4,202 matches
-
spune oare lumea că fiul meu va ajunge un filfizon? Dacă va alege ceasul? Oare nu va fi atras de ticăitul acestuia? Baveta lui Tung Chih e udă toată. Când eunucii îi dau drumul, el merge de-a bușilea spre tavă. E atât de strâns în haine, că mișcările lui sunt lipsite de agilitate. Aplecându-se înainte, toată lumea privește cu nerăbdare. Simt privirea lui Nuharoo îndreptată în direcția mea și încerc să par sigură pe mine. Am răcit aseară și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îndreptată în direcția mea și încerc să par sigură pe mine. Am răcit aseară și acum mă doare capul. Am băut pahar după pahar de apă în încercarea a a mă calma. Tung Chih se oprește și se întinde spre tavă. Mă simt de parcă eu aș fi pe masă, și nu obiectele. Am nevoie brusc să merg în camera de toaletă. Ies în mare grabă din sală și izgonesc servitoarele înainte ca ele să mă poată urma. Așezată pe vasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a trimis pentru prima oară după mine. Îmi amintesc vremea când m-a tachinat cu curaj în fața Marii Împărătese, și îmi vine în minte ziua lui obraznică, dar fermecătoare. Îmi amintesc sunetul făcut de plăcuțele de bambus când cădeau în tavă și degetele lui atingându-le pe ale mele când mi-a dat ruyi-ul. Amintirile mă întristează și simt că trebuie să îmi spun din nou care este motivul pentru care mă aflu aici. Din șoaptele miniștrilor aflu că suflarea Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vis venit din lumea veche, simt o deplinătate sufletească care se destramă imediat ce rețin pe retină cei patru pereți ai cămăruței în care locuiesc. Într-o dimineață m-am sculat terorizat. Plutea încă în fața ochilor capul meu întins pe-o tavă de către cineva care i-l oferea lui Fărocoastă. Începusem să observ că visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi care se descărcau în timpul nopții. Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă de argint plină cu rodii în care, simbol al inimilor înamorate, erau înfipte săgeți. Pe umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am răpsfoit. Deodată simții că-mi bate inima. Erau foile unei epistole care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spunea că se temuse ca nu cumva cineva să-l fi crezut mort și să-l fi Îngropat de viu. Se mai pomeniseră cazuri. S-a ridicat și s-a repezit ca un bezmetic Încoace și Încolo, a răsturnat aparate, tăvi, sticle cu revelator și fixator ba chiar, nefericitul, s-a pomenit În brațe cu scheletul care atârna cuminte În stativul lui. Norocul l-a Îndrumat către ușă și i-a proptit clanța În palmă. Când Foiște a izbucnit pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se băteau pe spate, vorbeau despre orice, dovedind mare știință În toate. De mâncare aproape că nu se atingeau - Își umflaseră bine burțile chiar de la mizilic -, așa că Înainte cu o oră de miezul nopții, când nevestele lui Tatapopii aduseră o tavă imensă cu spinare de cerb lopătar dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar, purcel de lapte, măsline grecești, cozonaci, tava cu spinarea de cerb, plăcinte cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate În sirop de miere de salcâm, alune, fistic și mieji de nucă prăjiți. Soldații izbutiră să mănânce tot, În afară de bobițele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se dădea mai totdeauna un sfert de pâine neagră și un castron de zeamă lungă. Ba, Încă, atunci când voia să-și cumpere vreun flecușteț pe care eu nici nu l-aș fi băgat În seamă (căci Îmi era pus pe tavă fără măcar să mă obosesc a-l cere), Își vindea cartelele de masă și făcea foamea zile Întregi ori se oferea voluntar la cantină, unde spăla sute și mii de farfurii și tacâmuri contra unui blid de mâncare. Pe când eu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adoarme ultimu’ e prost!”. Cum adică „cine adoarme ultimul?” Nimeni n-ar fi putut spune asta În afară de cel care chiar adormea ultimul, Însă n-ar fi recunoscut așa ceva În ruptul capului. Toate Întrecerile la somn se terminau la egalitate, În fața tăvii rotunde care, uneori, răspândea miros de scorțișoară și coajă de lămâie rasă. Când mirosurile mi-au gâdilat nările și cuptorul mi-a dogorit fața, ceva din mine s-a răscolit, dându-și seama că eram pe moarte, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măritase. Ștergarul Înfățișa un bărbat grăsuliu așezat la masă În fața unei carafe și a unui pahar. Zâmbea cu Încântare și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
