4,350 matches
-
Pentru ce? am intervenit eu. — Ca s-o vezi cum reacționează. Nu-ți va spune nimic, desigur. Sau te va minți Încă o dată. Important e să Înfigi banderilla, dacă mi se permite comparația taurină, și să vezi Încotro ne conduce taurul sau, În cazul nostru, vițelușa. Iar aici Îți faci intrarea dumneata, Fermín. În timp ce Daniel pune carnea la saramură, dumneata te plasezi discret, supraveghind-o pe suspectă, și aștepți să muște cîrligul. Cum o face, te iei după dînsa. Dumneata presupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bogdan NEDELCU Eu sunt poetul fără har Ce-aruncă versuri pe hârtie Am mii de vise-n buzunar Dar n-am habar în a le scrie Și sunt actorul cabotin Ce-și uită replica pe scenă Sunt taurul și sunt ucis Hebdomadar într-o arenă Un pictor parkinsonian Ce-împroașcă pânza cu vopsele, Un astronom buimac, miop, Holbându-se pierdut la stele Sun fals precum o tobă spartă Sunt putred ca un măr stricat, Ratarea unei lumi banale
Autoportret. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]
-
de mîini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul preasfînt, nu cu sînge de țapi și de viței, ci cu însuși sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. 13. Căci, dacă sîngele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințește și le aduce curățirea trupului, 14. cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ce le aduceau, fiind curățiți o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștință de păcate? 3. Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; 4. căci este cu neputință ca sîngele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele. 5. De aceea, cînd intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; 6. n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
se nemereau, e drept, cu flori sau pene roșii. Acea licărire da poate vreo veselie ochilor ei fixat: de obicei pe orizonturi așa de tenebroase în profesia moșitului perpetuu, sau poate deprinderea sângelui o atrăgea spre roșu ca pe un taur. Intr-o zi discuția între Rim și Lina, pe subiectul unui trandafir roșu de cârpă la pălărie, avusese loc în fața lui Mini și Nory. Lina, astfel înfruntată, se supărase de tachinările doctorului, se învinețise 67 înăbușit, cum îi. era felul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
seama că n-a știut niciodată numele cerșetorului. — Nu știu. Vocea pare să cumpănească o clipă. Apoi tușește, se aude zgomot de chei și zăvorul este tras. Poarta se deschide larg, lăsând să se vadă un bărbat puternic ca un taur, acoperit doar în dreptul șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atârnă niște sariuri uriașe de mătase pe o sârmă întinsă de la un capăt la altul al casei. Bărbatul, care lui Pran i se pare uriaș, își face loc prin acel furnicar de femei cu aerul plictisit, dar demn, al unui taur pe un câmp de juninci. Pran n-a mai văzut niciodată atâtea femei la un loc. Toate par foarte tinere și neobișnuit de frumoase, iar unele sunt cam dezbrăcate. Poate că este amețit, pentru că a suferit de foame, dar acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământul. — Ridică-te, îi zice Nuharoo și le face semn eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci de ani. Ochii lui sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre lucruri mărunte. Face remarci despre vreme, în timp ce el întreabă de sănătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în mine obscurități asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am așezat alături de ea, fără să scot o vorbă. Țîșnind din pupitru, Patricia se opri lîngă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care zburase din dosarul directoarei, acesta nu mă privi. Acasă m-am arătat surprins de transformarea lui. - Las-o pe aia, îmi zise junior, aia a fost la ședință. Era tocmai ședința în care, după matură chibzuință, hotărîsem să iau taurul de coarne și să răstorn tot ce aveam pe suflet. Pregătisem judicios un scenariu, cu introducere principială urmată de confruntarea cu faptele din școală. Bănuiam interesul tuturor pentru scandal și, deși nu trăgeam nădejde să se ridice careva împotriva lui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
eroi. Vor fi și drame în romanul meu. Să presupunem, de pildă, că excavatoristul, care urma să plece în concediu, se înfurie că, în loc de asta, a fost trimis pe șantier. Conflict neantagonist. Se răzbună pe manete. Mașina cu grumaz de taur (îmi place imaginea!) mușcă pămîntul și se rotește pe șasiu cu mișcări de reptilă atacată. Barajul crește văzînd cu ochii. Minunîndu-se de puterea excavatorului oamenii rîd bucuroși. Urmat de adjunct, directorul-secretar urcă pe dig. Cupa excavatorului care vîjîie prin aer
