14,658 matches
-
ești! Te-am văzut la televizor. Până și nevastă-mea a zis că ai buci mișto. Mariana nu se gândea decât că doamna Popa trebuie să împingă și să respire, să împingă și să respire, să împingă și să respire. Taxiul opri pe un maidan. Mariana nu se gândea decât că doamna Popa trebuie să împingă și să respire. Taximetristul o trânti la pământ și începu să împingă și să respire, să împingă și să respire, să împingă și să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă, nu lua liftul, ia ceva - dacă poți, ia un taxi - și hai la teatru. ― De ce? ― Păi azi ai spectacol. E marți, e ora 18.00, ar trebui să încep, dar o mai lungesc eu un pic dacă tu o scurtezi acolo și vii. Ai înțeles? ― Da, răspund tremurat, căci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mi-a spus el mai târziu, dacă se oprea liftul, ce te mai făceai; avea dreptate. Afară era ceață de s-o tai cu cuțitul, nu știu, parcă am fugit o bună bucată de vreme, am găsit la urmă un taxi și pe la și jumătate eram la teatru. Pompi, calm, umbla pe culoar, mă ia de după umeri, mă bagă în cabină, mă urmărește cum mă îmbrac, bate la ușă cineva, era Beligan, Pompi, ești nebun, e și jumate, cât?, se minunează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aproape întotdeauna poartă haine sport de un fel sau altul) și‑i spune lui Rainer, în care sălășluiește dragostea pentru ea (pe care el n‑o arată ca să nu‑și piardă prestigiul): împrumută‑mi și mie douăzeci de șilingi pentru taxi, că n‑am bani la mine și mama e plecată în vizită. Plângând ușor, Rainer scotocește în portofelul său mic, iar Sophie primește banii care pentru Rainer reprezintă o sumă mare, pe care sigur n‑o s‑o mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
banii nu înseamnă absolut nimic, fiindcă prezența lor e de la sine înțeleasă. În schimb, Rainer se uită lung în urma frumoasei bancnote de douăzeci de șilingi, chiar și după ce aceasta a părăsit de mult casa. Tatăl lui Rainer consideră mersul cu taxiul o grandomanie pe care fiul său trebuie să și‑o reprime - chestiune care - pierde sensul atunci când acesta plătește altora taxiul. Sophie privește taxiul ca pe un mijloc de transport. Sophie n‑o să‑i mai dea niciodată banii înapoi, o să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bancnote de douăzeci de șilingi, chiar și după ce aceasta a părăsit de mult casa. Tatăl lui Rainer consideră mersul cu taxiul o grandomanie pe care fiul său trebuie să și‑o reprime - chestiune care - pierde sensul atunci când acesta plătește altora taxiul. Sophie privește taxiul ca pe un mijloc de transport. Sophie n‑o să‑i mai dea niciodată banii înapoi, o să uite, fiindcă pentru ea n‑au nici o valoare reală. Rainer o să se gândească obsesiv la acești bani, ca de altfel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de șilingi, chiar și după ce aceasta a părăsit de mult casa. Tatăl lui Rainer consideră mersul cu taxiul o grandomanie pe care fiul său trebuie să și‑o reprime - chestiune care - pierde sensul atunci când acesta plătește altora taxiul. Sophie privește taxiul ca pe un mijloc de transport. Sophie n‑o să‑i mai dea niciodată banii înapoi, o să uite, fiindcă pentru ea n‑au nici o valoare reală. Rainer o să se gândească obsesiv la acești bani, ca de altfel și la alți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tot întâlnești elevi care plâng. Fete care bocesc și băieți care se smiorcăie pe coridoare, la toaletă și în sălile de științe ale naturii. Fără nici un rezultat. Se dau palme. Sophie coboară treptele și, ajunsă afară, se urcă într‑un taxi, de parcă toată ziua n‑ar face nimic altceva. Anna Witkowski scoate un țipăt nearticulat și i se dă voie să plece acasă înainte de terminarea orelor. Profesorii vorbesc ca și cum ar avea îngăduință pentru faptă. Cel care a făcut asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce spunea, dar ce mă enerva și mai tare la el era modul acela artificial de comportare doar pentru a fi În trend cu atmosfera newyorkeză. Eu