4,316 matches
-
tău și cred c-o să-ți facă foarte bine să te relaxezi nițel. și poate dup-aceea mâncăm ceva împreună - asta de vreme ce n-ai mai apărut la ultimele două mese de joi. Momentan, yoga mi se părea o formă de tortură - eram totalmente lipsită de energie. Dar poate că după ce băgam niște mâncare în mine, avea să mi se pară o propunere mai atrăgătoare. Am căzut de acord cu Bea să ne întâlnim acolo. Burger Heaven. Era momentul s-o rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
septembrie 1999) „O scriere gravată de dictatură pe pielea și pagina unui mare scriitor și care devine un fel de hieroglifă a Leviathanului, o enormă cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care corupe legătura dintre oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și falsitate, despre oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă acuze că sunt crud și egoist. Nu-i de mirare că „mami“ a divorțat de mine, a adăugat, nu-i de mirare că n-a mai răbdat. Căsătoria cu un om ca mine trebuie să-i fi părut o tortură nesfârșită, iadul pe pământ. Iadul pe pământ. Vai, biata Rachel, pur și simplu nu se poate abține. Unicul meu copil trăiește pe lume de douăzeci și nouă de ani și nici măcar o dată n-a venit cu o observație originală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la fel de concrete ca o lovitură de ciocan în cap. Harry nu mai era un om tânăr. Suferise două atacuri de cord în ultimii trei ani, avea tensiune mare, iar arterele îi erau oricând în pericol să cedeze. Cât putea rezista torturii un asemenea organism? Destul de puțin, după părerea mea. Chiar foarte puțin. Tragedia a avut un singur martor, dar, chiar dacă a auzit fiecare cuvânt pronunțat, Rufus nu a înțeles decât foarte puțin. Aceasta pentru că Harry nu se ostenise să îi povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă bag în pat. Poate nu vi se pare mare scofală, dar credeți-mă că după un zbor transatlantic, orice necesită un minimum de energie, cum ar fi să-ți scoți jacheta, bluza, fusta, dresurile și o eșarfă, pare tortură curată. Nu ar trebui să vă spun asta, ca nu cumva să mă credeți leneșă, dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult dimineața. Și acum, din când în când, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sunt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sunt două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
datorat faptului că nu a lăsat nimic care să fie folosit drept probă, că a fost considerată doar suspectă în cauză, de la început până la sfârșit. A avut de-a face cu voința mea puternică - aș fi putut să mărturisesc sub tortură, dar devotamentul meu față de comunism mi-a adus victoria. Adevărul, pe care ea îl cunoaște, este că și-a trădat jurământul. Își justifică asta gândindu-se că e mult mai de folos Partidului vie decât ca martiră. După ce semnează hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decât ca martiră. După ce semnează hârtia, e eliberată. În primele câteva zile când se află din nou în apartamentul ei, se perpelește toată noaptea. Vede imagini cu câini care le atacă pe colegele ei de celulă. Urletele din camera de tortură îi bântuie gândurile. După miezul nopții, se ridică și își adună toate cărțile și revistele. Coboară la parter și le aruncă la gunoi. În timpul zilei, evită străzile pe unde sunt puse afișe comuniste. Nu mai ține legătura cu prietenii comuniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a îndoielilor împăratului, Su e condamnat la exil pe viață. Poetul trebuie să-și ia rămas bun de la familie pentru totdeauna. E târât prin orașul natal, ca să-și înceapă lungul și amarnicul periplu spre deșertul apusean. Imaginează-ți interogatoriul și tortura nesfârșite la care-l supun călăii. Imaginează-ți-i pe toți prietenii lui, care-i întorc spatele de frica guvernului. Nici o durere n-ar putea fi mai mare decât izolarea și singurătatea inimii, spune mai departe Tang Nah. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Va veni și va fermeca inima zeului lor. 9 Peșteri, muște, vânturi tăioase, mâncare proastă, chipuri cu dinți găunoși, uiforme gri, șepci cu steaua roșie - astea sunt primele mele impresii despre Yenan. Noua mea viață începe cu un soi de tortură. Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e un loc unde au murit trei milioane de oameni într-un an din cauza foametei. Îmi interzic să iau cunoștință de faptul că localnicii nu au văzut în viața lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
