1,695 matches
-
actului de cumpărare inițial. Criterii de eliminare, cum a Învățat la școală: Merc-uri din perioada 1948-1950, cumpărători din sudul Californiei, date statistice care să se potrivească cu Dudley, Stomp, Vachss, Teitlebaum, Perkins, Carlisle și Breuning. Ore Întregi de săpături, un teanc de zeci de centimetri - apoi un dosar straniu, pe care Îl simțea că arde. Un Merc coupe din 1948, gri cumpărat pe 10 aprilie 1953. Înmatriculat pe numele Margaret Louise March, femeie, albă, data nașterii 23 iulie 1918, păr castaniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sus: Raymond Dieterling cu o călimară În mînă. — Începe cu pornografia. Jack Vincennes a vorbit cu tine despre ea acum cinci ani și a considerat că ascunzi ceva. Încă un interogatoriu brutal? — Nu-l face să fie. Timmy Îndreptă un teanc de fotografii. — Jerry Marsalas l-a pus pe David să creeze... porcăriile alea ciudate. Jerry era un om foarte rău. A fost Însoțitorul lui David ani de zile și se ocupa de drogurile care Îl mențineau... relativ normal. Uneori mărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Exley voia să-i Întoarcă un serviciu. Paznicul Îi indică un loc. Ed parcă și rupse cămașa lui Mertens. Un gest brutal. Omul era o uriașă cicatrice ambulantă. Lux veni spre el. Ed scoase două pungi de praf și două teancuri de bancnote de o mie de dolari. Le așeză pe capotă și coborî geamurile din spate. Lux sosi și cercetă bancheta din spate. — Cunosc lucrarea asta. E Douglas Dieterling. — Așa, pur și simplu? Lux bătu cu degetul În praf. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și poate nici nu trebuie spus totul, doar înșirate faptele celor cinci ani câți trecuseră de atunci, nici măcar în ordine și nici măcar toate, pentru că nu toate înseamnă ceva, ci luate la întâmplare. Cum i-a adus într-o zi un teanc de reviste, pe multe le vedea pentru prima oară, și i-a zis: astea sunt faptele și ăsta-i spiritul vremii, aici și în alte părți, citiți-le! și i-a dat și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se răzgândește, vine spre ea și se așază pe un taburet care sâsâie sub greutatea lui. „Ce dracu’ am să fac acum?“, îi mai zice. „Întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar părea un coșmar, ăsta n-a fost doar un vis, ci chiar ce s-a petrecut - până a căzut iar în somn. Și se făcea că era în aceeași încăpere mare, cu geamuri imense, slab luminată, lângă biroul cu teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut apă, ți-ai potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la sfârșit, înaintea plecării ei, când va fi terminat de triat și împărțit totul, până atunci să aibă măcar pe ce sta, și hârtiile, teancurile imense de hârtii. În acestea încerca să facă ordine, să păstreze ce ar fi avut vreo valoare și trebuia păstrat, să îngrămădească prisosul în coșuri pe care să le ducă pe rând la crematoriul din subsol, cu Andrei Vlădescu alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi putut lipsi verigi, date, nume și locuri între care să facă legătura, între fapte de mult intrate în istoria unui om ce și el, la rândul său, aparținea acum celor trecute. Priveau acte de tot felul, carnete, chitanțe, scrisori, teancuri de vederi decolorate, cum se tipăreau la începutul secolului, calendare, fotografii mari și mici, în sepia sau alb-negru, invitații la nunți ai căror miri vor fi având de mult nepoți și la botezurile unor prunci ce vor fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și tot ce-i acum mă leagă și...“ „Nu.“ „Adică?“ „Nu, sigur că nu. Ai înnebunit?“ Dar glasul lui era tot înghețat și o urmărea cu privirea cum se ridică și-și găsește de lucru la biroul ei, așezând în teancuri revistele feministe: „Adică? Ce-i sigur?“. „Ce spui.