1,534 matches
-
bluză bărbătească de mătase, de culoare vișinie. S-a Îmbrăcat, a aranjat hainele sale În locul celor aduse și a intrat iar sub plapumă. Hai vino! Ia să te văd, cum Îți stă. A privit băiatul care era cuprins de o timiditate extremă și i se părea că stă complet gol În fața profesoarei sale. Profa, dând aprobativ din cap, spuse: Sunt mai mici decât tine, dar nu-ți stă rău deloc așa! Te rog să mănânci ce-ți place! Pe masă erau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dragostea care tocmai se născuse în inima mea, ca și în aceea a convertitei. Când s-a sculat ca să-și ia rămas-bun, se citea neliniștea în ochii ei. Pornirea mea precipitată o cam înspăimântase. A fost nevoită să-și depășească timiditatea pentru a-mi spune: — Oare ne vom mai revedea uneori? — Până la sfârșitul zilelor mele. Buzele mele s-au atins de ale ei. Ochii îi erau din nou speriați, dar de fericire și de zăpăceala speranței. ANUL LUI ADRIAN 928 de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
firesc. Unul dintre colegii săi de seminar își amintește: Niciodată nu-i luneca de pe buze o frază inutilă sau un sens nesigur. Și își ascundea marea sa valoare intelectuală sub o modestie atât de profundă, încît se confunda câteodată cu timiditatea". Cu o asemenea vocație, nu i-a fost greu să-și alcătuiască o cultură temeinică, atât în științele teologice cât și în cele profane. Salazar a fost întotdeauna omul cu lecturi puține dar bine mistuite. Na citit multe cărți, dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în fața ei, apoi sărută mâna Melaniei Lupu. Avea expresia particulară a oamenilor care au trăit toată viața singuri. Privirea sumbră se datora sprâncenelor groase, negre și îmbinate. Era de fapt stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi sărută pe Florence și Șerbănică, obosiți și apatici, apoi întinse mâna locotenentului Azimioară. ― Vă aștept negreșit într-o seară împreună cu domnul maior. Și-i zâmbi cum știa ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru zâmbetul se șterse. Închise ușa împingînd-o cu piciorul apoi începu să se dezbrace. Avea mișcări mașinale din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
1. Printre cerințe erau incluse și o podoabă capilară completă, posesia unei valori imobiliare („Nu sunt acceptați chiriașii“, decretase Lauren) și, dacă se putea, perspectiva unei moșteniri. Nu că aș fi În căutarea unui soț, spuse Lauren jucăuș, cu o timiditate prefăcută. Eu caut doar cuplarea numărul doi. Principala menire a unei petreceri de divorț este aceea de a fi un cadru pentru giugiuleli, În care divorțata să se afle Într-o cameră plină cu femei căsătorite și bărbați neînsurați. Competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Lauren. Phoebe Îmi zâmbi cu căldură. Nu o mai Întâlnisem, dar numele ei Îmi părea cunoscut. Clipi cu un vag aer de timiditate și apoi spuse: —Îl cunosc pe Hunter de pe vremea când mi-am făcut intrarea În societate. Am auzit că ați făcut nunta pe ascuns. Te felicit că ai pus mâna pe el. Este frumos de pică. Ce crai era! Oooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o atracție imediată în dimineața în care ne cunoscuserăm (pe Seventh Avenue, cu Nancy), dar abia după ce am stat îndelung de vorbă, la înmormântarea lui Harry, am înțeles că s-ar putea lega ceva între noi. Într-un acces de timiditate, am tot amânat să o sun, dar apoi, într-o zi din săptămâna care a urmat, m-a invitat la cină la ea acasă și așa a început flirtul. O iubeam? Da, poate o iubeam. În măsura în care eram capabil să iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
literari când își prezintă amicii. Unici suntem toți. De neînlocuit nu e nimeni. Iluziile seamănă tot mai mult cu ciupercile de pădure. Toate par comestibile. Orice dorință împlinită curge spre deziluzii. Să nu ne punem totuși prea multe speranțe în timiditatea călăilor. În epoca pragmatismului extrem, dialogul artistului cu neantul pare aproape o glumă. În artă ca și în viață, nu orice conținut are miez. Uneori, libertatea este doar stratul de unsoare de sub ham. Tare mă tem că Homer nu a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
metabolism extrem de eficient. Poate transforma și sentimentele în bunuri de consum. Fără otrăvurile cărnii, viața ar fi probabil mai puțin comestibilă. Unii poeți caută stelele doar în coniac. Nu se știe deocamdată, câte etaje are subsolul condiției umane. Ieșirea din timiditate se face uneori prin mitocănie. Mizantropul fuge de toți, misoginul, de toate. Nimic nu e mai e comic decât suferința cabotină. Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt foarte atenți să nu se păteze de durerile altora. Întotdeauna vor exista corbi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poată citi cărțile sfinte. Nu mai vorbesc câte nopți mă întorceam ore în șir, în așternut transpirând și neștiind cum să informez spectatorul, chiar în primele scene, în legătură cu felul de a fi al lui Mihai de Giulești: cum pășea fără timiditate, cu siguranța de sine nevinovată doar de grabă și de mersul său puțin caraghios datorită oaselor prea lungi și mai ales a mâinilor neînvățate să se supună disciplinei, bălăngănindu-se subțiri pe lângă trupul deșirat. Fără toate aceste informații atât de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa? — Nu ei, răspunse gânditor. Ceva ce îi însoțește, ca o umbră sau un miros. — Vin de departe. Și tot ce vine de departe te îngrijorează, fiindcă bunica mea a prezis că n-o să mori în deșert. întinse mâna cu timiditate, până o atinse pe-a lui. — Bunica se înșela de multe ori, adăugă. Când m-am născut, mi-a prezis un viitor