1,418 matches
-
sintactice apar acestea, făcând distincție între roluri tematice externe și interne (Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert 2004: 10), însă există și alte ipoteze asupra nivelului la care se manifestă această distincție. Corelând distincția inacuzativ/inergativ cu cercetarea ergativității din punct de vedere tipologic, se poate spune că verbele inacuzative, caracterizate prin trăsătura [− Control] corespund verbelor cu So (Dixon 1994: 53, vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b), 3.1.3.(a)) sau că verbele ergative din limbile acuzative reprezintă manifestări ale ergativității lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de distincția dintre pasivul cu se și verbele ergative reflexive, punct asupra căruia autoarea va reveni în studii ulterioare. 2.3. În DSL sunt prezentate diversele accepții ale termenului ergativ (în concepția morfologică asupra cazului, în teoria localistă, în clasificarea tipologică a limbilor). De la acestea, termenul s-a extins la verbe și construcții din limbi care nu cunosc cazul morfologic ergativ, denumind clasa de verbe intranzitive caracterizate prin selecția unui singur argument având rolul de Pacient, pe care îl așază în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și fără alternanță, reușind să le utilizeze mai bine pe acestea din urmă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele clase de verbe prezintă realizare argumentală uniformă, iar altele manifestă variație de realizare argumentală, subliniind că studiile tipologice au arătat că verbele care denotă evenimente în care un Agent animat acționează asupra unui Pacient și îi schimbă starea (crush 'a crăpa', destroy 'a distruge', kill 'a omorî') sunt tranzitive în majoritatea limbilor (Agentul este subiect, iar Pacientul este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu sunt surprinzătoare, în contextul în care nici în alte limbi nu există astfel de teste (greaca − vezi supra, 1. −, spaniola − vezi supra, 6.2.). O analiză mai atentă a funcționării acestor teste conduce însă către o altă concluzie: specificul tipologic și evoluția limbii române fac ca testele propuse pentru alte limbi (în afară de neacceptarea pasivizării și de adjectivizarea participiului) să nu funcționeze (sau să funcționeze numai parțial) în limba română: ● româna a pierdut, pentru cele mai multe verbe, cu excepția celor de mișcare direcționată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în română, pe testul imposibilității pasivizării. Soluția (a) pare cel mai puțin satisfăcătoare, pentru că funcționează numai pentru anumite ipostaze ale verbului. Concluzii Așa cum am arătat în introducerea acestei lucrări, cele două obiective majore − descrierea fenomenului ergativității din punct de vedere tipologic și descrierea și analiza clasei verbelor ergative/inacuzative din limba română − implică nu numai o bibliografie străină extrem de bogată, ci și atingerea a numeroase aspecte colaterale. Prima parte a concluziilor este rezervată aspectelor nerezolvate de această carte. Vastitatea domeniului de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
operaționale, potrivite pentru română, a clasei verbelor inacuzative; reinterpretarea absenței unor teste sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative din limba română: în română, aceste teste nu funcționează nu pentru că limba nu este sensibilă la distincția inacuzativ/inergativ, ci pentru că specificul tipologic și evoluția limbii au condus la un sistem lingvistic în care majoritatea acestor teste nu au sens; posibilitatea de a considera verbele a fi și a avea ca fiind inacuzative. Domeniul de cercetare pe care l-am ales nu lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am ales nu lasă loc, în cele mai multe cazuri, unor interpretări sigure, categorice, lipsite de îndoieli. Posibilitățile multiple de analiză și ezitările în interpretare au caracterizat studiile despre ergativitate încă de la începutul istoriei lor și continuă să domine și astăzi studiul tipologic al ergativității și studiul sintactic, semantic (și discursiv) al inacuzativității. De aceea, în multe momente, am avut certitudinea că se putea alege și altă ipoteză teoretică sau că se putea găsi și o altă analiză pentru anumite fenomene: de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
neconcordanțe terminologice. Dintre limbile indo-europene, ergativitatea caracterizează numai ramura indo-iraniană, grupul occidental. În aceste limbi, construcția ergativă este adesea limitată la timpul trecut sau la aspectul perfectiv (Van de Visser 2006: 203). Ergativitatea acestor limbi constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană (Montaut 1998b: 139, 2006). Grierson (1903−1928)4 a clasificat limbile indo-europene în cercuri, în funcție de lipsa conjugării verbale la trecut: (a) cercul interior (hindi, urdu, panjabi de est) − nu există mărci de persoană la trecut, ci numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dotată sau nu cu voință, subiectul verbului intranzitiv independent (nu) este același cu cel al verbului subordonat, verbul (nu) este precedat de un nominal în caz oblic sau de un adverb, ierarhia agentivității. Limbă aflată în plin proces de transformare tipologică (OV > VO), de unde combinația specifică de trăsături (unele contradictorii): în general, VSO în propozițiile principale, topica OV se menține în propozițiile subordonate, genitiv prenominal, adjectiv postnominal, postpoziții, auxiliar postpus verbului principal, verbele de voință postpuse verbului principal. Trăsăturile de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
