1,549 matches
-
Termin propoziția folosind cuvântul moșule. Ciudat, pentru că brunetul n-are mai mult de treizeci de ani. Se uită la mine ca și cum aș fi gândacul lui Kafka. Dar manevra mea a fost bine-venită. Îmi smulge revista din mână și aruncă pe tejghea o bancnotă de zece lei. Mersi, frate, m-ai scos din rahat. Am o noapte lungă-n față. Pentru câteva clipe îmi imaginez viața brunetului. Nu reușesc să-i dau o identitate clară. Poate e paznic. Dar un paznic nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
râmele și melcii de pământ umed, îi făceau greață (ajungea să pronunți cuvântul „râmă“, ca să facă o adevărată criză, să vomeze). Tata mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe Strada Domnească, unde se serveau la tejghea sau la masă gustări alese, trufandale, icre negre, nisetru la grătar și un fel de cârnăciori roșii în sos picant. Și melci am mâncat la Galați, sub formă de ciorbă cu multă ceapă, la o pereche de pensionari din curtea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am ținut tot timpul strâns de mână, cu degetele încleștate în ale lui. După război, ambii băieți s-au prăpădit în accident: mai întâi cel mic, tare blând și pistruiat, la Sibiu - intrând într-o cârciumă să și cumpere de la tejghea țigări, i-a zdrobit capul o sticlă de sifon adresată de cineva altui cap (devenise muncitor); cel mare a căzut iarna într-o prăpastie, în Munții Apuseni (era la schi sau la vânătoare? Locuia în Cluj, funcționar), fiind găsit abia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fel de informații din surse scrise ale secolelor l sau ll dar sînt amintite mormintele altor personaje din epocă. În Faptele apostolilor Saul nu dă nici un indiciu despre mormîntul lui Iisus chiar dacă el a fost contemporan și înfocat băiat de tejghea a răstignitului, scriind că l-a cunoscut și a propovăduit în numele lui și în credința lui o perioadă de timp. Ca să nu-i cinstești locul de veci și să-l lași moștenire memoriei colective, aduce a impietate și sacrile- giu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Simone își bea pe nerăsuflate cocktail-ul, și cum nu mai băuse picătură de alcool în viața ei, în scurt timp tânăra "simte că plutește". Ușor amețită, vorbește cu clienții, dă pe gât un al doilea pahar de Martini în spatele tejghelei și, "ca să fie la înălțime", sparge de podea două sau trei pahare. Vărul său Jacques râde. Ea e în al nouălea cer. Se duc atunci într-un alt bar, Les Vikings, unde Jacques o învață să joace poker cu zaruri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al nouălea cer. Se duc atunci într-un alt bar, Les Vikings, unde Jacques o învață să joace poker cu zaruri și îi comandă un gin fizz. În curând "timpul nu mai există". La ora două noaptea, tânăra bea la tejgheaua barului La Rotonde ultima băutură cu sirop de mentă. "În jurul meu sclipeau chipuri țâșnite din altă lume, în care se petrec minuni la fiecare colț de stradă. Și mă simțeam legată de Jacques printr-o complicitate indestructibilă, ca și cum am fi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe datorie, și pierdeau. Vroiau banul pe loc. Și atunci minerul venea la Ghiță Darie. Minerul însă culegea necazul, se împovăra în datorii. El și familia lui. La sfârșitul perioadei de consum trebuia să-și mai și descarce punga, la tejghea ua celui care l-a creditat. Acasă când ajungea, alt necaz. Începeau certurile cu soția care îi știa salariul și vedea că i se aduce mai puțin, față de cum își făcuse ea socotelile ca să acopere nevoile casei. De unde să se
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
doilea cîțiva stropi de Chianti adăugați sus-amintitului sos. Signor Angiolino schimbă, imperturbabil, fața de masă pentru ca să mai am eventual ce păta. Bruno și cu mine rîdem că nebunii și remarcăm cu surprindere că singnor Angiolino își face de lucru sub tejghea. Peste un minut, nu-l mai rabdă inima și își scoate capul într-un hohot de rîs cît se poate de latin. De la singura masă ocupată în afară de a noastră, un bătrînel cumsecade, care își citea ziarul în fața unei cafele, intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bun venit, se vede că-s cliente vechi, probabil slujbașe care vin să ia prînzul în fiecare zi la Gastonne. Sunt modeste, zîmbitoare, puțin obosite, grăbite, răspund amabil interpelărilor și se amestecă în discuția generală. La plecare, treci prin fața unei tejghele