22,705 matches
-
Tănase, Ioana Hermenean, Horia Avram, Costin Hostiuc, Rareș Zaharia etc., cărora li se adaugă cele trimise sistematic de colaboratori din străinătate, cum ar fi, de pildă, Vlad Arghir, pot, la rigoare, prin multitudinea unghiurilor de observație și chiar prin diversitatea tonului, reconstitui destul de exact performanțele și impasurile unei realități în plină efervescență. Dacă mai punem la socoteală și faptul că presa scrisă este completată și de emisiunile specializate ale posturilor de radio - cu precădere ale canalului cultural al Radiodifuziunii și ale
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
Dorina Chiriac, e drept într-un rol ușurel, fără anvergură. Și cromatic spectacolul este bine desenat, în alb-murdar și negru, o tensiune între viață și moarte ce sfîrșește într-o viață moartă. Ceea ce titlul piesei ar fi putut imprima un ton patetic, montarea transformă atmosfera într-una mai degrabă vitală și cinică. Experiența regizorală, și nu numai, a Iarinei Demian merită felicitări, mai ales că nu este un simplu exercițiu, ci o construcție serioasă, coerentă, o propunere rotundă și pertinentă. Nu
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
punctaj teatral, nu există răgaz pentru profunzimi actoricești. Singurul actor care face mai mult decît o schiță este Vladimir Găitan în Karenin (dar nu-l pot uita pe Emil Gaju în acest rol), care-și încarcă aparițiile de schimbări de ton și registru, încercînd, uneori, și nuanțe. Sigur că și Găitan se află la o distanță de ceea ce ne-am imagina că poate să construiască, dar Karenin are evoluție, are stări. De o linearitate excesivă este Silvia Luca, atît de emoționantă
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
materiale, război și pace, inegalitate socială și economică, sclavie, căsătorie, familie, atitudinea în fața vieții, a morții, a naturii, a educației, a dragostei, a științei etc. Aproape în fiecare pagină, Părinții elogiază binele moral sau virtutea, recomandându-le nu pe un ton hegemonic, ci rațional, prietenesc și frățesc, folosindu-se de forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ea ne poate aduce mari prejudicii nouă, bărbaților (există de pildă riscul ca o femeie fără haine, influențată de ideile lui Liviu Antonesei, să ne spună ritos: "Degeaba insiști! Azi nu sunt goală, sunt nudă!") Autorul cărții n-a găsit tonul potrivit pentru a scrie despre dragoste. Iubirea, bibelou de porțelan, cum o numește un mare filosof, trebuie apucată cu delicatețe și îndemânare. Altfel, ca în cartea lui Liviu Antonesei, cade jos și se sparge. Liviu Antonesei, Despre dragoste, anatomia unui
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
din acest partid care s-ar fi ocupat mai mult de propria lor chiverniseală decît de interesele țării au pornit în mare parte chiar dinăuntrul PNȚCD, nu sînt opera inventivității ziariștilor Adevărului. Acestora li se poate reproșa că au îngroșat tonul și că i-au lovit pe țărăniști cu un exces de zel suspectabil de fobie. Cine e însă de vină că aceștia din urmă nu s-au priceput să-și chivernisească imaginea? Pentru că țărăniștii au avut o presă tot mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul disprețuitor, vom găsi aici intuiții extraordinare. Una din ele este că acest "trai în comun" generează puternice reflexe lingvistice care delimitează clar un grup de altul - e de ajuns să ne gîndim la "limba de cartier" din zilele noastre pentru
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se, descompunîndu-se și recompunîndu-se, cum putem face haz de această înfiorătoare dezagregare a unei imagini de ființă, cînd Mickey-Mouse-ul nu e, poate, decît caricatura propriei noastre mizerii și descompuneri trăite". Dacă ignorăm tonul acid, putem observa că avem de-a face cu o analiză extrem de reușită a desenului animat. Precizia descrierii ne arată receptivitatea extraordinară a acestui Noica interbelic. Fie că e vorba despre Descartes sau despre Mickey-Mouse, autorul respectă tot timpul retorica
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
toți oamenii de valoare în mijlocul cărora a crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei, și pentru familiile lor. Memorialista găsește ca nimeni altcineva tonul cel potrivit pentru a istorisi această tragedie, dar și pentru a manifesta o anumită înțelegere, de ființă superioară, față de toți frustrații de pe Pământ, care au lansat comunismul în lume ca pe un cumplit urlet de nemulțumire, urcat din adâncul ființei
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
producții tv., laureat în competiții naționale și internaționale care au adus și interpreților premii, György Molnár (52 de ani), specializat în ecranizări, a ales de astă dată un roman contemporan al lui Sandor Tar: Avem o singură viață. Pe un ton sarcastic sînt relatate pasiuni stupide, înecate în alcool și prostie, tot atîtea drame ale neputinței sexuale sau emoționale, configurînd o jalnică dezumanizare într-un mediu sordid, undeva într-o localitate rurală. Destrămarea unei familii sfîșiate de neîncredere, dezamăgire și ură
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că majoritatea cititorilor specializați ai lui Ion Pillat n-au fost mai puțin de acord în evidențierea unei anumite unități a operei, - unitate temperamentală, unitate de ton, organicitate esențială asociind "configurările" succesive etc. Or, această unitate a rămas până acum, în mare măsură, neargumentată printr-o analiză care să-i cerceteze, pe întreg parcursul operei, motivațiile de adâncime - și este situația care l-a îndemnat pe Al.
