KorAP: Find »[drukola/base=ticălos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...76 >

1,900 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

mai pare probabil, așa-i? Nu cu băiatul vesel de colo, cu colecția lui de poze cu copilași. Cine știe, poate au ei un soi de afacere de-a lor, pedofilii. Se Încruntă. Ar fi grozav, nu? O grămadă de ticăloși din ăștia bolnavi afară. Numai că nici unul dintre copiii din pozele lui Nicholson nu e dezbrăcat. Nimic jegos. Insch ridică o sprânceană. — Ce, crezi că-s doar artistice? — Nu. Știi la ce mă refer. Nu e pornografie cu copii, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Logan, știi cum sunt avocații ăștia. Logan Îl conduse pe avocat până la ușa din față. — Știi, zise Sandy, privind chiorâș ploaia care pica din cerul de culoarea cenușii, și eu am copii. Dacă e să Îl crezi pe grăsanul ăsta ticălos, ai zice că trăiesc numai ca să dau drumul la loc pe străzi perverșilor. Logan ridică o sprânceană. — L-ai făcut scăpat pe Gerald Cleaver. Avocatul se Încheie la haină. — Nu, n-am făcut așa ceva. — Ba da!Ai făcut bucăți afurisitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-i coastele. E doar ceva mort pe care l-a adunat de pe șosea. Era În locul cu numărul doi. Umpluse deja o incintă. Insch deschise gura. Îl privi pe Logan. O privi pe Isobel. Apoi privi iar radiografiile așezate pe podea. — Ticălosul, spuse În cele din urmă. Isobel stătea În liniște, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele hanoracului ei portocaliu, cu o expresie nefericită pe față. — Ei? Întrebă Logan. Se Îndreptă cu totul de spate și, cu o voce ca de clor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de descompunere. Că leziunile păruseră a corespunde unei bătăi grave. Că pusese cel mai bun diagnostic pe care putuse să Îl pună, pe baza stării În care se afla corpul. Că nu se putea cere de la ea să fie clarvăzătoare. — Ticălosul, spuse din nou Insch. N-a ucis-o el, zise Logan Închizând ușa congelatorului, iar zgomotul sec Își găsi ecoul printre șirurile albe și reci. Am revenit la punctul de plecare. Bernard Duncan Philips, cu „adult adecvat“, apăru după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
trupul este Încuiat În siguranță. Așteptându-l să se Întoarcă când va simți nevoia. Nu și-a luat Încă trofeul. Un rânjet apăru pe fața inspectorului. — Asta Înseamnă că se va Întoarce. Înseamnă că avem șanse să-l prindem pe ticălos. Și În acel moment, dr. Isobel MacAlister ajunse, pătrunzând În toaletă, Într-o haină groasă de lână, Într-un nor de zăpadă, și o dispoziție groaznică. Rămase În prag, privind scena, fața ei devenind și mai Încruntată când privirea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ia trofeul era compromis și imposibil de reparat. Toate detaliile sângeroase erau Împrăștiate pe prima pagină a ziarului Press and Journal, descrise cu revoltă și indignare. — Asta era cea mai bună șansă pe care-o aveam să-l prindem pe ticălosul ăsta Înainte să ucidă iar! Insch Înșfăcă exemplarul lui din ziar, tremurând de furie când Împinse către ei prima pagină desfăcută. Puteam să-l prindem! Alt copil o să moară pentru că vreun ticălos n-a putut să-și țină naibii gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe care-o aveam să-l prindem pe ticălosul ăsta Înainte să ucidă iar! Insch Înșfăcă exemplarul lui din ziar, tremurând de furie când Împinse către ei prima pagină desfăcută. Puteam să-l prindem! Alt copil o să moară pentru că vreun ticălos n-a putut să-și țină naibii gura! Aruncă ziarul prin cameră. Acesta se răsuci În aer, explodând Într-o zburătăcire de pagini când lovi peretele opus. În spatele lui, inspectorul Napier, stătea În picioare Îmbrăcat În uniforma regulamentară completă, arătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe față. Expresia lui Napier era mai puțin definită: cu ochii Îi scana pe cei care ocupau Încăperea, căutând semne de vinovăție, concentrându-se asupra lui Logan mult prea des ca să fie confortabil. — Așa, spuse Insch. Fie e aici un ticălos care are impresia că dacă pune bani scapă basma curată, fie informatorul lui Miller lucrează pentru altcineva. Sper că ultima variantă e cea bună. Zâmbetul de pe față Îi dispăru. Pentru că, dacă e cineva din echipă, eu personal Îl răstignesc. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o stare de greață. Figura moartă a lui Geordie Stephenson privea În gol de pe perete. Două cazuri. Ambele fără finalitate. Un plic mare, antișoc, de la Criminalistică, se afla În tava lui de corespondență, adresat „DETECTIVULUI SERGENT LAZĂR MCRAE“, — Adunătură de ticăloși. Se scufundă Într-un scaun și rupse plicul. Conținea un raport legist, din care fuseseră scoase toate cuvintele ușor de Înțeles și Înlocuite cu o jumătate de tonă de elemente indescifrabile de jargon. Celălalt lucru era o dantură prinsă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dureroasă. — Sunteți o rudă a lui? Figura ei era una preocpată și profesionistă, În timp ce desfăcea cu atenție cămașa lui Doug. Nu. Ofițer de poliție. Sergent McRae. Se opri din treabă, iar expresia i se răci. — Sper să-l prindeți pe ticălosul care a făcut asta și să-l Închideți pentru multă vreme. Auzi la el, să bată un bătrân! Apoi sosi doctorul: un bărbat scund, cu calviție, cu un clipboard și o expresie stresată. Nu-i păsa că Logan e ofițer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
asupra palmelor. Îi zăceau curbate În poală ca niște gheare zbârcite. Artrita Începuse deja să Îi transforme Încheieturile În bulgări umflați de durere. — A, da, fata... Își drese vocea. Ea... a intrat chiar când i-o trăgeam bine de tot ticălosului la mufă. Era străină. Știi tu, nemțoaică sau vreo afurisită de norvegiancă. Ceva de genu’ ăsta. Și se uita la mine cu ochii ei căprui și mari, plângea și zicea chestii murdare. „Ți-o sug. Fute-mă În cur...“ Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lăsat pe frate-su să trăiască? Doug Îl privi cu o tristețe Întipărită adânc În ridurile de pe față. — Aveam ceva de făcut. Un mesaj de livrat. Aveam de gând să mă-ntorc În ziua următoare. Să-i arăt ce pățeau ticăloșii bolnavi ca el. Știi, cu un cuțit Stanley? Doar că atunci când m-am Întors, porcii ăștia colcăiau peste tot. Și În ziua următoare, și În aia de după... Logan aprobă din cap. Prima serie de polițiști fusese echipa lui, care Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de inspirație. Apoi calmul reveni. Eu... eu n-am fost cu totul sincer mai devreme, spuse, controlându-se din nou. — Ce șocant. Cameron alese să ignore sarcasmul. — Încercam să protejez reputația fratelui meu. Insch zâmbi. — Reputația lui? Care, aia de ticălos mic și violent? Cameron continuă nepăsător. — Geordie a apărut la mine la ușă acum câteva nopți. Zicea că a venit În oraș cu afaceri și-are nevoie de un loc unde să stea. Avea cu el o fetiță, zicea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
murise de supradoză. Așa că puștoaica era, cum ar veni, singură pe lume... Își trase nasul. Geordie o luase Înainte să vină altcineva după ea. — Deci tu și frate-tău aveați de gând să vindeți o fată de patru ani unui ticălos bolnav? Amenințarea din vocea lui Insch nu era prea bine camuflată. Obrajii cei dolofani se coloraseră, iar ochii Îi sclipeau ca diamantele negre. — Eu n-am avut nici un amestec. El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-i așa? Păi, ce duc mamele cu ele la piscină? Copii! Copiii sunt prea mici ca să fie lăsați singuri În vestiarul bărbaților, așa că mamele sunt nevoite să Îi ia cu ele! Fetițe dezbrăcate și... — Băieței dezbrăcați, termină Insch În locul lui. Ticălosul. Trimite o mașină de patrulă. Îl vreau pe Strichen și-l vreau acum! Merseseră cu sirenele și girofarurile pornite tot drumul de la Duthie Park la Middlefield, oprindu-le doar când ar fi putut fi auzite de la casa lui Martin Strichen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nu suficient de Încet cât să nu se audă. — Cine e? Era o femeie, iar vocea ei Înăsprită de ani buni de băutură și țigări era la fel de primitoare ca un rotweiler turbat. — Poliția. Urmă o pauză. — Ce-a mai făcut ticălosul ăla mic de data asta? Dar ușa rămase Închisă. Deschideți ușa, vă rog. — Ticălosul ăla mic nu-i aici. Culoarea Începu să urce pe gâtul detectivului inspector Insch. — Deschide naibii ușa În clipa asta! Clic, clac, zdrang. Ușa se crăpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