în spatele căreia Gastonne, într-o clipă de repaus, te încasează de o sumă derizorie, conform propriei tale declarații asupra consumației. Cafeaua o luăm mult mai tîrziu, după ce trecem în revistă comorile Palatului Pitti. Urcăm cărările umede încă ale grădinilor Boboli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și se simte obligat să-mi atragă atenția că e tare. Cu atît mai bine, răspund și băutura îmi arde într-adevăr gîtlejul și răspîndește culori azurii în fața ochilor meu și-n viață. Între timp, Jackie întreabă pe fata de la tejghea dacă știe ceva despre satul pe care-l căutăm. Nemaipomenită, fata aceea desculță, murdară, cu șuvițe unsuroase de păr blond căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum optsprezece ani pe care-i putea avea, într-o pereche de papuci rupți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
câteodată. Dar s-a schimbat totul, și încă aici nu se simte prea tare. Mama îmi descrie în scrisori soarta tristă a refugiaților polonezi. Găzduiește provizoriu o femeie tânără cu băiatul ei. Grigore, care nu încetase să meșterească ceva în spatele tejghelei, se instală brusc în mijlocul restaurantului pentru o demonstrație. Începu să deschidă și să închidă umbrela învățătorului. "Uite, Nicolae, ți-am reparat joarța!" Învățătorul se ridică și făcu și el câteva încercări: "Perfect. Mulțumesc, frate, datorită ție o să fiu mai bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cerului. Locotenentul vrea să încerce pianul, îl lași?" Ar face o plăcere la toată lumea. Locotenentul nu așteptă altă invitație. Se așeză la pian și, după câteva improvizații, atacă o sonată de Mozart. Grigore se așeză sprijinindu-se cu cotul de tejghea, iar Panaiota, care aducea mandarinele, se opri în pragul bucătăriei. Învățătorul își întoarse scaunul și se așeză picior peste picior, ca un adevărat auditor de concert. Doar bețivanul singuratic, scufundat în gândurile lui, nu se urni din loc. Locotenentul cântă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe tejghea ca să se deszăpezească: "Bună seara, Gogonea, unde e Grigore?" Ce ton! Pe aici pe undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit învățătorul și, mai încet, către locotenent: "Să ne ridicăm ca și cum am fi fost pe picior de plecare." Și către
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unde e Grigore?" Ce ton! Pe aici pe undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit învățătorul și, mai încet, către locotenent: "Să ne ridicăm ca și cum am fi fost pe picior de plecare." Și către Grig, care își făcuse apariția în spatele tejghelei: "La revedere, frate, noi ne ducem, sunt obosit." Prezența mea vă pune pe fugă? Se întâmplă ca, după concert, să fiu obosit, Farcaș." Nu știam că te extenuează să scârțâi la vioară. Grigore interveni oportun, luând hainele care se uscaseră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Fumul țigărilor împuțea aerul. Unul, care nu era în mână, se oferi să-i cedeze locul, dar îl refuză. Grigore îi aduse o țuică și o felie de pâine prăjită cu icre negre, pe care o mâncă sprijinindu-se de tejghea, și se și pregătea să plece din local, pentru prima oară iritat de vulgaritatea și nepăsarea camarazilor lui, când un val de aer rece mătură încăperea, împrospătând aerul. Era Hector care dăduse ușa de perete și, după obiceiul lui, îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
domnilor, câtuși de puțin, am spus asta pentru câine." Hector, care asista la schimbul de cuvinte aparent foarte interesat, scoase un lătrat plin de dispreț spre jucători, înainte de a le întoarce spatele ca să-l urmeze pe șeful de gară spre tejghea. Filip, mi s-a spus că azi noapte au fost uciși doi oameni pe zonă... " Da, încercau să treacă estuarul. E în curs o anchetă." În fiecare iarnă, de cum îngheață estuarul, unii fug... Își închipuie că pe cealaltă parte e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în tăcere, iar în celălalt capăt al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa lui, se duse la tejghea, de care se sprijini în coate, și întrebă dacă șeful de gară nu trecuse pe acolo. Nu, Hector tocmai plecase în căutarea lui. Locotenentul ardea de nerăbdare să facă stânga-mprejur. Nu avu timp. Grigore îi aducea deja țuica și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și influența rusească." Locotenentul nu-l asculta decât cu o ureche, împărțit între cheful