1,581 matches
-
a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD, Compilation: Double Concerto For Piano, Tenor Sax, Symphonic Orchestra And Big Band Interpreți: Richard Oschanitzky - pian, Ștefan Berindei - saxofon alto & tenor, Dan Mândrilă - saxofon tenor, Wolfgang Güttler - bass, Johnny Răducanu - bass, Eugen Gondi - baterie, ș.a. Înregistrări în studioul radio în perioada 1966-1971.
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD, Compilation: Double Concerto For Piano, Tenor Sax, Symphonic Orchestra And Big Band Interpreți: Richard Oschanitzky - pian, Ștefan Berindei - saxofon alto & tenor, Dan Mândrilă - saxofon tenor, Wolfgang Güttler - bass, Johnny Răducanu - bass, Eugen Gondi - baterie, ș.a. Înregistrări în studioul radio în perioada 1966-1971.
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Colegiului Național „Gheorghe Vrânceanu” din Bacău, ca o răsplată financiară pentru eforturile celor care au obținut premii la olimpiadele școlare naționale.. În anul 1998 este ales cetățean de onoare al orașului Beiuș. În 3 octombrie 2000 organizează concertul susținut de tenorul Jose Carreras la Ateneul Român, cu prilejul aniversarii a zece ani de la constituirea grupului de firme Elvila, concert acompaniat de orchestra Filarmonicii din București, sub bagheta tânărului dirijor spaniol David Gimenez. Începând cu anul 2007, organizează, în colaborare cu Opera
Viorel Cataramă () [Corola-website/Science/305330_a_306659]
-
care cântase în orchestra militară Melody Masters. În paralel, până spre sfârșitul deceniului a studiat teorie muzicală cu ghitaristul și compozitorul Dennis Sandole. Dacă inițial cânta la saxofon alto, în această perioadă, John Coltrane a început să cânte la saxofon tenor în orchestra lui Eddie Vinson. Mai târziu, muzicianul avea să-și amintească de această perioadă din cariera sa, afirmând: "“... era o întreagă arie de studiu ce se deschisese în fața mea. Erau multe chestii pe care le realizau muzicieni precum Hawk
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa a devenit mult mai abstractă, încorporând diverse artificii precum multifonii și abordarea registrului altissimo, fără a mai vorbi despre acele “sheets of sound”. În studio, muzicianul va abandona saxofonul soprano, preferând saxofonul tenor. În consecință, membrii cvartetului vor urma aceleași tendințe, cântând mult mai liber. Toate aceste evoluții se pot constata de-a lungul albumelor apărute în 1965, The John Coltrane Quartet Plays, Living Space, Transition (ultimele două apărute în iunie 1965), New
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre tonuri mai înalte gama sonoră produsă în mod normal de saxofonul tenor. Pe la începutul anilor ’60, în timpul contractului cu Atlantic Records, a experimentat în mod progresiv saxofonul sopran. Spre sfîrșitul carierei, a experimentat de asemenea flautul, atât în cadrul concertelor cât și în cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again!, Expression) Mama lui Eric Dolphy i-ar fi dăruit lui Coltrane, flautul și clarinetul bas al fiului ei, după moartea acestuia, survenită în 1964. Cele două instrumente ale lui Coltrane, saxofonul tenor, Selmer Mark VI, SN 125571, fabricat în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a plătit suma de 70.800 $, în timp ce saxofonul tenor a rămas ne-vândut. Influența lui John Coltrane asupra generațiilor de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să crească după decesul acestuia. Stilul unic al interpretărilor sale continuă să
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
a cheltuit 2.500.000 de dolari, din care 1.000.000 de dolari doar pentru primul episod. Uvertura telenovelei "Terra Nostra", intitulată "Tormenta d'amore", este cântată în duet de fenomenala soprană britanică de 13 ani Charlotte Church și tenorul brazilian de origine italiană Agnaldo Rayol, acompaniați de London Studio Orchestra. Distribuția din "Terra Nostra" este dominată de actori tineri, în frunte cu cei doi protagoniști - Thiago Lacerda și Ana Paula Arósio. Lor li s-au alăturat actori de mare