iar vocea ei Înăsprită de ani buni de băutură și țigări era la fel de primitoare ca un rotweiler turbat. — Poliția. Urmă o pauză. — Ce-a mai făcut ticălosul ăla mic de data asta? Dar ușa rămase Închisă. Deschideți ușa, vă rog. — Ticălosul ăla mic nu-i aici. Culoarea Începu să urce pe gâtul detectivului inspector Insch. — Deschide naibii ușa În clipa asta! Clic, clac, zdrang. Ușa se crăpă. Fața care Îi privea din prag era dură și plină de riduri, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și venele umflate pe față și pe gât. Bătrâna tresări. Vocea lui Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață. S-a dus să-și facă nenorocita aia de muncă-n folosul comunității. Ticălosul ăla mic face mereu muncă-n folosul comunității. Pervers mic și murdar. Nu e-n stare să-și ia și el o slujbă, nu? E prea ocupat să și-o frece prin vestiare. — Bine, zise Logan, unde trebuia să muncească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
folosul comunității. Pervers mic și murdar. Nu e-n stare să-și ia și el o slujbă, nu? E prea ocupat să și-o frece prin vestiare. — Bine, zise Logan, unde trebuia să muncească azi? — Eu de unde naiba să știu? Ticălosul ăla mic Îi sună de dimineață și ei Îi zic unde să se ducă. — Unde sună? — La consiliu! Aproape Îl scuipă. Unde-altundeva? Numărul e pe masa de telefon. Era o masă de ocazie, nu cu mult mai mare decât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-l fi strâns de gât când se născuse, sau mai bine să-l fi Înjunghiat cu un umeraș pe vremea când Încă-l purta În pântece. Dumnezeu era martor că băuse destul gin și whisky cât să-l omoare pe ticălosul cel mic atunci când fusese Însărcinată. Da, zise Insch când aceasta plecase-n sus pe scări la toaletă. E foarte improbabil să se mai Întoarcă aici, În brațele iubitoare ale Încântătoarei sale mame, după ce dăm numele și semnalmentele sale presei. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ordine. Agentul Rennie păru din nou jignit, dar Își ținu Înțelept gura. Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
multă umplutură, tapițat vesel cu trandafiri și maci. Avea o țigară atârnată În colțul gurii, și un cimitir Întreg de obiecte din aceeași gamă În scrumiera de lângă ea. Televizorul era pornit pe o telenovelă. Watson detesta telenovelele. Dar Simon Rennie Ticălosul le iubea. Stătea pe canapeaua Înflorată și se uita fix la ecran, dând pe gât una după alta ceștile de ceai. Resturile unui pachet de prăjituri Jaffa se aflau pe măsuța de cafea și Watson le apucă pe ultimele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pantalonilor. Toată casa era congelată. Sub forma unei concesii făcute special vizitatorilor ei, doamna Strichen aprinsese focul, dar nu fără să se plângă din cale-afară. Curentul electric nu era pe gratis, să știe. Și cum să se descurce ea, dacă ticălosul ăla mic nu aducea nici un ban? Mai jos pe stradă era doamna Duncan, fiu-său era traficant de droguri. Aducea acasă o groază de bani și plecau În vacanțe În străinătate de două ori pe an! E drept, făcea trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vântul furios. Agentul Rennie plecase de cincsprezece minute și În acest timp resemnarea plictisită i se schimbase Într-o așteptare nervoasă. Nu-și făcea griji că Martin Strichen ar fi putut să se-ntoarcă - În definitiv, așa cum zisese Simon Rennie Ticălosul, putea lesne să-l rupă-n bătaie. Lăsând modestia la o parte, putea să rupă În bătaie cam pe oricine. Porecla și-o câștigase cu greu. Nu, ceea ce o Îngrijoare pe ea era... Sincer: nu era sigură ce anume o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Încordă. Se deschise larg și ea apucă silueta, dezechilibrând-o și aruncând-o jos, pe platicul pus să protejeze covorul. Sărind peste el, Își strânse mâna dreaptă pumn. Persoana urlă și-și acoperi fața cu mâinile. — Aaaaaaaaaaaaa! Era Simon Rennie Ticălosul. — Oh, spuse ea, lăsând moale pumnul și lăsându-l la Înălțimea pulpei. Scuze pentru asta. — Isuse, Jackie! O privi printre degete. Dacă voiai să sari pe mine, era destul să-mi zici! — Am crezut că ești altcineva. Coborî de pe Rennie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]