71, nota 1, p. 1. 12 În această lucrare, am adoptat definiția ergativității dată de Dixon (1994), precum și tipurile de ergativitate propuse de acest autor. Alegerea nu a fost, desigur, întâmplătoare: Dixon descrie ergativitatea, mai ales din punct de vedere tipologic, dar și sintactic, nu din perspectiva lingvistului de birou, ci din aceea a omului care a făcut eforturi enorme de a învăța unele dintre aceste limbi, pentru a putea intra în contact cu vorbitorii lor. Acest lucru nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Compositional Account", CLS, 32, Part I: Papers from Main Session, Chicago, Chicago Linguistic Society, IL, p. 363−368. 75 R. Bok-Bennema, Case and Agreement in Inuit, Dordrecht, Foris, apud Manning (1996: 73). 76 Vezi Dixon (1994: 183), care reia clasificarea tipologică a lui Scleicher (1861). 77 A. C. Harris, "Georgian: A Language with Active Case Marking. A Reply to B. G. Hewitt", Lingua, 80, p. 35−53. 78 Gildea (2003: 21) arată că reanaliza pasivului ca ergativ este sursa cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
of Language Change", Language Variation and Change, p. 199−244, apud Roberts (2007: 208). 89 Vezi Dixon (1994: 187−206), unde se face o descriere detaliată, cu numeroase exemple, a mecanismelor care stau la baza celor două tipuri de schimbări tipologice. Ideea lipsei unei direcții unice a schimbării este prezentă și la Gildea (2003), care arată că sunt atestate următoarele tipuri de treceri: nominativ > ergativ, ergativ > nominativ, ergativ > partiție intranzitivă, nominativ > partiție intranzitivă. 90 C. C. Uhlenbeck, "Agens and Patiens in Kasussystem
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Delhi, Motilal Banarsidass, apud Montaut (2006). 1 Din listă au fost excluse verbele învechite, cele regionale, cele din limbajul familiar, precum și cele aparținând limbajelor specializate, cu circulație redusă în limba literară. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ 2 1 56 Adina Dragomirescu 55 Ergativitatea din perspectivă tipologică 278 Adina Dragomirescu 61 De la tipologie la sintaxă 199 Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative 225 Teste sintactice de delimitare a clasei 243 A fi și a avea 245 Concluzii 275 Limbi ergative 277 Inventarul verbelor inacuzative/ergative 350 339
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dezorganizare emoțională la animal, conservă, odată ce a fost fixat, o stabilitate ce oferă persoanei care face experimentul o modalitate remarcabilă de a investiga procesele nervoase superioare. Se cunoaște întregul profit pe care psihofarmacologia l-a obținut din aceste experimente... Modelul tipologic al lui Eysenck In perioada în care problemele legate de „structurile” și procesele care le determină și le mențin suscită un interes progresiv în domeniul clinic, ar fi injust să nu evocăm lucrările lui Eysenck. Termenul de „personalitate”, atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
urmează: utilizarea sistemului monografiei sociologice ca fundament analitic al cercetărilor nemijlocite pe teren a satelor românești, prin operaționalizarea lui în tipurile fundamentale de ipoteze ale cercetării empirice (ipoteza monografiei exhaustive sau integrale, ipoteza monografiei cu problemă-cheie, ipoteza monografiei sumare sau tipologice, comparative, ipoteza monografiei zonale cu și fără sat-pilot, ipoteza monografiei tematice); constituirea de comunități științifice moderne și instituționalizarea lor sub forma echipelor monografice interdisciplinare care au împărtășit concepția teoretică și metodologică a lui D. Gusti; experimentarea „cunoașterii tacite” în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
proiectării tehnologice. Informațiile economice sunt instrumente de conducere nemijlocită a proceselor social-economice. Ele devin utile și eficiente numai în cadrul schimbului permanent de cunoștințe între oameni, situați pe diverse trepte ierarhice ale economiei. Informațiile economice prezintă câteva particularități: volum și diversitate tipologică mare, prelucrări specifice relativ simple și cu mare frecvență (calcule aritmetice, sortări, grupări, comparări etc.), timp de valabilitate relativ redus. 5. După sursele de proveniență, distingem: informații interne, externe, primare etc. 6. După principiile de prelucrare în sistemele informatice, pot
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Dacă firma HewlettPackard ar fi conștientă de ceea ce știe, am putea deveni de trei ori mai profitabili.” Asemenea decalaje de cunoaștere, care se regăsesc atât în cazul subiecților individuali, cât și al celor colectivi (grupuri, ansamblul organizației), pot fi încadrate tipologic conform tabelului. Întemeierea pe cunoaștere face ca în comportamentul unei organizații să fie prezente și active noi mize strategice specifice, care o determină: să-și reprezinte integrator și transparent acumulările de cunoaștere explicită și implicită, existente la nivel individual, de
