1,581 matches
-
măcar, scap țara.. chiar în noaptea asta..!?”, aproape că urlă el cu o ură cumplită. Trebuia să se grăbească... să le „plătească”, el, aici, pe pământ.. pentru faptele lor. Se înnoptase de mult... De undeva din înălțimi albastre se lăsă tihna păcii și visării... Era frumos și liniște. Cerul părea o imensă cupolă înstelată. Un vânticel, ca o binecuvântare, cu miros de cetini adia de dincolo de creastă. În jurul focului, într-un loc ferit, camarazii lui Baltă stăteau chirciți roată.. Tot așa cum
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor, posomorâte și încrâncenate... Căsuțele mici și albe, ascunse printre copaci, din satul de la poala Stânișoarei, erau triste... păreau că lăcrimează și ele, după tihna de altădată... Cât.. despre feciorul lui Tudor și al Anghelinei din Poiana Teiului, „luptătorul din munți”.. nu se mai auzi.. trecu în legendă... ...Trecuse demult de miezul nopții, se schimba plantonul trei... ceasul de la Mitropolie bătu de patru ori la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
senin. Mă simt răsplătit de soartă. Nu-mi mai doresc nimic altceva. M-am descărcat de balastul orgoliului. E ploaia celestă a Medeei care-mi coboară-n suflet molcom, semănând cu o muzică rară și dăruindu-mi un simțământ de tihnă și de plinătate. Până acum nu mi s-a mai întâmplat să am această stare euforică, de când am venit aici. Mă simt de-a dreptul împăcat. Am trăit atâta și am călătorit mult, în speranța c-am s-ajung clipele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
foamea de nemurire. Răzgândire Nu mai simt nici o nevoie, n-am nici măcar o umbră de dorință de-a mai scrie versuri. Am dobândit darurile binefăcătoare ale singurătății și ele mă răsplătesc din plin. Gândurile mele - înconjurate de tăcere și de tihnă - îmi sunt de ajuns. Nu poți trăi fără să gândești. Am descoperit că „barbarii” aceștia sunt, în realitate, foarte înaintați. Lăuntric, vreau să spun. Sunt în stare de o gândire foarte profundă. Bunăoară, în ceea ce privește dimensiunile abstracte ale cosmosului și ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe locuitorii satului. Erau mai ales agricultori, oameni săraci care trăiau cultivând pământul și crescând oi și capre. Mi-au dăruit o bucată de pământ - grădina mea - unde am învățat să cultiv legume și flori. Odihnă Ascult vocea Aiei în tihna serii; povestește întâmplări obișnuite despre ai ei, oameni simpli ce trăiesc în mijlocul naturii, fără să simtă nevoia retoricii și a tuturor falsificărilor de la oraș. Existența lor e condusă de aceleași ritmuri ca și a plantelor sau a animalelor; nopțile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mari, impenetrabili, absolut statici. În jur, totul era neclintit. Nici o mișcare, nici în frunze, nici în apă; balta exala un iz de moarte, amplificat de culoarea speculară. Imaginea broaștelor, a ochilor lor ficși mai ales, se traducea într-o stranie tihnă. Aerul era călduț; totul părea suspendat în suflarea inefabilă a materiei, în ochii broaștelor, în fixitatea de oglindă a apei, în seninul neutru al luminii. Deodată am auzit niște murmure obscure, un suspin cathartic, poate; oricum, ceea ce simțeam izbutea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
par să agonizeze. Culoarea și mirosul morții dau contur melancolic peisajului... Moartea manifestată în natură pare irevocabilă; și, în schimb, nu e decât un nou preludiu al vieții. Hiperboreea Aproape am uitat de ce am abandonat Urbea. M-am îngropat în tihna thanatică, oferită de acest locus amoenus. Trebuie să mă duc mai la nord, să continui expediția Argonauților ca să pot ajunge în Hiperboreea. Acolo poposesc marii poeți. Zbor împreună Am avut un vis îngrozitor. Mă aflam în compania Aiei și, deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