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nimic, nici când Îi spun că e idioată și cretină, vită-ncălțată și dobitoacă. Mă fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se Întreabă, În covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu nu știi că astea pe la paisprezece ani visează deja la bărbați?”. „Să nu glumiți cu așa ceva!” - făcea. „Dați-mi un briceag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să-i potolim.” „Dau.” Numaidecât, Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să facem negoț unii cu alții. Să aducem, Însă, fiecare și câteva muieri și, cu bună Învoire, să le schimbăm Între noi care cum ne va plăcea.” „Nu ești prost deloc”, se scărpină În lațe ăl de se și visase taur singur peste o ditamai cireada de juninci, „dar nici gândul meu n-a fost prea rău, să știi!” „Ba a fost! Uite, eu, de-o pildă, nu te-aș lua taman pe tine să te țin pe mâncare bună ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Înroșiseră obrajii, ochii Îi scăpărau În cap de nerăbdare. Directorul nu putuse scăpa de el și-i promisese că În seara aceea avea să-i Împrumute un microscop de la școală, pentru ca iscoditorul să vadă cu ochii lui că sămânța taurului era vie și că În ea se mișcau și Înotau de mama focului mititeii aceia cu cap mare și codiță tremurătoare ca niște mormoloci. Sămânța de prăsilă era Închisă În niște țevișoare de plastic pe care erau imprimate cu albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vie și că În ea se mișcau și Înotau de mama focului mititeii aceia cu cap mare și codiță tremurătoare ca niște mormoloci. Sămânța de prăsilă era Închisă În niște țevișoare de plastic pe care erau imprimate cu albastru numele taurului de la care se recoltase, data, rasa, crescătoria. Directorul căpătase de la ingineri cinci tubulețe pe care, la rându-i, le Întinsese cu gravitate În glas - semn de mare apreciere - lui Vieru și-i dăduse Îndrumări: „Le ții În apă caldă zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de boier de la oraș; dacă poți să-l ții În apă fără să te frigă, Înseamnă că se simte bine și sămânța de bovină. Auziți, băi, fraților, stau și mă gândesc: cum dracu’ le-or fi făcut ăia laba la tauri? Cu două mâini, cred. Ia uite, pe al nostru Îl cheamă Oțel, așa scrie pe tub. Ce cuminte o fi stat taurul Oțel să-i gâdile ăia toroipanu’! Ia arătați-mi mâinile! Așa. Da. Pot să vă citesc viitoru’: amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de bovină. Auziți, băi, fraților, stau și mă gândesc: cum dracu’ le-or fi făcut ăia laba la tauri? Cu două mâini, cred. Ia uite, pe al nostru Îl cheamă Oțel, așa scrie pe tub. Ce cuminte o fi stat taurul Oțel să-i gâdile ăia toroipanu’! Ia arătați-mi mâinile! Așa. Da. Pot să vă citesc viitoru’: amândoi o să fiți oameni ai muncii de nădejde, Încadrați În meseria de mulgători de tauri. Baroane, tu o să poți lucra și cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scrie pe tub. Ce cuminte o fi stat taurul Oțel să-i gâdile ăia toroipanu’! Ia arătați-mi mâinile! Așa. Da. Pot să vă citesc viitoru’: amândoi o să fiți oameni ai muncii de nădejde, Încadrați În meseria de mulgători de tauri. Baroane, tu o să poți lucra și cu gura, că tot ți se Întinde până la urechi când râzi, iar tu, Ectorașe, cu mânuțele tale de cucoană poți să Încerci la porci, berbeci sau țapi, că au crânjelu’ mai subțirel”. Ca să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și terminase strachina și râgâia de sătul, se apucase să spună către ceilalți, care Încă lipăiau cu lingurile de lemn prin fiertură: „Bă, fraților, de ce Îmi amintește mie coleașa asta de taurul Oțel?!”. „Păi tu oi fi mâncat și de la el și știi”, făcuse Baronu. „Eu, vericule, n-am Înghițit așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
părăsit acele teritorii despre care nici prin cap nu le trecea că se vor numi, Împreună cu altele, multe și Întinse, adunate laolaltă, Europa. Și nici nu aveau cum să știe, căci, hăt, multe generații mai Încoace, destrăbălatul Zeus, prefăcut În taur, avea s-o fure pe fiica regelui fenician Agenor, Europa, și, drept răsplată pentru fetia luată cam cu anasâna, să dea numele ei unui Întreg continent. Timpul trecea, oamenii se nășteau și mureau Între două clipiri ale feluriților zei supremi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pregătise s-o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți. Așternuse acolo, cu litere cam tremurate, câteva rânduri În creion chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa a fătat ceva care nu era nici vită, nici cal. Am crezut că e semn rău. Am omorât vițelul ori cârlanul ori ce-o fi fost și l-am Îngropat departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți. Așternuse acolo, cu litere cam tremurate, câteva rânduri În creion chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa a fătat ceva care nu era nici vită, nici cal. Am crezut că e semn rău. Am omorât vițelul ori cârlanul ori ce-o fi fost și l-am Îngropat departe de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ROTIRE... Bine‐mi e și cald în astă zi de august, cu nevastă lângă mine, și cu pace; n‐ are moartea ce‐mi mai face, n‐ are boala cum pătrunde să‐mi dividă viața‐ n runde, să mă lupt cu taur‐ping, zăbrelit de mortul ring; închid ochii pe chindie și‐ ascult vântul cum adie șoapte de eternitate; strigă luna să‐ mi arate c‐ a muri e doar rotire... Draga mea‐ i cu două fire ‐ncărunțite peste tâmple; s‐ ar putea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]