1,495 matches
-
mai Întâi, faptului că nu am stăruit să trec ca un scriitor, În concurență cu colaboratorii Noii Reviste Române (1908-1916) și, mai târziu, cu ai Ideii Europene (1919-1928), Împiedicat fiind, Între altele, de un complex dificil, aspru și inextricabil de timidități ascunse cu grijă, nimeni nu știe cum și În câte feluri de cute; de o bănuială de prețiozitate care mă pândește Încă și astăzi; de obsesiile blestemate ale stilului, ale acelui beau style pe care cineva Îl socotește a fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu m-am simțit niciodată bine; neavând nici o explicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale, ci Îndemnat fiind, mai degrabă, spre trebile mă runte și cotidiene de gospodărie a oamenilor În lupta cu mate ria și ei Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și libertate de spirit prin aceea că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le Împaci cumva, satisfăcându-le pe toate, ieși până la urmă tocit, uzat, măcinat. Apoi, iarăși din timiditate disprețuitoare, nu am solicitat prie tenia sau colaborarea oamenilor ajunși, pe care i-am socotit ca fiind ajunși gata obosiți; ci, umblând și căutându-i cu lumânarea, m-am bucurat să-i descopăr și să mi-i fac prie teni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu soții Bucuța și soții Rebreanu cam după ușă, necunoscuți și neluați În seamă de nimeni.) Sau poate, din socotința lui nebunească că s-a aflat (auzi colo!), după taică-său și maică-sa, la „marginea societății“ de atunci [...]. Cu timiditățile și resemnările proprii tuturor intelectualilor, Emanoil Bucuța, În care atâția dintre noi Întrevăzuseră pe unul dintre cei mai de seamă poeți și prozatori ai noștri, se Înhămase, vrând-nevrând, la jugul cel mai greu al vieții, cu o femeie bolnavă și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lungul unei vieți de com promisuri și pe care am denunțat-o la timp (1919) În acea Încer care a mea antiintelectualistă, de atâtea ori pomenită, și anume, acolo unde vorbesc de intelectualul român cu „sufletul lui contrafăcut rătăcind Între timiditate și cinism, exasperat de a nu se regăsi pe sine“. Este autobiografic spus, dar și foarte à propos pentru toată generația noastră de proaspeți intelec tuali, răzvrătiți din te miri ce și pentru ce și Împotriva nu știu cui, orbecăind și căutând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
proaspeți intelec tuali, răzvrătiți din te miri ce și pentru ce și Împotriva nu știu cui, orbecăind și căutând nu știam ce, porniți pe salturi În gol și rușinați de atâta seden tarism - „generația de margine“, cum bine i-au zis sociologii. Timiditățile, ca și revoltele de fiecare zi și la tot pasul (am fost și am rămas un rouspéteur) erau explicabile Încă la nepotul iobagilor de pe moșia grofului cu pană la pălăria lui verde, despre care tot auzeam, ba l-am și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
formele legale, cu boale lumești, le torturează cu gelozii retrospective și Își sug Înaintea lor la masă măselele cariate - nu le am căutat și nu le-am cercetat de unde vin și Încotro le este gândul; și asta numai din pricina acelor timidități fricoase ce Încă mai păstrez În fața apariției lor Întâmplătoare, brusce și sporadice ca a stelelor rătăcitoare la orizont. Apoi, În Îndeletnicirile mele de seamă, publicistica și Învă țământul, la care iarăși nu mă gândisem niciodată, hazardul mi s-a Înfățișat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul ăsta zgomotos și anonim, să-i ofer cumva o mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du temps