câmpuri. A fost ca și cum m-aș fi dezmembrat pe mine însămi, ca să mă fac văzută de către ceilalți. Cred că numai repetând gestul acela, numai pedepsindu-mă și sfâșiindu-mi carnea în aceea a creaturilor mele, voi putea să-mi recâștig tihna și pe mine însămi.” Acestea sunt replici cam exagerate din tragedia ce-am scris-o, turmentat de durere. Meditam la motivațiile cele mai obscure, căutam cauzele îndepărtate care o împinseseră pe femeia cea mai îndrăgostită din toate timpurile la reacții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aia nu mai există vreo umbră de îndoială: trăim în transparența totală a sufletului. Cu fulgerările-i orbitoare, lumina ne inundă trupurile când suntem împreună și de fiecare dată, când ne privim, fie și de departe, comunicăm fără cuvinte. Aceeași tihnă spirituală își are sălaș în noi. Ademenire thanatică Dimineața, insula e străbătută de o ciudată suflare de aer, care pare venită dintr-o gură de zeu ascunsă. Poate că-i o adiere din lumea de dincolo, ca o ademenire thanatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a atinge finalul dorit, va trebui să sufăr și alte metamorfoze. Nepăsătoare la umorile mele schimbătoare, Aia cântă ceva, îngânându-se cu o melodie suavă. E același cântec ce induce somnul copiilor în fașă. Melodia asta reușește să-mi aducă tihna. Metamorfoză Într-o seară am provocat compasiunea localnicilor, povestindu-le emoționat tot procesul metamorfozei ce a făcut din Arachne un păianjen. Narațiunea mea a fost urmată imediat de una de-a lor, despre care, în deosebire de a mea, susțineau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu mi-aș fi închipuit că le pot percepe. Eram în contact permanent cu al meu alter astral, un eu destinal care mă atrăgea și mă urma în călătoria interioară. Totul se întâmpla în cea mai mare tăcere. În acea tihnă dată de atmosfera rarefiată a înălțimilor, se auzea numai muzica abstractă și reținută a stelelor. În această experiență unică nu mai e loc pentru nimeni altcineva în afară de tine însuți. Rămăsesem acolo singur cu mine însumi, bucurându-mă de o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dispune de suficiente oportunități captivante. O moleșeală ne cuprinde brațele și picioarele, semn că trebuie să servim o cafea tare. Ne revenim puțin și Începem tradiționala alergătură prin numeroasele magazine și buticuri, În căutarea unor suveniruri. Alegerea o facem În tihnă, solicităm un produs, apoi Îl returnăm, privirea țintind altceva. Adevărul Îl știm și noi și vânzătorul care continuă să ne zâmbească profesional și să-și păstreze calmul. Zona cea mai solicitată de călători este cea a produselor de marochinărie și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și nisip mișună păsări care clocesc ouăle și Își cresc puii. Se estimează că circa 30.000 de păsări migrează În zona Barierei de Corali În sezonul cald. Insula beneficiază de un regim de protecție ecologică pentru a nu strica tihna și tabieturile frumoaselor zburătoare. Preferăm să Înotăm În laguna din jur, cu ape de topaz și smarald, calde și spumoase, Într-un climat tropical. Totul pare o aventură romantică á la Jules Verne sau Daniel Defoe, iar noi pentru scurt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
omenești pe care le vezi când circuli cu mașina În orașul acesta sunt alți automobiliști care alunecă tăcuți printre copaci ca peștii Într-un acvariu. Oricât ar părea de necrezut, nu există nici o stradă pe care să poți hoinări În tihnă ca În celelalte orașe, să te bucuri de spectacolul pe care-l oferă viața și să privești vitrinele. Străzile n-au trotuare, iar rarele magazine care există sunt adevărate prăvălii de țară. Ce facem? Comandăm, firește tot ce avem nevoie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
seculari, feriți de privirile iscoditoare ale celor din jur, de părinți ce-și urmăresc atent, nu fără o anumită admirație vizibilă zbenguiala copiilor ce aleargă În voie pe covorul verde, moale și plăcut al gazonului, de adulți ce răsfoiesc În tihnă ziarele și apoi comentează aprins ultimele știri sportive ale echipelor favorite, bătrâni ce poposesc pe bănci, În spații centrale, prilej de conversație cotidiană și destindere. Domeniul Auckland este cel mai vechi și Întins spațiu verde din Auckland (1860) realizat pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
când au nevoie, prin cuvinte cuviincioase, prin respect. Sfântul Chiril al Ierusalimului scria „Prima virtute a creștinilor este de a cinsti pe părinți, a răsplăti osteneala celor ce leau dat viață și a el procura din toată puterea cele trebuincioase tihnei lor. Chiar dacă i-am răsplătit cu mai mult, nu vom putea însă niciodată să-i naștem.” A cinsti pe părinți înseamnă: - a-i iubi, a le dori și face tot binele cu putință. „Dragostea față de părinți este o datorie atât
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
