1,739 matches
-
Lacrimile ei făceau cruce pe piept cu sudoarea și nu o lăsau să respire. Pentru prima dată înțelese, prea târziu însă, că lacrimile nu-s o rușine. Se vedea în casa părintească, apoi la horă în sat. Vorbea cu Tudor, torcea iarna lângă sobă, mergea alăturea de mama ei în sat, spre mormântul celui pe care îl pierduse de mică. Încercă să tragă aer în piept, dar voma a nu știu câta oară și o mână străină o curăța. Ar fi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pământul să-l simt sub picioare, urmele mele să se imprime ca o pecete, să trăiesc în armonie cu universul, chiar dacă uneori voi avea capul în nori. Când zilele mi se vor termina de pe fusul timpului în care au fost toarse laolată, tristeți și bucurii, o să mă rog cerului ca trupul meu să se transforme într-o biserică (așa ceva am citit despre o sfântă) părul să se transforme în copaci fiecare ramură să se numească: bunătate, armonie, lumină, iubire, sângele meu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și luciditate, un plus de oboseală și compromis, ce-o fi, ce-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
decît ele? 27. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? 28. Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu țes; 29. totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîine va fi aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier? În fundul cel umed al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-l vezi. - Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână ruptă, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Dar pârghia aceea, ce desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al vremii fir - aceea îmi e necunoscută Vai! cele întîmplate istoria le spune Și cele viitoare și-aruncă umbra lor În atmosfera groasă a zilei cei de azi. De ce se-ntîmplă toate, așa cum se întîmplă, Cine mi-a spune-o oare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut și ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas! Când posomorâtul basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a vremei înnapoi eu o întorc Și privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare Se întorc cu repejune ca gândirile ce sboară Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
între amândouă stă neclintita limbă. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine, ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors. Același șir de patimi s-a tors și s-a retors, De mînile uscate a vremii-mbătrînite... Și clare-s pentru mine enigmele-ncîlcite... Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr-de durere, viața făr-de moarte. Am pus de mult de-o-parte acele roase cărți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nefastă arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic 60Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele, Unind cu ele știrea nimicniciei mele. O, pârghie a lumii, ce torci al vremii fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi - cu delir, {EminescuOpIV 300} Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul? Orbirea? nepăsarea? e binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oiu chinui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum înconjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu le spariu toată casa: {EminescuOpIV 305} Când ca lupul urlu jalnic, Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios v-o creang-uscată. ISVORUL (tenor) Isvor Din munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara. Furtună. MUREȘANU (singur) Cum norii strigă jalnic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nor. Ar vrea să rătăcească câmpia înflorită, Unde ale lui zile din visuri le-au țesut; Unde-nvăța din râuri o viață liniștită, Părând să n-aibă capăt, cum n-are început. Mama-i știa atâtea povești, pe câte fuse Torsese în viață... deci ea l-au învățat Să tâlcuiască semne ș-a păsărilor spuse Și murmura cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulceie-mmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors... Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mînile uscate a vremii-mbătrînite. Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncîlcite: Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus de mult deoparte acele roase cărți Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu - Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul tău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce Bagi de seamă c-ai trăit. {EminescuOpIV 459} 4. NUMAI POETUL... (cca 1868) Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se Trec și mor Ca și miile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lacrimi și ca să poată fi n-a pus condițiunile vieței în alte lumi ci a legat-o de fundul cel negru a[l] pământului de care a legat gândirea geniului și cerșitura săracului - a pus pe muma vântului să toarcă viața prin viață, firul gândului și să stropiască celor de pe malul veciniciei floarea cea neagră a mormântului. În fundul pământului Unde muma vântului Toarce firul gândului La floarea mormântului Pe cărări nepricepute Sboar-a omului gândire Îngerul păcii cu floarea luminii în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l] pământului de care a legat gândirea geniului și cerșitura săracului - a pus pe muma vântului să toarcă viața prin viață, firul gândului și să stropiască celor de pe malul veciniciei floarea cea neagră a mormântului. În fundul pământului Unde muma vântului Toarce firul gândului La floarea mormântului Pe cărări nepricepute Sboar-a omului gândire Îngerul păcii cu floarea luminii în mâna albă Doina Floarei - Doina Dainei ca și Klage des Ceres Und wie die Welt bewegt sich der Gedanke Aus Gedanken besteht der
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-o clipă și-acum, amândoi, se împlineau în vraja zorilor, a vremurilor indecise și zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
s-aducă o ștoarfă Înapoi la turmă. Pur și simplu nu se pot abține. Poate ar fi mai bine să nu spun, Karen draga mea. Frații noștri din colonii... pot fi cam vulgari. — Haide! Varsă totu, insistă Fulton. — Sună interesant, toarce Regina Mărimii. — Haide Bruce, nu Începe ceva ca apoi s-o lași baltă, zice Lennox cel cu gura mare, ridicându-și o sprânceană, din fericire făra fi conștiende faptul că-și semnează propriai condamnare la moarte. — Păi... ok... așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
elucidării enigmei. Nu sensurile vădite și nemijlocite ale imaginilor, scenelor, evenimentelor sînt cele la care trebuie să luăm aminte Într-un haiku, ci rețeaua de sensuri secunde, abstracte, parcă emanate din caierul unei concretitudini din care un paing al Închipuirii toarce și Împletește cele doar văzute, auzite sau resimțite În nările Înfiorate. Ceea ce "spune" un haiku este de fapt ceea ce el nu spune fățiș, ceea ce se subînțelege doar din cele evocate. În Întregimea sa, textul și rețeaua de imagini concrete, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
simplu nume (un substantiv) cu ambiții de Închidere conceptuală, sintagma Își păstrează incompletitudinea, deschiderea, tremurul, aspirația către posibile compliniri. Așa cum este, este plină de așteptări imprecise care-i creează un halou emoțional, un caier amorf din care nu se pot toarce nicicum notele limpezi ale unei noțiuni. Cheia poemului rămîne relația, e adevărat, puțin confuză, dintre așteptare și așezare. Trenul a precizat oarecum locul, sîntem Într-o gară. Gara este un loc al trecerii trenurilor și al opririi lor, al urcării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
astfel un kigo de toamnă ce poate fi canonizat fără rezerve pentru haiku-ul românesc. Din cele două cuvinte se revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins-o și căreia acum Îi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
harnice și fără de sfîrșit preocupări, ne Încîntă felul În care ea se prelungește molipsind motanul pentru care torsul, schimbînd registrul, devine doar incantație trîndavă. Între caier și poala bunicii, mimînd toropeala motanului, nu se poate să nu resimți desfătarea poveștii toarse cu aceeași inepuizabilă răbdare a bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de sens, am surprins atmosfera poemului, repunînd În drepturi kireji-ul, Înțelegem că prima imagine simbolizează divergent
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
era bunica, ci și al vremii miraculoase cînd eram copii, ca și al acelor timpuri patriarhale care nu se vor mai Întoarce niciodată. Decît poate În scurte clipe cînd nostalgia ne va readuce imaginar cu capul În poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui care, În ciuda caierului isprăvit, mai poate toarce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui care, În ciuda caierului isprăvit, mai poate toarce fir nou În poala visului. Cutia milei Să presupunem că cineva vă solicită să scrieți un haiku În care primul vers să fie cutia milei. Oricîtă imaginație Înaripată ați avea, cele două cuvinte vă trimit undeva unde aripile vi se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
printr-o anume reflecție, el poate cunoaște singularul, deoarece, așa cum s-a spus mai sus [I, q. 84, a. 7], după ce a ab stras speciile inteligibile, [intelectul] nu poate avea o înțelegere în act prin intermediul lor decât dacă se în toarce către imagini, în care înțelege speciile inteligibile, așa cum se spune în De anima III. Așadar, în felul acesta înțelege direct, prin specia inteligibila, universalul însuși și indirect, singularele, a căror [reprezentări] sunt imaginile. În acest mod formează el propoziția: „Socrate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]