32,454 matches
-
pe care l-a mai avut și pe care, de patru ani, rîvnește să-l redobândească. Toate merg strună, dnii Năstase, Gherman, Solcanu, Mitrea, mai nou Todoran veghează startul, devotați, nemodificați, apți prin urmare să salveze, știu ei cum, pe la mijlocul toamnei, țărișoara, cătinel purtând-o spre NATO și Uniunea Europeană. Când, iată, moartea fetidă, gâjâită, hâdă, întinde coasa-i către dl Iliescu, agățând de vârful acesteia o fatidică, în patru părți, scrisoare. Autorul acesteia, anonim, este, firește, un binevoitor avizat - sau mai
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
o Societate Deschisă, am susținut cu entuziasm - uneori de pe poziții numeric minoritare, et pour cause! - acordarea unor ajutoare financiare revistei, în care vedeam unul din centrele vitale ale societății civile românești. Ba chiar și după ce am părăsit "boardul" Fundației, în toamna lui 1999 am rugat noua conducere să includă, alături de revistele culturale, și revista "22" între publicațiile care ar fi urmat să fie finanțate. Nu pot fi, așadar, bănuit de adversitate nici față de revistă, nici față de Grup. N-am nici un fel
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
la operația de refacere) despre junimism. Dar sechelele dogmatice se mențineau încăpățînate încît cartea mea, predată la fosta editură unde lucrasem (se numea acum E.P.L.) prin 1963, a fost lăsată să aștepte trei ani și mai bine, apărînd tocmai în toamna lui 1966. Acum cartea nu mă mai satisfăcea (mai ales că fusesem obligat de editură să fac multe modificări) încît în 1975 am publicat o nouă carte (Junimea și junimismul) de peste 500 de pagini, care reținea din cea veche vreo
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
S-a grăbit să-l salute, cînd s-a produs debutul în volum (Diferența specifică) în 1982, într-o cronică literară entuziast cumpănită. Dar, de fapt, pe debutant nu-l văzuse la față niciodată. Evenimentul s-a petrecut la începutul toamnei 1982 după ce, din 1976, tot corespondau prietenește. Uimitoare situație și uimitor devotament pentru un necunoscut fizic. Corespondența se oprește, brusc, prin 1986, trei ani mai tîrziu prozatorul dispărînd în exitul tuturor durerilor și neputințelor sale. Dl Simuț n-a uitat
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
că lucrurile se vor rezolva de la sine și că el va trage foloasele prin mușamalizarea marilor ticăloșii ale comunist-securiștilor. Ce nu și-a dat seama dl. Constantinescu, și nu-și dă nici acum, e că votul pro-Convenție a fost, în toamna lui 1996, un mandat revoluționar. Sătul de corupție, minciună, ticăloșie, asasinate, poporul a vrut să se înfăptuiască, în sfârșit, dreptatea mult așteptată. Asemănarea (amuzantă, altfel) cu legendarul reformator Cuza a indus populației iluzia că vom trăi un moment al începutului
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
inimaginabilă, pornografia deșănțată curgeau în valuri de sub pana unui poet ce (mi se păruse mie!) se exersase exclusiv într-o zonă a sentimentelor delicate și părea să trăiască în înaltele sfere spirituale. Lipsind câteva luni din țară, am descoperit, în toamna lui 1992, cât de mult avansase în România în domeniul "democratizării" limbajului. Torța cezarivănesciană fusese preluată din zbor de autorul "Gropii" și de eternul său cirac. Foarte repede, insultele lor s-au dovedit însă a fi doar răbufnirile unor marginali
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
stufoasă, nici cioc napoleonian. Pare bine legat, îndesat și rezistent, ceea ce mărește surpriza să observi că mîinile sunt mici și degetele sunt "fuselés", ca la femei... Titu Maiorescu vorbește cu un glas așezat și egal, alb ca o zi de toamnă acoperită de nouri... În vorba lui se dă pe față o multiplă și greu de analizat preocupare. Vorbește nu ca un orator, ci ca un profesor de elocință. Și ar părea că voiește să țină o lecție model, după ce într-
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
noastră săracă!) la Informatics Trust S.A., firmă care, împreună cu alte câteva, colabora cu Poliția pentru emiterea permiselor de tip nou. [...] în paralel, în anul 1996 am început, mai mult ca ajutor al soției, o activitate de tehnoredactare susținută, reușind în toamnă să cumpărăm al doilea calculator și o imprimantă. [...] Cu banii luați din vânzarea motocicletei, am reușit să punem cam o treime din banii necesari cumpărării unui apartament de trei camere. Banii relativ puțini pe care i-am plătit s-au
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
vor mînca din ea și se vor umfla ca purceii/ iarba va crește în pînza păianjenilor/ groasă ca sacul, păduchii vor încolți pe găini/ înflorind năpraznice roade/ în porci se vor împotmoli șobolanii/ toate se vor surpa ca frunzișul de toamnă/ și casa noastră va fi mai pustie ca ramura singură/ sub licărul stelelor picurînd/ din întunecate înghețuri" (Plîngerea diacului Ion din Dragomirești în sbornicul de pe Valea Izei). Sufletul țărănesc al poetului se pronunță astfel în grafia lui aspră, parcă săpată
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Ar mai fi multe lucruri de spus despre filmele înscrise în programul "Zilelor Cinematografice de la Soleure" - căci anul 1999 a fost un an pentru cinematografia helvetă - cu filme multe și bune. Sperăm să mai scriem despre unele dintre ele la toamnă, când ni se promit, și aici, în România, câteva Zile ale filmului elvețian.