bărbaților din viața cărora face parte, ia decizii practice și inițiază jocul de culise: Întâlnirea cu șantajistul Cațavencu ar putea aplana scandalul, fiecare primind ce-și dorește. Do ut des. Zoe știe că o Înțelegere tainică, cu adversarul, ar restabili tihna În viața ei sentimentală și socială. Decizia e luată. Cațavencu e invitat la o Întrevedere particulară, iar Tipătescu e pus În fața faptului Împlinit; doar aparent are de ales („...din două una: ori tu mă iubești și eu trăiesc [...]; ori nu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mai plouă, este cald (10-12 ° C), un soare minunat și lumina blândă a toamnei moldovenești. Ziua de hram seamănă cu aceea descrisă de Mihail Sadoveanu în romanul Zodia Cancerului, acum mai bine de trei veacuri : „Dumnezeu rânduise, pentru cinstea Sfintei, tihnă văzduhului ; vânturile stăteau legate în peștera lor, la marginea pământului. Soarele se lăsa spre dealul Galatei împrăștiind ca o bură de aur asupra târgului și cerul se boltea fără nouri. Era o zi lină de toamnă”. Înainte de a ajunge la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
individuală și colectivă cu realitățile prezentului. Plus o modalitate simplă și eficace de a-și ameliora, în cele din urmă, calitatea vieții, într-o societate care pare să fie din ce în ce mai capabilă să producă abundență, dar incapabilă să aducă fericire și tihnă spirituală (Zamfir, 1991 : 21). Un alt factor util în studiul și înțelegerea transformărilor pelerinajului sunt tendințele bio-eco, stilul de viață sănătos, idealizarea ruralului etc. Chiar dacă sunt încă minoritare în spațiul românesc, consecință a decalajului de dezvoltare economică, astfel de pelerinaje
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lua parte la transcendența centrului. Azi, romburi, cuburi 452, s-au retras orânduindu-se în sfere. Cel mai senin din Labirintul Cerului e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu iubindu-ne în cele Șapte Serpentine prin care ai urcat din tihna scoicilor, tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare. Azi, norii romboizi, galbene cuburi s-au retras orânduindu-se în sfere. Primește-ți puterea, adâncă blândețe și coboară gândul adânc. Se-nvârtesc odată cu noi cele douăsprezece pietre, cele douăsprezece suflete arzând, hrănind cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în dauna sufletului și a trupului. "Azi, romburi, cuburi, s-au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc.// Se-nvârtesc odată cu noi/ cele douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cei ce credem că trăim acum. Azi, romburi, cuburi, s-au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare 974. Sub cer ne naștem noi, copilărim, ne iubim și murim, în cer îngerii desfășoară un zbor mistic și himeric în splendoarea omniprezenței și omnipotenței atoateștiutorului. Iată, acesta mi-e versul/ izvor de adânc
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1064 Charles Baudelaire, Versuri, Prietenii cărții, 1993. 1065 Gérard de Nerval, Versuri, Prietenii cărții, 1995. 1066 În natură trebuie să studiezi lucrul pornind de la cel cu care Dumnezeu a creat absolut tot Pitagora. 1067 Constantin Călin, recenzie la Mnemoclastele poesiei (Tihna scoicilor) de Liviu Pendefunda în Revista Ateneu, an. 22, nr. 2/1985. 1068 Arthur Rimbaud, "Vocale", în Integrala poetică, Editura Eminescu, București, 1992. 1069 Goethe, Faust, II. 1070 Robert Fludd, Summum bonum, 1629. 1071 Nu prin știința mea, ci prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ultim volum de la Emil Satco - Muzica în Bucovina, pe care l-am trimis lui Alger. 302 ANISESCU, Ilie365 1 Fălticeni, 23.12.’88 „Sorcova” și „Plugușorul” de Anul Nou - 1989 - să vă aducă, la toată familia, daruri bogate: sănătate, bucurii, tihnă sufletească și bogate împliniri. La mulți ani! Familia Pr. Ilie Anisescu P.S. Mulțămim din inimă pentru darurile trimise 366, care ne sunt scumpe, mai mult ca pentru mulți aurul. Alese prețuiri, P.A.I. (Pr. Anisescu Ilie, n.n.) 2 Fălticeni, 13
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ales moral - un echilibru. Oricât de fragil ar fi și, aș adăuga, - inutil (împotriva credinței și strădaniilor lui). Cât am dorit să răspund scrisoarei domniei voastre, care-mi aducea nu numai vești dorite, dar mai ales o adevărată boare de tihnă în zbuciumul de aici. Și totuși, mi-a fost imposibil - eram cu mâinile umflate de la transfuzii și perfuzii - încât zile de-a rândul nu mai pot ține nimic în mână. Acum mă simt ceva mai „întremată” - chiar dacă foarte slăbită după
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]