de a o șterge și dorința de a-l aștepta pe șeful de gară. În fine, Hector năvăli în mijlocul restaurantului. "Filip!", exclamă Constantin îndreptându-se spre tejghea, strângând în trecere mâinile tuturor celor de la mese, pescari și autorități, și adresând fiecăruia câteva cuvinte plăcute. Dispoziția lui binevoitoare (prea indulgentă?) dezarma chiar și sufletele cele mai necăjite. Cutia de la tine, până să vină ceasul, am pus-o la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să răcnești așa?... I-a spart nasul vreunul dintre bosiacii ăia pe care nu încetați să-i răsfățați! Dar de data asta, o să-mi dea numele vagabondului, altfel îl înfund în pușcărie. Înțeles?" Vameșul veni să se alăture grupului de la tejghea. Era și mai pornit decât comisarul: "Sunt toți niște bolșevici ticăloșii ăștia, astfel au atacat Școala!" Exact, confirmă comisarul, sfidează Statul român care îi clocește la sânul lui! Învățătorul se întoarse oarecum restabilit după aventură. "Ți-ai rupt și gura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
calorifere din fontă în dreptul fiecărei ferestre. Uneori fierbinți de nu se poate pune mâna pe ele, de cele mai multe ori reci ca gheața. Cantina e o sală de dimensiuni mari, cu mese așezate pe trei rânduri. În celălalt capăt se află tejgheaua pe care sunt ținute vasele cu hrană. Ceva mai în spate, după o ușa metalică, se pare că e bucătăria unde sunt preparate ,,bunătățile’’. Trei-patru femei, nici bătrâne și nici tinere, duc vase goale în bucătărie și le aduc pe
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Mulți bătrâni veneau acolo mai mult să ciorovăiască, să afle ce s-a mai întâmplat prin sat, ce e nou în politică... Cumpărau nimicuri, numai ca să se afle în treabă. Când domnul Iftemie era ocupat cu alte munci, servea la tejghea lelița Iftinca sau fata lui, Aurora. Erau binevoitori și cu multă omenie și respect. De altfel, Iftemie era un om citit, avea multe cunoștințe din toate domeniile. Se lua la vorbă profundă cu intelectualii satului și rar când nu avea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
acele case frumoase, care acum îmi păreau altfel. Mai fusesem la Voroneț, însă abia acum priveam atent construcția și albastrul celebru al frescelor exterioare. Pe lângă mănăstire, ca întotdeauna, tot felul de tarabe și chioșcuri. Într-unul, Mircea observă în spatele tejghelei un cățel, și m-a atenționat asupra acestei mărfi. O femeie ne văzu și interveni, convinsă că era un câine adevărat "fiindcă se mișca!”. Nu puteam ocoli Humorul, la care, în ciuda sezonului, erau puțini turiști. Am urcat și în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
alți vânzători răbdători în șiretenia lor de comercianți versați în relația cu turiștii străini - se întrevedeau doar vânzări substanțiale, la prețuri duble sau triple sau... mai mult, oare? Naveai cum să reziști până la urmă: multitudinea tentațiilor și priceperea celor de după tejghea îți frângeau vigilența și te convingeau. Erai mulțumit că ai cumpărat la un preț bun, dar naveai cum ști dacă nu cumva te-ai păcălit. Ajuns acasă, în România și împărțind cadourile, nu mai eram sigur de calitate; începeam să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ai lui Pluto când îi ieșeau din orbite la vederea osului uriaș. Credeți-mă: alegerea era dificilă tocmai datorită diversității ofertelor, a culorilor vii și a prețurilor ce se schimbau rapid la fiecare nemulțumire sau pretenție a mea. Omul de după tejghea era dispus la orice schimbare, la orice compromis, el avea orice, pentru oricine, numai să nu-i plece clientul nemulțumit din magazin. Știa că, alături, concurența este pregătită să profite de cea mai mică stângăcie a sa, așa că, pentru el
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și artistice, să fie alterată substanța ființei naționale, căci scriitorul, ca entitate spirituală, este, sau ar trebui să fie, o componentă fundamentală a acesteia, expresia ei majoră". Pamfil Șeicaru, nici în Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu, nici în Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor, nu pune la îndoială marele talent al acestora. Cu un gust literar de necontestat, ce denotă o profundă cunoaștere estetică, își va denunța admirația față de înaltele virtuți artistice ale operei lor. Sadoveanu, spune Pamfil Șeicaru, s-a conturat, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]