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
22 1.5.3. Despre primele teorii / 25 1.5.4. Baza teoretică / 29 1.5.5. Noi direcții / 35 1.6. Concluziile capitolului / 38 II.Comunicarea interculturală demers realizabil ? Perspective antropologice și politice / 39 2.1. Delimitări conceptuale și tipologice / 39 2.2. Elemente ale Comunicării interculturale / 42 2.2.1. Elementele perceptuale / 42 2.2.2. Elementele socio-culturale / 43 2.3. "A treia cultură" strategie a Comunicării interculturale / 50 2.4. Comunicarea ca mediere interculturală / 53 2.5. Metode
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
realizabil ? Perspective antropologice și politice Motto: "Comunicarea este o dimensiune centrală a vieții noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecință, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este integrată." (John Fiske) 2.1. Delimitări conceptuale și tipologice În societatea contemporană, puține domenii de studiu sunt atât de provocatoare cum este domeniul comunicării; ea este considerată ca miezul culturii, cunoașterii și comportamentului social. Când ne referim la comunicare nu avem de a face cu un obiect de studiu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
reacțiilor defensive (ale subiecților provocați) pot fi generalizate și în cazul reacțiilor antisociale ale indivizilor din viața reală. Berkowitz și Donnerstein (1981 citat de Berkowitz, 1993) consideră că semnificația acestor reacții pentru subiecți este aceeași, chiar dacă din punct de vedere tipologic ele nu sunt identice cu cele pe care le putem observa într-un mediu natural. Subiecții știu foarte bine ce semnifică reacțiile lor pentru victimă. Iar această asemănare semantică permite generalizarea interpretării datelor experimentale asupra comportamentelor observate în mediul natural
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Sábato (Despre eroi și morminte, 1997) și cele din Eduardo Mendoza (Orașul luminilor, 1988, Anul Potopului, 1997). Spațiului cultural ibero-american îi sunt urmărite consecvent aspectele esențiale și îi sunt făcute vizibile reliefurile. Acest spațiu, devenit un topos identitar, lume aflată tipologic la granițele, câteodată imperceptibile, dintre Orient și Occident, determină marca stilistică a traducătoarei. Cu totul speciale prin pertinența echivalării conceptuale sunt și transpunerile de cărți teoretice. De la subiectivismul de tip Georges Poulet la formalismul naratologic al lui Jaap Lintvelt, M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
infrastructurilor critice - armătura geostrategică a spațiului teritorial Infrastructurile critice constituie așadar sistemul nervos al organismelor teritoriale și în același timp căile circulatorii pe care rulează fluxurile interne ale sistemelor teritorial-regionale, calitate în care alcătuiesc osatura funcțională a acestor sisteme. Componența tipologică și structurală a infrastructurilor critice face obiectul unor puncte de vedere diferite și determină chiar opinii divergente în literatura de specialitate și în rândul specialiștilor în domeniu. După unele considerații, categoria infrastructurilor critice cuprinde totalitatea structurilor instituționale și funcționale ale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
2003 de forțele americane, în baza acordurilor americano-saudite, dată după care Arabia Saudită a solicitat unilateral sistarea folosirii lor de către S.U.A. Pentru evaluarea gradului de echipare a regiunilor litorale și fluviale cu infrastructuri portuare vom lua în calcul volumul și structura tipologică a facilităților portuare dintr-un teritoriu/stat și capacitatea de racord extern oferită de acestea teritoriului pe care îl echipează. A. Volumul și tipologia infrastructurilor portuare Acești parametri dau măsura unor particularități ale spațiului arab sub aspectul echipării cu facilități
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
calea naturală a apei, în lipsa unor rețele terestre de transport bine echipate. Din Asia de sud-vest, se remarcă doar Irakul (9 porturi, majoritatea fluviale), Arabia Saudită (8 porturi foarte bine echipate) și Siria (8 porturi din care jumătate fluviale). Evaluarea structurii tipologice a infrastructurilor portuare relevă o preponderență covârșitoare a porturilor maritime comparativ cu cele fluviale și fluvial-maritime în toate statele arabofone, ca o reflectare a condițiilor naturale sau a celor economice existente (fig. 108). De altfel, doar 4 state arabe dispun
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
analiză (potențialul militar și respectiv potențialul geopolitic), impune efectuarea unor corelații comparative pentru evidențierea unui numitor comun de evaluare și interpretare. Pentru aceasta am ales procedura interpolării calitative a statutului lor în ambele registre de evaluare, pe baza unei diagrame tipologice rectangulare, în careurile căreia sunt plasate statele la intersecția liniilor și coloanelor corespunzătoare calității lor din ambele clasificări (Tabelul nr. 99). Rezultatele interpolării calitative pe diagramă relevă următoarele elemente: - toate cele trei entități considerate state puteri din punctul de vedere
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]