“ Și pe urmă izbucnind: „Ce e rău? Ce e rău în orice ar fi făcut? Ce-i cu tine? Nu mai pricep nimic. Ce-ai vrea să se fi întâmplat? De ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și odată să trăiască și asta, își spunea că sosise vremea. Astfel existența lui își va găsi sensul. Dar sosise vremea? Poate nu era chiar prăbușire ce se întâmpla cu el. O vreme se mai străduia să lucreze, își așeza teancuri de cărți pe masă, scotea fișe cu scris mărunt, încerca să urmărească filiația ideilor și transformărilor unei teorii o dată cu trecerea deceniilor și secolelor. Fără plăcere. Simțea că lipsește ceva, poate ceva esențial care ori nu-i e dat, ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se drept la el, apoi la cărțile îngrămădite pe masă. „Iartă-mă. N-am știut că citești atât de mult.“ „Am încă și mai mult de citit“, îi răspunde. Mâna lui închidea o carte și așeza alături câteva fișe. „Tot teancul ăsta pe care îl vezi e abia început. Și nu-mi prea merge“, spunea. „Da.“ „Și tu nu crezi și vii și...“ „Da. Iartă-mă.“ Nu se mai putea uita la el, și-a plimbat privirea peste lucrurile din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și toate gândurile și... Dacă are dreptate? își zicea, dintr-odată incapabil să se mai așeze la masa de lucru, uitându-se cu mirare la teancul de cărți încă necitite, a căror stivuire acolo, alături de el, n-o mai înțelegea, i se părea străină. Dacă gândurile lui sunt absurde și nu de partea lui, ci de a ei se află adevărul? Și mai întâi ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faci, de ce nu ești atentă?!“, a izbucnit Andrei Vlădescu și o privea cum se uită la el cu ochi mari și speriați. S-a ridicat brusc, a luat hârtiile, tamponându-le cu un șervețel, așezându-le alături și mutând tot teancul din fața ei. „Puțin îți pasă de munca altuia, n-ai decât obsesiile tale și te doare în fund de ce face altul!“, spunea, uimit chiar în clipa în care vorbea, gândindu-se: „Ce m-a apucat? Ce-mi veni să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
perdelele cu care fusese deja dotat apartamentul și tablourile, cumpărate cu mulți ani în urmă, nu oglindeau deloc gustul meu actual; faptul că atât de multe suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de sus a televizorului, policioara căminului - erau acoperite cu teancuri de hârtii, reviste și casete video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți, pe care le aranjasem personal, cu mulți ani în urmă, fuseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
erau încă acolo unde le lăsasem cu multe luni în urmă, pentru că intenționam să mă refamiliarizez cu ele și să încep să lucrez cu ele după-amiază. Au apărut după o căutare de vreo jumătate de oră și le-am pus teanc pe biroul abia eliberat. A fost fără nici o îndoială o zi extraordinară și ca să confirm asta, am mai făcut un lucru extraordinar. Am ieșit la plimbare. Apartamentul meu se afla în spatele unui edificiu impunător cu vedere spre parcul Battersea. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cât despre hotărârea de care vorbeam, s-a conturat destul de repede. Pe la începutul săptămânii, primisem un extras bancar și dimineață îl deschisesem, descoperind, nu prea surprins, că scosesem prea mulți bani. Și în acest caz, trebuia să fac ceva cu teancul de manuscrise care zăceau pe biroul meu. Dacă aveam noroc - și poate cu ajutorul unui miracol -, s-ar putea să obțin ceva bani din ele; dar va trebui să le citesc cât mai repede, ca să mă hotărăsc cum să-i abordez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o să treacă pe la redacție decât o zi sau două pe săptămână. Poate nici atât. Avea un birou personal cu numele ei scris pe ușă într-un colț îndepărtat al halei redacționale. Deocamdată nu conținea decât o mașină de scris și un teanc cu celelalte ziare din ziua respectivă. Se hotărâse ca titlul rubricii ei să fie PUR ȘI SIMPLU DE BUN-SIMȚ. Trebuia să umple aproape o pagină întreagă de tabloid, începând cu un articol de opinie destul de lung, urmat de câteva gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tabithei, care se afla în vârful unuia dintre cele mai înate turnuri ale clădirii. Te