nu știam mai nimic despre acest oraș, dar, după ce am văzut Șoferul de taxi și Cowboy-ul de la miezul nopții, New York-ul a devenit orașul viselor mele. Însă acum ajunsese locul preferat de orice vedetă la modă care-și dă aere că vine să studieze arta comediei muzicale pentru o jumătate de an sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui, care vorbeau cu toții despre comediile muzical, despre jazz, pictură, investiții imobiliare, acțiuni la bursă. Bărbatul Însă respira un aer diferit. N-aș putea să-l definesc exact, dar avea ceva din aerul lui Robert de Niro din Șoferul de taxi sau al lui Dustin Hoffman din Cowboy-ul de la miezul nopții; Îmi lăsa impresia unui renegat care și-a rupt toate legăturile cu orașul. Nu puteam să Înțeleg de ce, dar aveam o vagă impresie că statutul de renegat era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
preajmă. Abia după miezul nopții am putut scăpa de Monkey și de regizor. Era deja trecut de ora unu. M-am Întors În cameră și mi-am pus cele mai murdare haine pe care le aveam, apoi am luat un taxi. Șoferul era un arab care nu auzise de Bowery. Am repetat de vreo câteva ori numele cartierului, Încercând să-l pronunț cât mai clar. Însă arabul avea o pronunție și mai groaznică decât a mea. Probabil că avea și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
teanc de documente despre Războiul din Golf În față. Probabil că aș fi introdus În calculator informații pe care nu le deținea nici măcar prim-ministrul, dar cu siguranță n-aș fi știut că În New York se află un șofer de taxi sirian. Până am ajuns În Bowery, șoferul m-a boscorodit tot drumul că am fumat În mașina lui. Vagabondul docil japonez stătea lângă un panou metalic pe jumătate Îndoit pe care scria Bowery. Era așezat la ceva distanță față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să termine de spus „Vă costă 2871 de yeni“, că i-am și Îndesat trei hârtii a câte o mie de yeni În palmă, am deschis ușa și am ieșit. Am zărit-o pe Akemi făcând cu mâna spre un taxi să oprească. — Eu... murmură ea cu o voce tremurătoare În taxiul care ne purta spre ieșirea din Yotsutani. Cred că nu sunt bună de nimic, nu de acum, nu de când mă vedeam cu tine, ci dintotdeauna, de când m-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am și Îndesat trei hârtii a câte o mie de yeni În palmă, am deschis ușa și am ieșit. Am zărit-o pe Akemi făcând cu mâna spre un taxi să oprească. — Eu... murmură ea cu o voce tremurătoare În taxiul care ne purta spre ieșirea din Yotsutani. Cred că nu sunt bună de nimic, nu de acum, nu de când mă vedeam cu tine, ci dintotdeauna, de când m-am născut. Mai demult... ții minte că ți-am spus că din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atunci. Simțisem o empatie, o afinitate atât de copleșitoare Încât a trebuit să-mi opresc cu mâna tremuratul bărbiei. „Ceva s-a schimbat“, mi-am spus tulburat și mi-am Îndepărtat privirile de la fața lui Akemi, privind afară, pe geamul taxiului. În depărtare se zărea hotelul zgârie-nori, la unele ferestre era aprinsă lumina, altele erau cufundate În Întuneric, alcătuind un fel de mozaic ce părea să ne Întâmpine. Privește, i-am spus lui Akemi. Privește, hotelul parcă ne așteaptă pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de un birou mare, din spatele căruia te Întâmpinau două recepționere. Locul Îți lăsa cu atât mai mult impresia că este destinat doar puținilor privilegiați. La un astfel de hotel nu puteai veni pe jos după ce schimbai mai multe metrouri. Nici măcar taxiul nu dădea bine. Am ajuns ștergându-mi fruntea de transpirație exact În momentul În care un Bentley gri parca În fața intrării, din el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aici În interes de serviciu nu am sesizat aspectul acesta, dar acum, așezat pe o bancă, fără a mă confunda cu peisajul, mi-am dat seama că locul acesta lăsat În paragină era complet deschis, accesibil oricui. Am venit cu taxiul până aici, dar nu am văzut nici un râu sau vreo barieră, nici