Terra Nostra () [Corola-website/Science/313010_a_314339]
-
pentru ghitaristul Julian Bream. Această creație cuprinde opt variațiuni pe teme din cântec sau din acompaniamentul de lăută, și care se închid prin interpretarea la ghitară a cântecului însuși. Artiști contemporani au înregistrat din opera lui Dowland. În anul 1999 tenorul John Potter, lautistul Stephen Stubbs, violonista Maya Homburger în colaborare cu interpreții englezi de jazz John Surman și Barry Guy, au înregistrat noi interpretari ale cântecelor lui Dowland în albumul "In Darkness Let Me Dwell" în cadrul ECM New Series. Elvis
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
peste douăzeci de milioane de exemplare, fiind recompensat și cu un disc de diamant în S.U.A.. Produsele discografice promovate ulterior l-au ajutat pe solist să devină unul dintre cei mai apreciați artiști ai generației sale. Având un timbru caracteristic tenorilor, solistul a fost felicitat de critica de specialitate pentru calitățile sale vocale. Abordând preponderent un sound bazat pe muzica R&B, cântărețul a inclus în compozițiile sale o serie de elemente ale unor stiluri diferite, printre care hip-hop, crunk sau
Usher () [Corola-website/Science/313225_a_314554]
-
a început promovare altor două extrase pe single — „Numb” și „Dive” — primul servind drept cel de-al treilea extras pe single la nivel internațional, în timp ce „Dive” a fost lansat doar în Statele Unite ale Americii. Vocea interpretului este încadrată în grupul tenorilor. Vocea artistului a fost descrisă drept „catifelată”, „netedă”, „sexy” sau „incredibilă”, Usher fiind felicitat pentru abilitățile sale. Calitățile interpretative ale artistului au fost remarcate de critica de specialitate imediat după lansarea primului album de studio. În recenzia albumului "Confessions" acestea
Usher () [Corola-website/Science/313225_a_314554]
-
fiind condusă de E. Companiski-Niedola. În 1894, repertoriul este reprezentat în principal de operetă : "Vânzatorul de păsări", "Voievodul țiganilor", "Girofle-Girofla", "Fiica doamnei Angot", "Mam'zelle Nitouche", "Boccacio", s.a., având ca primadone pe Irina de Vladaia, Elisa Odesseanu, Josefina Găluscă, ca tenori pe Ion Băjenaru, Gheorghe Vasiliu, ca baritoni pe Nicolae Poenaru și ca soliști pe Farcășanu, Nicolau, Al. Nanu, Al. Nicu Răiculescu, Petrini, Ștefan Iulian-fiul, 26 coriste și coriști, orchestra sub conducerea maestrului Neuwirthe. Comici erau: Ion Tănăsescu, Ion Anesti și
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
Farcășanu, Nicolau, Al. Nanu, Al. Nicu Răiculescu, Petrini, Ștefan Iulian-fiul, 26 coriste și coriști, orchestra sub conducerea maestrului Neuwirthe. Comici erau: Ion Tănăsescu, Ion Anesti și N. Popescu. În stagiunea 1894-1895 se angajează la operetă și Al.C.Broscărescu - prim-tenor, C. Petrescu - bariton, Margareta Dumitrescu - primadonă, Caliopi Seinescu, Leontina Ioanid. Trupa de operetă din Craiova, în pofida succeselor obținute, se desființează din cauza problemelor financiare. În martie 1901 cântă aici trupa italiană a lui M. Laburn, cu operele "Faust", "Il Trovatore", "Aida
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
din Viena, cu Mila Teheren în fruntea unor prestigioase distribuții. Trupa craioveană se reface în 1904, tot sub conducerea lui A. Bobescu, și întreprinde un turneu la Odesa, obținând un mare succes, în principal datorită sopranei Margareta Dan și a tenorului Gh. S. Vasiliu. Numit director al Teatrului Național (1914-1920), și după al Conservatorului "Elefterie Cornetty", cântărețul liric Grigorie Gabrielescu reface trupa de operetă, reconsideră repertoriul, se ocupă de formarea unor tinere talente (Nicolae Rabega, Iosif Silberman, George Steruan, Remus Comăneanu
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