femeie e o soție cu nimic mai prejos de Nene a mea,“ își spuse Hideyoshi. În timpul acelui scurt interludiu de meditație, însă, soția lui Inuchiyo terminase de pregătit două sau trei feluri. Îl conduse afară din bucătărie, ducând ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre fortăreața de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș de brazi. Slujutorii întinseră un covor pe iarba de alturi și puseră două tăvi cu mâncare și carafe de sake. — Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Îl conduse afară din bucătărie, ducând ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre fortăreața de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș de brazi. Slujutorii întinseră un covor pe iarba de alturi și puseră două tăvi cu mâncare și carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă ești grăbit? întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fardul și îmbrăcămintea lui Oichi și ale celor trei fiice ale sale dădeau petrecerii un aer incredibil de proaspăt și chiar elegant. Cea mai tânără dintre cele trei surori avea doar zece ani și, când vedeau fetița veselindu-se printre tăvile cu mâncare și oamenii gălăgioși, înfulecând bunătăți și făcându-le farse surorilor ei mai mari, până și luptătorii bătrâni, cărora puțin le păsa de moartea lor iminentă, erau nevoiți să-și mute privirile în altă direcție. Katsuie băuse prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-a dreptul. Alergătură, telefoane, jurăminte că nu-i așa, ci viceversa, hârâială, cotonogeală pe sub mesele diplomatice, rugăminți, amenințări, flota a șaptea, limba soacrei ( asta mai lipsea aici!) și tot specialități din acestea, ale casei americane, au fost puse pe tavă, pentru a fi consumate cu noduri, de către cei care fuseseră făcuți de rahat în telegramele diplomatice americane. Dar famelicul australian Julian Assange, pompează în continuare telegramele, pe saitul său WikiLeaks de pe Internet, până când vor pune americanii mâna pe el și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a plecat fâțâindu se și dându-i o importanță nemaipomenită, că a reușit să-i încuie cu o întrebare pe toți cei de acolo. Cine știe de unde reținuse și ea ceva despre Cântărețul de jaz și l-a bușit pe tavă acolo. Eram nervos nevoie mare, că nici unul din platoul acela, nu i-a spus parașutei despre ce este vorba cu acest film. Cântărețul de jaz, este primul film cu sunet, a fost turnat în 1929 când toate filmele erau mute
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
arată de fapt pe Ceaușescu așa cum era, un om pentru oameni, și să facă filmul pe baza unei mese rotunde, unde să mestece vorbe otrăvite, tot felul de neîmpliniți mintal, tot felul de frustrați, care niciodată nu au ajuns la tava cu bucate, tot felul de gloabe literare pe care până în 1989 nu-i băga nimeni în seamă, pentru incompetența lor literară, tot felul de gunoaie sociale aduse pe val de apele mizerabile a acelui bunt din 1989. De abia în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
droguri nu numai fizic, dar și psihic. Iar dependența fizică e ireversibilă, a adăugat Josephine de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu te cred, am șuierat eu îngrozită. O porție proaspăt coaptă de furie mi-a fost servită pe tavă. Era abia scoasă din cuptor. Mi-am amintit cum, înainte să plece, lui Clarence i se spusese că nu mai putea bea niciodată și că atunci chestia asta mi se păruse perfect logică. Dar atunci fusese vorba de el. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apropia. Am localizat sursa, m-am întors în direcția aia și-am văzut-o pe Helen. Era îmbrăcată cu o bluză roșie cu volane și o fustă foarte scurtă. De gât avea atârnat un sombrero. Iar în mâini avea o tavă. —Ce faci aici? m-a întrebat ea. — Ce faci tu aici? am întrebat-o și eu. Aici lucrez, mi-a răspuns ea simplu. Atunci am înțeles totul. —Ăsta e abatorul? am vrut să aflu. —Alții îi spun Club Mexxx, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a apărut, relaxat, în spatele meu, fumând un trabuc de contrabandă, chestie cu care numai el putea să scape basma curată. Harry și-a așezat o mână, plin de afecțiune, pe umărul lui Bea, apoi a scos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de mâncare toată ziua, iar nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să arunce nici măcar o privire către tavă. — Nici eu nu vreau, a urmat-o ca un ecou Randall. Servitoarea a așezat tava de argint între mine și domnul Cox, care a înfulecat fericit vreo câteva mini-tarte cu crab. Sunt delicioase, am spus eu luând o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să arunce nici măcar o privire către tavă. — Nici eu nu vreau, a urmat-o ca un ecou Randall. Servitoarea a așezat tava de argint între mine și domnul Cox, care a înfulecat fericit vreo câteva mini-tarte cu crab. Sunt delicioase, am spus eu luând o a doua tartă. Domnul Cox a clătinat din cap. — Încearcă și pateurile cu somon, mi-a sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]