ziduri sau vreo poartă, și totuși, imperceptibil, am pătruns Într-o altă lume. Am văzut odată la televizor un documentar despre mahalalele din Rio de Janeiro: o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta nu-i plăceau cluburile din oraș. De fapt, Îi plăceau locurile elegante și strălucitoare. Spunea că preferă barurile de striptease pentru că aici se adunau oamenii de rând, de la imigranții de-abia sosiți care Își câștigau existența ca șoferi de taxi, până la producătorii de seriale din L.A. Dar cred că adevăratul motiv era că găsea aici o mulțime de fete goale, vesele și amabile, și-i era mai ușor așa. Oricum, nu-mi amintesc foarte clar ce mi-a povestit Yazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cer. Mi-am cumpărat un hotdog de la o tarabă și m-am mai Încălzit mâncându-l. Apoi m-am Îndreptat din nou Înspre Bowery. Nu avem de ales decât să-l Întreb direct pe Yazaki despre Reiko. Pe drum, În taxi, nu mi-am putut lua ochii de la fotografie. Reiko nu semăna cu nici una din femeile cunoscute de mine până atunci, nici cu fotomodelele văzute În pictorialele din reviste, sau cu actrițele de la televizor sau de la cinema. Nu semăna nici măcar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a Încrucișat drumul Întâmplător pe stradă. Îmi dădea impresia că existența ei era Întemeiată pe premiza că s-ar putea evapora În orice moment. Nori grei acopereau cerul New Yorkului În acea după-amiază. Deși nu-l Întrebasem nimic, șoferul de taxi se prezentase În gura mare: „Eu sunt din Israel!“. Din când În când lăsa În jos fereastra și urla la cei de-afară. La fel ca Gan, avea un tic verbal: la fiecare două cuvinte zicea: „La naiba!“. „La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu mai sufle așa de tare? Ia uită-te acolo, la naiba, la fata aia care fură ciorbă de pui, la naiba, de la magazin! Uită-te, cum vrea s-o ascundă sub fustă. La naiba, o s-o verse pe toată.“ Taxiul cobora Înspre sudul orașului și peisajul care se Întindea Între 77th Street și Bowery era numai bun pentru ochii mei Încețoșați de oboseala dată de decalajul orar, de consumul de cocaină și de somnifere. Era murdar, Întortocheat, dezlânat. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Un ceai În Sahara am mers cu Reiko În Maroc. Bineînțeles, a fost una din excursiile alea de mare stil. Într-o zi ne-am aventurat un pic mai mult În inima uscatului, pornind de la Fez. Am schimbat mai multe taxiuri, apoi am luat autobuzul și am ajuns, În cele din urmă, la un sat fără nume unde am rămas peste noapte. Aveam la noi hașiș de cea mai bună calitate. Reiko mi-a zis că era prima dată când fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lucrurilor. Or să-l învețe să conducă și să se ocupe de un motor. Or să-l transforme într-un nazist, desigur, da’ cel puțin va fi un nazist care se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să dobândească o calificare în mecanică nu era, probabil, cine știe ce consolare pentru un bărbat care, la vârsta pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o săptămână după aia. — Ce s-a întâmplat când a intrat cealaltă fată? — Păi, n-aș putea să spun sigur. Eram mai preocupată să-mi trag răsuflarea decât să mă asigur că el a ajuns cu bine acasă într-un taxi, înțelegeți ce vreau să zic? Din câte știu eu, pur și simplu și-a luat repede lucrurile și s-a cărat. — Cum arăta? — Purta uniformă. — Ce fel de uniformă? Poți să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bun lucru pentru toată lumea, dat fiind că granița era în cea mai mare parte muntoasă. Era seara devreme când trenul a ajuns la gara Haupt din centrul Nürnbergului. Din fața gării, de lângă statuia ecvestră a unui aristocrat necunoscut, am luat un taxi care ne-a dus spre est, de-a lungul lui Frauentorgraben și paralel cu zidurile orașului vechi. Acestea sunt înalte de șapte sau opt metri, iar pe ele se ridică din loc în loc mari turnuri pătrate. Acest imens zid medieval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]