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
alaska.de pe care autoarea, münicheneza Esther Gronenborn, îi confruntă cu o situație similară (o crimă urmată de o alta), determinîndu-i să recurgă la un gest hazardat, iluzoriu poate: evadarea cu un balon. Deși mai în etate, Mimis Kougioumtzis a găsit tonul tineresc potrivit unor adolescenți între 17 spre 18 ani, care se ambalează în aventuri îndrăznețe, cu deznodămînt comic imprevizibil. Avînd fiecare cîte 41 de ani, Thanassis Papathanassiou și Michalis Reppas au acumulat suficientă experiență pentru a scrie și regiza cu
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
amalgam similar de experiențe consumate ori nenăscute încă. Dovada valabilității absolute a acestei viziuni în cheie sensitivă a constituit-o la premieră un spectator precoce, un băiețel de nici șase ani care - aflat fiind la balcon - a dat cu promptitudine tonul reacțiilor sălii, concentrat la maximum. Un seismograf ideal ivit în mod providențial pentru a amplifica perspectiva incipient sexuală, planurile temporale, ba chiar reperele culturale ale piesei. Certificîndu-i regizoarei calitatea perfectă a concepției: autenticitatea candorii!
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
Mircea Mihăieș Fraza pe care-am auzit-o cel mai des în ultimele zece zile, rostită, invariabil, pe-un ton definitiv-sapiențial este: "Va trebui să tragem acum toate învățămintele!" Toate învățămintele din ce? Cu un parlament populat în proporție de douăzeci și cinci la sută de haidamacii lui Vadim Tudor ce mai e de evaluat? E ca și cum ai ține conferințe de înalt
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
inspiră - Daniel Defoe și Feodor Dostoievski -, Disgrace, în schimb, reiterează teme banale, care par, la prima vedere, a nu aduce nimic nou, dar ele reprezintă tocmai procedeul ales de autor pentru a vorbi despre chestiuni abordate, de obicei, pe un ton mult mai aprins: relațiile dintre indivizii de aceeași rasă, dar și dintre cei de rase diferite, în Africa de Sud. Disgrace e un roman despre felul în care dramele individuale se întrepătrund cu cele colective. Sau, mai precis, despre felurile în care
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
ale lui Coetzee, provenit din fascinația unui intertextualism elevat care îl situa pe autor pe un nivel compatibil cu cel al principalelor sale influențe, autorii clasici de la care pornește și pe care adesea îi rescrie. Cu toate acestea, Disgrace - cu tonul său potolit, ușor pesimist, oglindind dezamăgirea existențială a unui om care crede în iubire și în artă, dar care a trecut de mijlocul vieții fără a întâlni marea iubire și fără a-și fi scris marea operă - e un roman
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
a unui mister amânat/ Ca să continue diferit însă viu,/ Plătind cu dobândă același păcat// Pe care ți-l las moștenire târziu,/ Ca să-l înțelegi și să-l porți mai bogat,/ Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." Se remarcă imediat tonul constatativ și resemnat, asemănător cu acela al unora dintre poemele lui Tudor Arghezi. Pe acest ton sunt enunțate adevăruri existențiale de o gravitate specifică stilului poetic inventat de Ana Blandiana. Poeta își sesizează cu modestie filosofică statutul de parte dintr-
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
ți-l las moștenire târziu,/ Ca să-l înțelegi și să-l porți mai bogat,/ Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." Se remarcă imediat tonul constatativ și resemnat, asemănător cu acela al unora dintre poemele lui Tudor Arghezi. Pe acest ton sunt enunțate adevăruri existențiale de o gravitate specifică stilului poetic inventat de Ana Blandiana. Poeta își sesizează cu modestie filosofică statutul de parte dintr-un întreg. Ea se consideră o entitate totdeauna complementară, iar acest destin și-l suportă cu
