KorAP: Find »[drukola/base=tanc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...426 >

10,628 matches

Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599

venea cu o zestre enormă de cunoștințe și îndemînări care-i asiguraseră deja notorietatea. Cînd armatele ocupante au intrat în București, pictorul s-a hărnicit imediat și a compus o scenă, jenantă prin nesinceritatea ei, golită de bunul simț românesc: tancul invadator, împresurat de mulțimea care exulta toropindu-l cu florile recunoștinței... Ce tristă replică la Bătaia cu flori la Șosea, pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît de bine! Evident, au urmat, mai tîrziu, onorurile: maestru

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît de bine! Evident, au urmat, mai tîrziu, onorurile: maestru emerit al artei, artist emerit, tam-tam, tam-tam. Iată însă și momentul de maximă duplicitate: cam în același timp cu zugrăvirea tancului ocupant, pictorul se retrăgea cu uneltele sale bune în satul Bîrnova, lîngă Iași, la conacul familiei Inculeț, cea care pusese umărul la aducerea Basarabiei lîngă trupul țării. Se retrăgea și, în liniștea mirosind încă a mortarul proaspetei capele ridicate aici

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Brauner, Țuculescu, Teutsch, cu toate aceste forțe incontestabile, România ar fi putut juca, chiar și dezavantajată de handicapul statului minor, un rol marcant în Europa. N-a fost să fie, pentru că istoria ne-a chemat iarăși la ordin, iar în urma tancurilor... "eliberatoare" picturii bune nu i-a mai rămas, ca și altor segmente de spiritualitate, decît să încerce să supraviețuiască. A rezistat primului atac proletcultist și i-a păstrat pe simeze, scurtă vreme, pe Pallady, Ressu, Iser, Steriadi, necontaminați, dar a

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-mbracă cu hainele boierești și se fandosesc înde ele sau în oglinzile odăilor. Complexul slugii, extins, ne dă imaginea unei Românii care a trăit, în ultima jumătate de secol, cel mai dezonorant răstimp istoric. Tagma comuniștilor, ajunsă la putere prin tancurile ocupantului și obrăznicindu-se progresiv, a vrut să dea replică celor la care slugăriseră și care fuseseră condamnați după legi de proveniență asiatică. Cum, altfel, poate fi interpretat gestul unui fost pantofar care, ajuns președinte într-o republică impusă, s-

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
de la Cotroceni. Vizita reginei Ana mi-a întărit convingerea că românii, mare parte din ei, au rămas bolnavi de frică. Dar sindromul nu e chiar atît de simplu, pe cît pare. Frica cvasigenerală, virus nou, necunoscut de români, adus de tancuri și inoculat în deceniile comuniste, se pliază pe soiul de șiretenie străveche, șiretenia ca rezistență în calea imperiilor. Am crezut cu toții că sfîrșitul dictatorilor torționari a mîntuit pe români de nenorocitul sindrom. Nu. Vă mai aduceți aminte cum se fereau

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
dictată de interesele regimului pe care-l girează și, nu în ultimul rînd, personale, ca produse finite ale cîtorva generații de servanți ai Moscovei. Dacă țara ar reveni, cum ar fi în firea lucrurilor, la destinul ei monarhic, fracturat de tancurile sovietice, și în tronul Palatului s-ar afla, legitim, Regele Mihai, acest mare personaj al istoriei noastre n-ar avea cum să recurgă, n-ar avea de ce să recurgă la soluțiile frivole ale unui prezident cu subconștientul marcat de ilegitimități

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
mînă, într-un cîrd nebun. Pe străzile acestui Iași dulce-otrăvitor, hi-ha, hi-ha, beee... 1998 Pastel cu pubele 10 mai Găsesc în ușa atelierului o invitație la două momente marcînd ziua de 10 Mai, ziua națională a României pînă la invazia tancurilor și nepusă nici azi, în regim democratic, în drepturile ei legitime. Invitație purtînd antetul "Mișcării pentru Regatul României" și al Societății "Amicii regelui Mihai". Mulțumesc pentru noblețea gestului. Dar aș remarca, mai întîi, un lucru. Dacă aniversarea acestei zile sfinte

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
CC-ului, convertiți, chiar sub gloanțele diversiunii din decembrie, la social-democrație, fiind cel suedez. (Cînd, dacă tot e vorba de modele, cel spaniol, prin soluția lui monarhică, ar fi fost naturalul, congenerul unei Românii care a devenit republică prin invazia tancurilor.) În mintea proaspătului dezertat de la Editura Științifică (marxistă) pentru a răspunde, vai, chemării destinului în aducerea țării pe noi trepte... de..., tentația nordică era una care dădea bine, elevat, în confuzia generală iscată de păsăsirea lugubrului scaun de către căpcăunul stalinist

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
chiar inevitabila realitate. De ce, în fond, un festival enescian de talia celui actual n-ar beneficia, și el, mediatic, de înaltul patronaj al șefului statului (chiar dacă, să zicem, statul ăsta nu e cel al lui Enescu, ci republica instaurată de tancurile rusești), de ce înalta muzică nu ar primi obolul capului țării? Dar, care cap? Care țară? Cine s-ar jena să-i vadă pe Juan Carlos, Blair, Chirac, Havel "patroni" legitimi blazonînd festivaluri de anvergură?! (Sperăm să nu apucăm ziua în