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ci doar aducîndu-și contribuția. Aici e deja format stilul lui Che, cu prea puține stîngăcii sau ezitări. Anii Îl vor lustrui, așa cum el Însuși și-a lustruit voința cu plăcerea artistului, Însă nu cu cea a meșteșugarului de cuvinte: o timiditate tăcută l-a făcut să nu stăruie prea mult, ci să Împingă cuvintele mai departe, spre poezia imaginii pure, pe care simpla sa atingere a transformat-o În realitate. Cercul său „Eu - lucrul-din-mine“ (I - it-in-me) se deschide și se Închide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care se Încăpățînase să ne rămînă și să mergem la spitalul local. De această dată, Alberto era cel copleșit de o timiditate ciudată, iar eu a trebuit să găsesc cuvintele potrivite pentru a ține următorul discurs diplomatic: „Doctore“ - găsiserăm unul În spital - „sînt un student la medicină, iar tovarășul meu este biochimist. SÎntem amîndoi din Argentina și ne este foame. Am vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
intrăm la teatru, am bătut în retragere. De ce? Nu știu. N-aș ști să explic de ce am refuzat să vin la spectacol în astă-seară, dar în orice caz mă recunosc perfect în treaba aceasta. Cred că am făcut-o din timiditate amestecată cu mândrie... Din refuzul meu de a prețui lucruri râvnite de alții... Nu am nici un fel de regrete, ba dimpotrivă, m aș simți chiar foarte mulțumit dacă aș fi sigur că refuzul meu nu te-a supărat. Aș fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Și, am mai spus o, am suficiente motive să vă consider un creator.) A.R. De ce nu mă iubesc? Uite-așa, pentru că nu mă plac. Cum am mai spus, nu sunt genul meu. De mic copil, am fost de-o timiditate bolnăvicioasă și-am avut complexe induse de dragostea dominatoare, acaparatoare, a mamei mele și de noncomunicarea cu alți copii. Nu aveam personalitate, nu aveam încredere în mine. Lipsa asta de încredere în mine mă bântuie și astăzi. Nu am curaj
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească bâlbâiala. Nu era sarcastică, dar făcea eforturi să fie spirituală, amuzantă. Nu era capricioasă; era statornică, asta da. Am scris cândva despre mine că sunt conștiincioasă, constantă și consecventă. Con, con
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
schimbam mereu și pieptănătura. Am aflat ulterior că tânărul Marius Ralian a crezut că eram două. Două surori care semănau foarte bine între ele, iar el nu știa care dintre cele două îi plăcea mai mult. Până la urmă, văzându-i timiditatea, am intrat eu în vorbă cu el. I-am pus o întrebare stupidă, care a rămas însă toată viața între noi: „Dumneavoastră în care Direcție lucrați?“ Eu cre deam că lucra și el în minister. S-a do vedit însă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Nici un document al acelui Congres mondial nu e dat publicității. Oamenii chei n-au avut nimic de transmis omenirii? Singurul amănunt cunoscut - integrarea câtorva delegați în Ordinul Buretelui - nu satisface. De ce atâtea secrete? De ce atâta tăcere în jurul lui? De ce atâta timiditate în a spune celor cu păr ce au discutat cei fără păr? E trist să constați că unul din puținele congrese mondiale netrase de păr n-a avut ambiția să comunice și să lase o urmă în viața omenirii, dovedindu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
încerca să se încălzească cu o vodcă, afară fiind foarte frig. Stăpânul standului, fără să știu mă observase de la masa la care se afla, se întorsese gâfâind și bucuros, cu un zâmbet că are un client la lucrări. Cu timiditate i-am explicat că nu vreau să cumpăr nimic, că sculptez și eu numai că nu știu dacă sunt bine realizate sau nu, rugându-l dacă poate să mă ajute să-mi dea un sfat în privința aceasta. Doream să știu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