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
al posibilităților umorului, de la ironie și bășcălie subțire la umor gros, ireverent și amar Lumea lui Sorin Stoica e compusă din indivizi cu nume pitorești (Galima, Cocozon, Gigi Mosor, Coco Jamboo), din abjecție și uneori din suferință și gravitate (deși tonurile acestea nu-l caracterizează și acolo unde se lasă impresionat e și mai slab). E o lume kitsch, calpă și indiferentă. Expresia ce-l caracterizează e una virilă, violentă. Problemele serioase în mod autentic pentru Sorin Stoica sunt cele ale
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
decît alți colegi de-ai mei, cu un tînăr regizor, o speranță și o direcție, așa cum reiese din unele scrieri. S-ar putea ca ultimul său spectacol să nu se numere printre acelea foarte reușite și apreciate și, de aceea, tonul meu să fie reținut. Nu am cu ce să compar. Sigur este că nu am fost cuprinsă de extaze și nici de certitudini în ceea ce-l privește pe regizorul Radu Afrim. Nu mă îndoiesc că și din vina mea, care
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările individuale dispar, ramele devin transparente, și totul se topește într-o lucrare mult mai mare care, la rîndul ei, se sublimează în acea lucrare uriașă care este lumea însăși, un amestec și ea de tonuri și de erupții energetice, care aspiră totul, artiști și privitori deopotrivă, asemenea unei ventuze neobosite și insațiabile.
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
aruncînd vina "deformării" asupra altora: "Ceea ce spunea Stalin era plin de bun simț, dar propaganda care începea să ne inunde nu era defel. Cu o insistență care ducea fără greș la efectul contrar, de respingere prin suprasaturație, se proclama cu ton agresiv ("cine nu înțelege aceste lucruri... numai fasciștii pot să... este evident pentru oricine, în afară de dușmanii înrăiți...") superioritatea acestor oameni noi, noi pe toate planurile, față de locuitorii unei Europe nu numai putredă, dar și înapoiată, nekulturnaia". Șansa "urcării în rang
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
înainte de a fi împlinit 26 de ani. Cum se poate scrie despre o asemenea tragedie? De unde își ia tatăl lovit de soartă puterea de a pune pe hârtie întâmplări și episoade cu fiul său "ciudat" și drag, pierdut pentru totdeauna? Tonul patetic nu i se potrivește defel celui care scrie acest jurnal în doliu și care, conturând un portret biografic al lui Matthew, găsește în chiar acest demers o alinare, un mod de a fi împreună cu băiatul său. Scrisul nu înseamnă
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
considere consacrat abia după ce a fost prezent la emisiunile postului de televiziune "Etalon". La nivel de Pullizer S-a vorbit pe larg despre plecarea de la Adev|rul a grupului celor patru: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chirieac, Lelia Munteanu. Tonul unor comentatori a fost de tragedie antică. Numai Farfuridi și Brânzovenescu mai făceau astfel de comentarii prăpăstioase. Pe de altă parte, în cursul discuțiilor interminabile, au ieșit la iveală dedesubturi compromițătoare - cum ar fi vechea și discreta relație a ziarului
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
sârma ghimpată și cuptoarele lui Hitler. Iată motivul pentru care mai multe poeme (peste douăzeci) apar, cu mici modificări, în două secțiuni ale antologiei: în Aripa secretă, ca și în Atelierele (editate în 1991). Comparându-le, nu descoperim îmblânziri ale tonului, diminuări ale potențialului exploziv. Doar fitilul e lăsat, așa-zicând, mai lung, pentru ca deflagrația anticeaușistă să fie "acoperită" de zgomotul celeilalte, antifascistă. Radiografia lirică merge însă până în adâncul totalitarismului, fie el roșu sau brun, pregnanța morală însoțindu-se și luptându
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]