși prin întapare în costoroabe. Pentru întaparea lemnului de umplutură se folosea sistemul mai vechi de „șănțuire” a amânarilor, cu toporul, barda și dalta. În funcție de locul ocupat de amânari, „șănțuirea” se făcea pe două sau trei părți unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
635 din 16 septembrie 1950 referitoare la însămânțările de toamnă. Deși se face propagandă masivă privind măsurile luate de partid și de stat pentru dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai, în comună lipsescă produse de primă necesitate: petrol lampant, talpă, încălțăminte, opinci, țesături, confecții care se dau pe puncte, pe cartelă. Activiștii aveau obiceiul impusă de a opri cetățenii veniți de la muncă ca să-i „lămurească”. Unul l-a oprit la Primărie pe un luncaș care venea cu carul cu vitele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau obișnuiți cu politica guvernelor față de ei. Luncașii, de exemplu (ne spune Toader Boca), au primit așa zisul „porumb (păpușoi) de milă”, murdar, care, apoi, a trebuit să fie plătit. Așadar, nu era un lucru nou în politica economică față de talpa țării: cei din 1945, comuniști și necomuniști, continuau o veche practică. Comisia locală de împroprietărire a înscrisă în tabele pe toți îndreptățiții 55 din comună, 322 capi de familie la care s-a adăugat un tabel separat, scrisă cu cerneală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu se fi observat că în Parlamentul României nu se afla niciun țăran. Când s-a făcut Unirea de la 1859 în divanurile ad-hocă au fost câte șase deputați țărani (pontași li se spunea), cel mai cunoscut fiind Ion Roată. Apoi talpa țării n-a mai fost prezentă decât în Marea Adunare Națională, în timpul regimului comunist, o prezență formală, de ridicat mâna, dar, totuși, o prezență. Ar fi bine ca în Parlamentul de acum țărănimea să fie prezent efectiv, nu prin reprezentanți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe piatră și apoi puneau bârne care se încheiau la capete. Casele aveau, în general, o cameră și o tindă, iar altele două camere despărțite prin tindă. Din vechi, în case se făcea cuptor cu horn. Pe cuptor se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fără rege decât un client cu picioarele pline de bălegar!“ Iată ce mi-a zis Bourrache într-o zi când îl sâcâiam. II Prima zi de luni din decembrie. La noi în orășel. 1917. O vreme siberiană. Pământul trosnea sub tălpi și zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr, și Grosspeil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
albe. Părul i se încurca în iarba veștejită de diminețile geroase. Mâinile ei micuțe strânseseră în ele vidul. Era atât de frig în ziua aceea, încât mustățile tuturor se umpleau de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau în cercuri. Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o văzu de îndată, ocupat cum era să privească pantofiorii de vară, din crep și piele tăbăcită de culoare neagră, ale căror vârfuri și tălpi erau acoperite cu puțin noroi. Iar acest noroi mai curând cenușiu decât brun lăsase o dâră pe jos, pătând cu alb pătratele negre și cu o culoare întunecată pe cele albe. Se știa că procurorul poartă, indiferent de vreme, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pământ. Judecătorul începu să fluiere încet și să-și legene bastonul ca și cum ar fi alungat muște. Soarele străpunsese ceața și făcea chiciura să se topească. Eram la fel de țepeni ca țărușii din parc și aveam obrajii aspri și tari ca niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase să mai ia notițe, ce ar fi putut scrie, de altfel? Totul fusese spus. — Bine, bine, bine... spuse iarăși Mierck, legănându-se pe vârful picioarelor. Apoi, se întoarse deodată spre jandarmul orașului: — Transmiteți-i complimentele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o seară, ai intrat fericit în casă, veneai din grădină. Prinsei o stea de foc cu mâna, mamă!, păi, cum o prinseși?, păi, căzu din ceruri, veni printre pomi direct în mâna mea, mă trecu o lumină din cap până-n tălpi, de tremurai de focul ăla, și ghiuleaua se lovi singură în inima mea, din palmă în inimă, maicăăă, ce putere avea și ce căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înecat întâi în mirosul de... ce-o fi fost?, i se părea că miroase a lut, ce-o fi fost?, a găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în picioare niște cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia ca pentru schi. O nebună, care îi zicea bărbatului meu îi e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o grădină... Anita - îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă până la tălpi, deși, dimineața, pe la opt, când apăruse la ușa lui, era în blugi, pulover și cizme - cu pletele ei blonde, ridicate în vârful capului, se pregătise pentru o repetiție pe care o avea de făcut actorul aflat în primul lui an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca o femeie bătrână, oare ce am?, ia paharul cu apă de pe masă, lipăie cu tălpile goale prin grădină, spre firul ăla de apă care trece prin marginea din dreapta, varsă apa din pahar în pârâu, apele care știu, un vânt bate deodată, neașteptat, ca și cum ar lua ceva, poate vântul turbat al toamnei care vine misterios, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mi-a spus că fiul său, aflat la Yale, i-a scris că toți tinerii de acolo Își poartă lenjeria de vară pe tot parcursul iernii și, de asemenea, că umblă tot anul cu părul ud și cu pantofi cu talpă subțire. Amory, habar n-am dacă asta-i moda și la Princeton, dar sper că tu nu ești atât de nechibzuit. Îl Împinge pe orice băiat tânăr nu numai la pneumonie și la paralizie infantilă, ci și la diferite boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba ca cineva să rănească aici pe‑un altul, atunci Anna și Rainer sunt aceia care‑o fac. Gata cu gerul sticlos de pe drumurile de țară, gata cu pantofii de duminică cu talpă subțire, care nu se potrivesc nici cu vremea, nici cu cel care‑i poartă. Gata cu alergatul într‑un suflet la cinema, la filmele western, de unde ieși cu impresia că ești tu însuți cowboy, deși n‑ai întâlnit acolo decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale înotătorilor. E o lumină care nu iartă. Anna stă pe jos, cu ambele mâini aduse în față, fiindcă nu are sâni. E mută, ceea ce i se întâmplă din când în când, de ceva vreme, la intervale neregulate. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc necunoscut. Anna deschide din nou gura, dar nimic, iar nimic. Dacă o să înceapă iarăși povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
veni. Primăvara asta e destul de caldă și, foarte probabil, va urma apoi o vară caniculară care, după ce elevii își vor lua bacalaureatul, îi va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nevoit să plece și s‑o ia și pe Anna. Plecați, vă rog, amândoi. Scăldați în ură, frații se îndreaptă spre ieșire, târșâind picioarele pe gazonul englezesc și strivind intenționat mai mulți boboci scumpi, frunze și fire de iarbă sub tălpile pantofilor, subțiate ca o coală de hârtie; un pantof modern cu bot ascuțit își pierde considerabil din forma inițială dacă i se aplică o talpă nouă. Apoi o iau spre stație, în timp ce Rainer ține un monolog în care explică de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gazonul englezesc și strivind intenționat mai mulți boboci scumpi, frunze și fire de iarbă sub tălpile pantofilor, subțiate ca o coală de hârtie; un pantof modern cu bot ascuțit își pierde considerabil din forma inițială dacă i se aplică o talpă nouă. Apoi o iau spre stație, în timp ce Rainer ține un monolog în care explică de ce a plecat el de bunăvoie. Din acest motiv este mai tare decât Hans, care n‑a rămas de bunăvoie. Slavă cerului că măcar sora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că ele se află cu totul altundeva, pe tărâmul artei. Anna nu spune nimic. Mai strivește trei furnici (una dintre ele ocupată cu căratul de greutăți, iar bucata de râmă sau ce‑o mai fi e și ea storcită de talpa Annei) împreună cu propria inimă sângerândă, deși aceasta îi aparține lui Hans. Până acum au adus deja destule prejudicii prorpietății altora și oamenilor străini. Rainer spune, zău, sincer, nu mă cac pe mine de frică, dar nu cred că‑i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am fost cuprins din nou de acea suferință care devenise deja parte din mine. Nu-mi păsa ce-ar putea crede despre mine, tot ce simțeam era impulsul incontrolabil de a mă arunca la picioarele femeii, de a-i linge tălpile pantofilor, În orice caz, eram gata să fac orice ca să Îi arăt limpede că eram complet subjugat. Mă gândeam că metoda cea mai directă de a i-o dovedi era să-i Înghit excrementele. În fața ochilor mi-a apărut propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]