Imre Kadar, însă îndrumătorul compoziției a fost chiar B. Bartók. Să mai notăm momentul 1965, când la Viena are loc prima audiție a unei creații muzicale aparținând compozitorului austriac Karl Heinz Fussel, pe o temă similară, într-o partitură pentru tenor, soprană, cor de femei și cinci instrumentiști Fântâna Miorița. Monumentul - realizat în anul 1927 de către sculptorița Milița Petrașcu, arhitectul Octav Doicescu și inginerul Dorin Pavel - este amplasat în București, pe Șoseaua de Nord. În opinia criticului Luminița Batali, Fântâna Miorița
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
(n. 4 iunie 1928, București - d. 18 mai 1995, București) a fost un tenor român. s-a născut într-o familie de muzicieni - tatăl, Constantin Teodorian, membru fondator al Societății „Opera” și, timp de un sfert de veac, prim solist al Operei Române, mama, Eugenia Teodorian, distinsa membră a celebrei Societăți corale „Carmen”. A
Valentin Teodorian () [Corola-website/Science/314319_a_315648]
-
La 2 iulie 2014 David a publicat un fragment al melodiei întitulate „Cold” pe profilul sau de SoundCloud. În 2015 susține mai multe concerte în mai multe țări europene, China și Australia. Profilul vocal al interpretului se încadrează în categoria tenorilor, lucru remarcat de o serie de critici în recenziile făcute materialelor ale solistului. Primul album de studio al artistului a fost construit pe baza unor elemente specifice muzicii rhythm and blues, abordând însă și influențe ale stilurilor dance, electronică sau
Craig David () [Corola-website/Science/313315_a_314644]
-
este dublul frecvenței celui de-al doilea. Tensiunea provocată de apăsarea arcușului pe coardă în timp ce aceasta vibreaza poate provoca o plecare vizibilă de la această situație ideală. Partiturile pentru violoncel folosesc cheia fa (bas) și cheia do de pe linia a patra (tenor). Uneori se poate folosi și cheia sol. ul și-a făcut apariția în era barocă, un instrument de ambitus similar care l-a precedat fiind viola da gamba (din familia violelor). Aceasta a fost înlocuită total de către violoncel din pricina timbrului
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
, OMRI (n. 22 septembrie 1958) este un tenor italian de pop opera și cântăreț de operă. A înregistrat treisprezece albume de studio, atât cu muzica clasică cât și pop, alte două compilații cu cele mai bune cântece și opt albume de operă înregistrate ("La bohème", "Îl trovatore", "Werther
Andrea Bocelli () [Corola-website/Science/313846_a_315175]
-
După ce a obținut titlul de Doctor în Avocatură, a lucrat ca avocat la curtea de justiție din Pisa. Pentru a se întreține, Bocelli a cântat seară în baruri. De asemenea, în 1992, el a urmat o clasă de maeștri cu tenorul italian Franco Corelli. În 1992, starul rock italian Zucchero a înregistrat cu Bocelli un cântec de al său, Miserere, de pe albumul cu același nume pentru a i-o trimite tenorului italian, maestrul Luciano Pavarotti. După ce l-a auzit pe Bocelli
Andrea Bocelli () [Corola-website/Science/313846_a_315175]
-
în 1992, el a urmat o clasă de maeștri cu tenorul italian Franco Corelli. În 1992, starul rock italian Zucchero a înregistrat cu Bocelli un cântec de al său, Miserere, de pe albumul cu același nume pentru a i-o trimite tenorului italian, maestrul Luciano Pavarotti. După ce l-a auzit pe Bocelli cântând, acesta i-a spus lui Zucchero: „Mulțumesc că ai îregistrat un cântec atât de frumos. Nu ai însă nevoie de mine pentru a-l cântă. Lasă-l pe Andrea
Andrea Bocelli () [Corola-website/Science/313846_a_315175]
-
concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. După doi ani de studii la Berlin, Mansi Barberis a plecat la Paris, urmând cursuri la Schola Cantorum, cu Vincent d’Indy (compoziție, dirijat) și la Conservatoire National, cu tenorul Gabriel Paulet (canto), Noël-Gallon (compoziție) și Vanni Marcoux (regie de operă). În perioada interbelică, Mansi Barberis avea să revină periodic la Paris, dar avea să se specializeze și la Viena, luând lecții cu Marck von Neusser (canto) și Joseph Marx
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]