obrajii. În ochii lui, Carlina era o femeie fermecătoare, iar în acel moment i se părea că și cerul și pământul participă la bucuria lui, însă Carlinei i se păru că ochii lui albaștri erau amari și plini de o timiditate care ascundea mai multe decât lăsa să se vadă. Un freamăt de bucurie îi trezise toate simțurile când îl auzise zicând: - N-am tremurat niciodată în fața unei femei ca acum. Nu știu ce mi se întâmplă. De când te-am văzut mă simt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mine este foarte dificil! - Oricărui începător îi este greu. Ai să te convingi pe parcurs că nu-i mare scofală. Când fusese gata cafeaua, o luă de la bar pe o tăviță și sentoarse cu un zâmbet ușor și spuse cu timiditate în glas: - Ai să te convingi că-i mult mai bună aici. Miroase foarte frumos. - Știu că nu se compară, dar m-am obișnuit să beau ce găsesc. - Asta-i cafea făcută la filtru. E delicioasă, zise Leon sorbind din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o căuta întruna pe cea a lui Nicole. Ea își lăsă gura incendiată de buzele lui. Răsuflarea lui trecea uneori în răsuflarea ei și vice-versa. Gura lui Nicole avea gust de fructe coapte, proaspete, abia rupte din copac. Uitase de timiditate, sfială și frică. Trăiseră un vis numai al lor. Nicole șopti: - Mă auzi, Alin? Te iubesc, te iubesc mult! Dacă aș putea te-aș sorbi ca pe o picătură de apă ca să rămâi în permanență un balsam în sufletul meu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de parfumul folosit de ea și să-i simt pielea gîtului înfiorîndu-se la atingerea buzelor mele. Am întins mîna violent și-am prins-o cu brutalitate de pieptul halatului, de-acolo unde, în serile noastre, degetele mele se apropiau cu timiditate și-i descheiau încet nasturii bluzei subțiri, sub care, într-o venă de pe sînul stîng, inima ei își trăda neliniștea. Am bruscat-o", gîndesc înfiorat, aproape dezgustat, pătrunzînd între blocurile îngrămădite ale Cartierului de Nord, în care verdeața a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întâmplat aseară după plecarea „Sbur[ătoriștilor]“? Am vrut să mă culc mai devreme; eram în pat; un telefon: Maria, cu vești. Foarte drăguță și mi-a făcut un imens serviciu: tocmai îți apăruse articolul și eu nu știam, din cauza cumplitei timidități care mă împiedicase să mai sun o dată la Adevărul ca să aflu data apariției. N-am putut dormi decât foarte agitat gândindu mă că ai greșit având încredere în mine; de dimineață de la 8 la 12, ore; la douăsprezece fix, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fac parte din rasa luptătorilor, sunt în stare să rabd, am suportat totul foarte bine, chiar și lovitura asta recentă, în plină cancelarie, de față cu toată lumea. O secretară, cam stupidă în împrejurarea asta, a venit la mine zâmbitoare (din timiditate?) și mi-a spus: „Știți că ați fost pensionată?“ Am mai stat acolo preț de vreo oră, povestind vrute și nevrute, vorbind când serios și când în glumă, dar odată ajunsă în stradă m-a apucat amețeala și mi-a venit să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
puncte de sprijin (vezi mottoul la Provinciale) pentru propriile mele considerații. Impun respect prin caracterul lor de „învățături” și prin fermitatea formulărilor, încît pot fi citate ca aforisme. Omul pe care, ca student, într-o vacanță, l-am evitat din timiditate, avea o fire sobră, de taciturn. Sever la suprafață, era însă - fapt pe care l-am înțeles destul de tîrziu - generos prin curiozitatea față de „celălalt”, sensibil la „alteritate”. L-am prins, în acești ani ai corespondenței, într-un moment al vieții
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
planează fapte ce mă pot compromite pentru tot restul vieții!... Colegul ezită un timp, apoi jenat îmi transmite ștafeta de la activista Dănilă. Cum aflu de noua mașinație, plec la comitet, intru la activista în cauză și o întreb cu voită timiditate, dacă dosarul meu se mișcă... Activista mă întreabă dacă adjunctul mi-a transmis ceva, eu îi răspund că da, mi-a transmis - însă acest fapt chiar mă îndeamnă să cer repunerea în discuție a dosarului. Activista tace încurcată, eu îi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cam pe atunci, la Liceul nr.3, în 1966, un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă un timid, am încercat treptat să mă eliberez de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să scrie tot ce știe și când se va mai liniști... să răspundă. Am examinat următorul candidat și după o jumătate de oră cer timidului să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]