asigur că n-am avut deloc senzația că vorbesc cu o nebună. Camera ei era desigur într-o dezordine teribilă. Abia te puteai mișca printre teancurile de reviste cu denumiri oribile legate de aviație, bombardiere și istoria militară. Dar femeia însăși părea total compos mentis. Pe scurt, i-am spus despre descoperirea mea și ea a reacționat cu mult calm. A spus că are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceaiuri care nu erau niciodată băute. La început, am intrat cu ea ca să asist la discuții, dar prezența mea era clar nedorită, așa că am renunțat după primele două vizite și mi-am petrecut restul zilei în mașina lui Joan, răsfoind teancul de reviste și ziare vechi așezat de-a valma pe bancheta din spate și așteptând plictisit să iasă pe ușa vreunei primării sau a unui bloc turn. Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pește era de obicei suficient sau uneori încălzeam doar o cutie de supă și o serveam cu cornuri. Apoi duceam tava cu mâncare prin hol în apartamentul ei și i-o puneam peste picioare, în timp ce ea ședea proptită pe un teanc de perne. Eu mă așezam lângă ea - din punct de vedere tehnic pe pat, și nu în el - și ne consumam mica noastră cină împreună, unul lângă celălalt, oricine ne-ar fi luat drept o pereche căsătorită de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a început să se dezbrace. Am încercat să nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul, trandafiriul, uluitorul corp ieșea la iveală. Purta slip în loc de chiloți și, spre ușurarea noastră, se opri la ei, apoi făcu un teanc ordonat din haine, scoase un prosop din rucsac și îl scutură. Apoi porni spre apă, oprindu-se doar pentru a ne arunca o privire și a ne spune: — ’ Neața. Își păstrase ceasul de mână și câțiva pași mai încolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peste pervaz. Viv clăti ceștile. Apoi scoase pudriera și rujul și se duse spre oglindă. — E cazul să Înviorez vechiul machiaj de război, cred, zise ea. Helen Își aranjă repede fața, apoi se Întoarse Încet În camera de așteptare. Îndreptă teancul de Lilliput și strînse fierbătorul, cele trebuitoare ceaiului și ibricul. Se uită prin agenda de pe biroul lui Viv, Întorcînd paginile, citind numele. Domnul Symes, domnul Blake, domnișoara Taylor, domnișoara Heap... Știa deja ce dezamăgiri Îi Îndemnaseră să sune: iubite necredincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
reali, ea, Helen, era reală, ea care putea sta lîngă Julia și-i atingea fruntea... Se apropie de biroul Juliei. Ca toate lucrurile ei, era dezordonat, sugativa Încărcată cu prea multă cerneală, o cupă cu bonuri de trezorerie răsturnată, un teanc de hîrtii și plicuri, batiste murdare, coji de măr și panglici de mașină. În mijloc tronau caietele albastre și ieftine, Century. Pe copertă scrisese Bolnavi 2: conținea planul romanului la care lucra acum, un roman a cărui acțiune se desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o greutate. Kay și Mickey pălăvrăgiră și rîseră tot drumul pînă În Dolphin Square. Dar la garaj au fost Întîmpinate de Patridge, care le aruncă o privire de avertizare. — Ați dat de naiba, fetelor. Apăru Binkie. În mînă avea un teanc de chitanțe. — Langrish și Carmichael, unde dracu’ ați umblat? Ați fost văzute Întorcîndu-va acum o oră. Eram pe punctul de a suna la Control să vă dau pierdute. Kay Îi explică despre bombele incendiare și bărbatul rănit. — Rău, rău, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împături hîrtia repede. — Vă mulțumesc, domnișoară Chisholm, zise ea trecîndu-și degetul mare de-a lungul hîrtiei Împăturite. E o prietenă de-a mea. O să mă duc la ea, după ce-o să termin ce-am de făcut. Strecură biletul sub un teanc de hîrtii, luă un stilou, de parcă intenționa să scrie ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom Întorcîndu-se la biroul ei, puse stiloul jos. Descuie sertarul de la birou ei și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]