negru și, cu toate acestea, m-am măritat cu un nobil, aproape un prinț. Surâse cu duioșie: — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten. Noapte bună! — Noapte bună! își văzu mai departe de drum și, două străzi mai jos, îi atrase atenția un zgomot surd ce devenea tot mai intens pe măsură ce înainta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câștig eu Într-o săptămână și mai sunt și plătiți, Își spuse el, socotind cât i se trage din soldă pentru mâncare, cazare și Încălzire. — Maiorul este Înăuntru? Întrebă el când ajunse la postul de gardă și apoi bătu cu timiditate la ușă. Ar fi trebuit să transmită mesajul prin intermediul sergentului, dar acesta era plecat, și de fapt nu se știe niciodată când poate apărea ocazia de-a face un serviciu special, iar asta poate duce la o avansare, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt problemele cu care elevii vin la cabinet de obicei? De regulă, elevii vin la cabinet pentru următoarele probleme: autocunoaștere și dezvoltare personală, comportament problematic - acasă, la școală: conflicte, violență, minciună, furt, Adhd, etc, probleme sentimentale, organizarea timpului, managementul învățării, timiditate, probleme de relaționare: elev - elev, elev - cadru didactic, elev - părinte/familie, orientare școlară și profesională, separarea părinților, consum de tutun, alcool, droguri și altele. Chiar dacă elevul nu poate să-i dea un nume problemei sale, el este așteptat la cabinet
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Mirela Pintilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_581]
-
foarte accidentată, cu valuri uriașe și cu un curent care ma purta spre nord, paralel cu țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
inima în piept, explodându-i plămânii și nemaisimțindu-și picioarele. Au făcut minuni cu puținul pe care îl aveau. Părintele Carlos se dovedi a fi un infirmier îndemânatic, iar Inti Ávila și Sierralta îl ajutau. Indigenii începuseră să revină cu timiditate, dar se mărginiră să se așeze pe jos pe vine și să privească la ce făceau albii. José Correcaminos a fost singurul care a reacționat la vederea distrugerilor și a morților. Rămase în picioare, privind coliba și cadavrul bătrânei. — Ulla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
duhul. Începînd de la această dată a avut cea mai fidelă muiere de pe pămînt. Nevasta lui Rîmbu Deși avea patru decenii, profesorul Rîmbu nu era însurat, deși omul acesta dorea din tot sufletul s-o termine cu burlăcia. Un soi de timiditate punea stăpînire pe el cînd rămînea singur cu vreo fetișcană. Neajunsul acesta de burlac bătrîn îl compensa cu preocuparea pentru studii aprofundate. În afară de acest hobby mai avea și o meteahnă cît se poate de umană. Rîmbu era un zgîrcit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fata roșea, se lăsa pipăită și chiar accepta să fie controlată și mai în detaliu. Îndrăzneț cum devenise, Romeo era în al nouălea cer că fetișoarele satului sînt fără apărare în fața lui. Într-o zi, vine Tina, verișoara lui. Cu timiditate îl abordează, precis totuși. Nu mă iei cu mata? De cînd sînt "mata"? Bine, mă iei cu tine? Ce să faci acolo? O să muncesc. O să fac orice treabă. Chiar și...? Dacă altfel nu-mi găsesc un rost. Dar tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trăiască, să intre În curentul existenței. Nu va mai cunoaște nici frica, nici rușinea; se va hrăni normal, se va purta normal cu fetele. „Azi este prima zi a restului vieții tale.” Acest mic ceremonial nu avea nici un efect asupra timidității, dar câteodată se dovedea oarecum eficient contra bulimiei; uneori treceau două zile până să-l apuce din nou. Atribuia eșecul insuficientei concentrări, apoi, foarte curând, Începea să creadă din nou În metodă. Era Încă tânăr. Într-o seară, ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Eu sunt o fire jucăușă, mă împrietenesc ușor cu toată lumea, sunt amuzantă în toate și fac glume foarte bune. Sunt sociabilă și săritoare, iar când un prieten are nevoie de ajutorul meu încerc să îl ajut.Uneori dau dovadă de timiditate și mă las impresionată de cei mai duri ca mine. Poate sunt mai repezită câteodată și nu întotdeauna îmi ies toate așa cum aș dori, dar mă străduiesc să fac totul cât mai bine. Mai spun câte o minciună din când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii parcă miopi, clipind. Semne, cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin purtare excesivă, culoarea și forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o dezbrace, s-o tot lovească, dezlănțuit, s-o... da, ar fi fost în stare, la furie, de orice. Mai sălbatic și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung o clipă de poftă și ură și plăcere. Ridică umerii, capul, coborî mâinile pe fotoliu. Încordă auzul. O respirație slabă și egală, de iepure adormit. Adormise, deci, și el. Caraghioasă complicitate devenea această întâlnire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și rămăsese în urmă, la hotarul acelei zile. — La ultima întâlnire, acum două săptămâni, m-a întrebat : „Mă iubești ?“. De-atunci, n-a mai venit. Lucian zâmbise, adică încerca, doar pe jumătate, o tăietură oblică într-un fragment de obraz, timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-o grădină zoologică, într-un internat bucureștean unde trebuia să fie "educată" și "civilizată". Amestecul de orgoliu și timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici el să mă arăt mai prietenos. Am mormăit un "nu" arțăgos, agresiv, când un băiat m-a chemat să intru și eu în joc, și m-am dus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]