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre eliberarea ultimei. Pe
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
titlu chiar numele poetului. Și o ține așa, cu fronda avangardistă pînă în 1936, cînd, prin placheta Scrisori către plante, se îndreaptă decis spre lirica tradiționalistă, pentru ca, imediat, să adere la programul estetic gîndirist (Carte pentru domnițe, 1937 și Frunzișul toamnei mele, 1938, Scară la cer, 1940). Cum de un frondeur avangardist a optat, direct, pentru gîndirism e unul dintre secretele poetului. A urmat după război (în 1942 a publicat volumul Poeme de pe front) o lungă perioadă de interdicție, în care
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami și Eve au ospătat sub meri/ și Ele au purces gravide, ca-n legendă./ E toamnă. Cade frunza, cum a căzut și ieri -/ un fapt banal trecut de Domnu' în agendă.// Azi, de-auziți un aspru, nervos și repetat/ "hîrști! hîrști!" de tîrn spinos la ceas cam nepermis -/ de-a fi măturător de străzi în Paradis
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Cade frunza, cum a căzut și ieri -/ un fapt banal trecut de Domnu' în agendă.// Azi, de-auziți un aspru, nervos și repetat/ "hîrști! hîrști!" de tîrn spinos la ceas cam nepermis -/ de-a fi măturător de străzi în Paradis" (Toamnă în Biblie). Sau trădînd complexul său de basarabean, id est de român marginalizat, supus complexelor deculturalizării, ale alienării: "mă simt extrem de jenat ca și cum/ i-aș fi trimis lui Goethe niște poezii sîrbești/ de parcă aș fi uitat sau n-aș fi
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
a se ocupa cu fenomenul artistic. Mai înainte voiam să văd ce este specific retoroman - idiomul, tradiția etc., azi mă interesează generalul. M.P.M.: Orice lucru poate fi privit din diferite puncte de vedere și legăturile lui sunt multiple. I.C.: În toamna anului 2000 sper să-mi apară cartea pe care o scriu acum și care este dedicată prieteniei. M.P.M.: Tu ai o calitate aparte de a lega prietenii și asta te ajută, fără îndoială, să abordezi lejer acest subiect, cu viziunea
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
detalii ce-mi alcătuiesc/ împrejurările vieții" (Detalii). Sau această autumnala antropomorfizata, pînă la punctul incert în care însăși ființă noastră poate fi socotita reversibila, capabilă a se varsă, stîngace și tînjitoare încă, în peisajul din care a purces: "Secvențe de toamnă ispititoare/ minuscule părți/ atît cît să-ți fie milă/ de toți și de toate// în fața ta/ un copac își hașurează umbră/ cu verde/ lacom încă de soare/ și atît de stîngaci// o suprafata tremurătoare/ din resturi compusă/ nostalgie a destrămării
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
cît să-ți fie milă/ de toți și de toate// în fața ta/ un copac își hașurează umbră/ cu verde/ lacom încă de soare/ și atît de stîngaci// o suprafata tremurătoare/ din resturi compusă/ nostalgie a destrămării/ din noi" (Elegie de toamnă). Mariana Filimon are alura unui anchetator angelic, care determină "locurile", în chip delicat, a-și destăinui suferință (ne)bănuita ce le macerează: "Însoțită de umbrele mele/ rătăcesc prin locuri/ roase pînă la sînge/ de amintiri" (Popas). Odată obținută această performanță
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
în stradă, în anii următori trecea aproape neobservat." (Andrei Pleșu). În 1996, lucrurile se precipita iar, și problema politică e pe buzele tuturor. În aprilie, Ștefan Augustin Doinaș rezumă situația astfel: "Actualul parlament, cel care-și va încheia lucrările în toamna aceasta, a fost departe de ceea ce ar fi trebuit să fie. Dar el nu putea să fie altfel: o parte din vina le aparține parlamentarilor; dar cealaltă parte revine electoratului care i-a ales pe acești parlamentari!". În iunie 1996
Dialoguri bine temperate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17965_a_19290]
-