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar fi fost inventat de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă. Și mai e ceva, încerc să dau consistență propriului demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
tunicile de gală. Destinul pare să-i joace, și azi, demnului monarh feste pe care nici în coșmarurile lui din timpul grevei regale nu credea să le mai cunoască. Acceptînd cu naturală condescendență interesata curtoazie a celui care, fără invazia tancurilor, ar fi rămas în promiscuul anonimat din care s-a ivit întîmplător. Destinul ultimului mare personaj al veacului XX. În decembrie '89, cînd ambasada "noastră" din Paris stătea cu obloanele trase zi și noapte, ca să nu auzim tranșantul "communistes, assassins

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
un tîrziu, gratuit-amuzat, așa cum o făcea cît îl ținuse patima. Vivat! zic și nu-mi pot dezlipi ochii de pe dezolanții pereți goi. Dar comunismul? N-a făcut și el tot un sezon? Dar ce sezon! Ițiți cu înverșunare golănească în urma tancurilor și ocrotiți de bodnărașii și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
fel de istorie e asta? Crede tînărul erudit Adrian Cioroianu că genul acesta de oră de istorie ne interesează pe noi, cei care, slavă domnului, avem la ce medita dacă e vorba de trecutul României pînă la invazia acesteia de către tancurile rusești? Dar, hai, și la această invazie (de jumătate de secol), însă dintr-o cu totul altă perspectivă decît cea sugerată de elefanții dictaturii. Crede dumnealui cu adevărat că aceste cancanuri ale unei mizerabile forțe malefice de import moscovit, care

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
cu precădere de stratul suprapus al spiritului, cel care a determinat, în veac, făurirea statului român modern și care în pofida terorii comuniste a întreținut eroic demnitatea unei nații cu așa nobilă ascendență. Ei, bine, scăpat de regimul torționar, adus de tancurile rusești și întreținut de succesorii acestora, substanțialul segment al intelectualității autentice (nu cel din păcate și mai substanțial al colaboraționiștilor de toate nuanțele) are de dus o, să sperăm!, ultimă bătălie cu reziduurile unui comunism ce se dovedise a fi

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă la invazia tancurilor rusești și înstăpînirea hahalerelor autohtone. Abrevierea scriitoarei, dincolo de tăietura ei ludică, diagnostichează exact starea de spirit a junimii din sinistrul interstițiu. Restrîngînd aria la un Iași care, oricum, nu fusese un oraș oarecare, sînt de rememorat secvențe stenice, sustrase cu

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
ȘERBAN" (care, deși l-a cunoscut pe Mihai Ursachi, nu l-a însoțit la expoziția de pictură suedeză) 12 iulie Distinsul ceremonial pentru că a fost cîndva unul al corespondenței a dispărut de mult. O dată cu dispariția acelei distinse Românii călcată de tancurile calmuce. Cu pana sau cu tocul, persoane calme se așezau la biroul (pentru corespondență) și-și transmiteau gînduri cum n-ar fi putut s-o facă tête-à-tête. Și asta nu din lașitate sau din lipsă de franchețe, ci, pur și

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
pentru că asta a fost menirea lui: să profeseze meseria de om politic), ni-l putem deci imagina ținînd cont, în oricare dintre problemele acute ale țării, de părerea trotuarului? Cum ar fi arătat acea Românie (pe care au distrus-o tancurile rusești și golănimea autohtonă), dacă s-ar fi lăsat sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit Regatul României. Un prim upercut în figura indigestă a comunismului remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar numai și cu barbișonul lui atît de antipatizat de

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și regăsească fibra profundă. Alterată, de data asta, nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult timp decît ne imaginam în urmă cu

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
de vocație. Cum, vai!, au existat atîția, ducă-se pe pustii!, în secolul roșu. Măi, drăguț și talentat băiețică i-aș spune, dacă l-aș întîlni lasă-te de goangele antimonarhice ale bunicilor tăi vajnici apărători ai republicii aduse de tancurile rusești și vezi-ți de pictura ta! Pentru că, realmente, e una bună. (Se-nțelege cred, de ce omiterea numelui expozantului de la Cupola nu are nici o relevanță particulară. Ci doar una general simbolică.) 20 decembrie Decît de plîns, mai bine de rîs

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
arată (încă) a stradă copen... Și-atunci pictorul din acest interior (probabil destul de asemănător cu al confratelui său occidental) nu are încotro, vede, vrînd-nevrînd, strada foită de o lume peste care, din păcate, a trecut urîciunea unui comunism impus de tancurile rusești, lume ce face eforturi eroice, acum, să se emancipeze de sub stigmat, să-și asigure, singură, organic, dezvoltarea, neputînd oculta convulsiile momentului, în care sînt implicați factori deocamdată nespecifici normalității. Numiți totuși, atît de frumos și reconfortant, societatea civilă. Din

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253

care cuprindea 150 apartamente. Tov. Gheorghiu-Dej: Eu sunt de acord. Se reduce personalul cu 68.000 oameni. Tov. Borilă: Nu ajunge până la cifra dinainte de despărțire. Tov. Gheorghiu-Dej: E mai puțin. Ei au făcut o a doua armată, au avut și tancuri etc. Sigur că trebuie să întărim puterea de foc înspre graniță, în special spre Iugoslavia. Eu sunt de acord cu propunerea tov. M. Constantinescu. Sigur că trebuie să elibereze clădiri. Tov. M. Constantinescu: Să studieze și să propună ei singuri

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]