Walther von der Vogelweide în lumina spiritului Cruciatelor și a cântecelor de Cruciata din literaturile: mittelhochdeutsch, provensala, franceza veche, flamanda și latină medievală (tipărită în 1934) și tradusese din această literatura (Gudrun, Epopee populară medievală germană, 1931), în fine din toamna anului 1932 S. Mândrescu îl lașase succesor la catedră de germană a Universității din București. Evocarea acestei activități de germanist a distinsului intelectual ocupă cel mai mare spațiu în cartea lui vasile G. Popa, Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau Elogiul
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
am căsătorit cu Sextil Coroamă, tatăl băiatului meu Radu. Un moment extraordinar! Dragostea mea dinții! Poate am fost prea tînără și n-am putut duce pînă la sfîrșitul vieții prima căsătorie... După aceasta inițiere a urmat Conservatorul propriu-zis? Da. În toamna lui 1947, m-am dus să dau examen la Conservatorul Regal de muzică și arta dramatică. Am dat și la regie și la actorie, dar m-am orientat de la inceput spre regie, fiindu-mi clar că voi fi regizor și
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
Trotki) * Invalidul cu tricicleta în Piață Icoanei expunîndu-si tablourile rezemate de vehicul. Primul tablou asupra căruia mă aplec să-l văd mai bine, - să-i văd artistului artă să, naivă, pe față, de amator, - se numește, stă scris sub el: TOAMNĂ ÎNTR-UN SINGUR COPAC. Mă ridic, mă uit la artistul în cîrje, vreau să-l întreb ceva, mă răzgîndesc, îl salut doar cu o simpatie prefăcuta... Aș fi vrut să-i spun să încerce și în poezie, titlul...într-un
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
ei de a înregistra tot ce vedea și de a păstra în memorie lucrurile... pentru cine? nu se știa, desi acum se putea afirmă că pentru însuși destinul ei puternic... Astfel încît ea, după doar patru primăveri, patru veri, patru toamne și tot patru ierni numai, altceva mai important din viața nu văzuse decît nașterea celor doi gemeni, cum veneau ei amîndoi pe lume gata legați unul de altul, înlănțuiți, uniți, împărțind în zbaterea lor aceeași soartă, zbierînd împreună parcă într-
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
am fost cuprins de simțământul din cale-afară de nesuferit că nu sunt în stare să mă potrivesc cu lumea în mijlocul căreia trăiesc." La fel de elocvențe sunt observațiile pe care le face la Pesta - cu care se întoarce de la Pesta: "Era în toamna anului 1868, cănd Dietă ungară a votat legea pentru egală îndreptățire a naționalităților. Pe mine nu mă-nteresa nimic din cele ce se petreceau în viața politică. Nici gazete nu citeam, nici la discuțiunile adesea foarte aprinse ale colegilor nu luăm
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
scormoneală a seducătorilor. Două române de curînd apărute la Editură Univers în seria Knut Hamsun, ce-i drept mai puțin reușite decît marile lui capodopere, însuflețesc aceleași personaje frămîntate de neastîmpărul firii și de vremelnicia iubirii: Visătorii și Cer de toamnă înstelat. Eroii ambelor cărți sînt niște rătăcitori, în chip propriu, bărbați care nu își găsesc liniștea pentru că sînt mereu îndrăgostiți de femei de care nici nu se pot apropia. Fie că sînt prea săraci, nepricepuți într-ale amorului cavaleresc, ori
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
victimele" unei căsătorii (a lor sau a iubitei), acești bărbați nu iubesc decît ceea ce le e interzis. Telegrafistul Ove Rolandsen din Visătorii se îndrăgostește și de propria lui logodnică de îndată ce logodna e ruptă, în vreme ce aventurierul fără nume din Cer de toamnă înstelat iubește prin competiție cu alți bărbați, aleargă după ceea ce e confirmat de altii drept obiect al dorinței. Ce e interesant, mai ales la personajul din al doilea român, este că el întruchipează explicit atît inventatorul, cît și nestatornicul: cel
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]