femeie. Dar, totuși, nu sunt sigură dacă m-aș fi mulțumit cu perle. 20 Într-o dimineață, în închisoarea națională, e strigat numele lui Fairlynn. Urmează să fie dusă să fie martoră la o execuție, ca parte a programului de tortură. Zgomot de bocanci grei. Își fac apariția gardienii. Prizonierii sunt escortați la un camion descoperit. Fairlynn nu știe că va fi doar martoră. Crede că asta e ultima ei zi pe pământ. Varsă lacrimi fără să se poată controla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate, că după evadare va fi prins și ținut desculț, În carcera plină de apă Înghețată, piciorul cangrenat, amputat, fără anestezie... — ...Sfârșitul poveștii lui Anton este atât de trist, Încât n-are sens să vi-l povestesc Într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și mâine, și nu se văd semne de harmatan. Dacă vântul ne respectă, avem speranțe. Câte zile de speranță? vru să afle Abdul. Adormi, încercând să calculeze câte zile de speranță mai aveau și cât mai trebuia să rabde acea tortură; la amiază îl trezi un zumzăit îndepărtat. Deschise ochii și prima imagine pe care o văzu silueta lui Gacel ce se profila la intrarea în cort, în genunchi pe nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să știe. Și ce soartă mai bună ar exista pentru suferințele noastre? Animalele se ridicaseră în picioare, și Gacel îi dădu mâna că să-l ajute să se scoale. Haide! îl rugă. Că drumul e lung. — Câte zile o să dureze tortura asta? Răspunse cu convingere: — Nu știu. îți dau cuvântul meu că nu știu. Să ne rugăm ca Alah să-l facă scurt, cât de scurt posibil, dar nici măcar El n-are puterea să micșoreze deșertul. Așa cred, și așa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără nici un risc sau neajuns major, cu vaporul de la Baku până În portul Enzeli, apoi, Într-o săptămână, pe șosea, până la Teheran. În Occident, tunul e un instrument de luptă sau de paradă; În Persia, el e și o unealtă de tortură. Dacă vorbesc despre asta este pentru că, odată ajuns la incinta circulară a Teheranului, am fost confruntat cu spectacolul unui tun căruia i se dăduse cea mai atroce folosință: În țeava largă fusese așezat un bărbat legat fedeleș, căruia nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
împlini douăzeci de ani, mă cuprinde iar furia împotriva ei, din cauza ei trebuie să trăiesc, încă o noapte și încă o noapte fără somn, altfel aș fi putut să îmi umplu burta cu medicamente și aș fi pus capăt acestei torturi, cum este posibil să trăiești privat de dragoste, exact asta îmi făcuse el, îmi luase lumina dragostei, care, chiar dacă nu fusese mereu vizibilă, existase întotdeauna undeva în conștiința noastră, la fel cum știm că pământul pe care călcăm se învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiecare, dar, în timp ce el vorbește, eu mă simt din ce în ce mai umilită, ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare totală, ce legătură am eu cu el, ce legătură am eu cu discursul acesta electoral frumos șlefuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știu“. Mă gândesc la asta de fiecare dată când mă trezesc cu senzația că mi-aș fi petrecut noaptea, din cine știe ce motiv bizar, cu capul strâns într-o menghină. Încet, încet, îmi dau seama că nu am fost supusă unei torturi în stil mafiot cu o seară înainte. Eu mi-am făcut-o, cu mâna mea și nu are rost să mă întreb de ce. Mă târăsc până în baie și-mi iau doza de Solpadeină, amintindu-mi ce entuziasmați au fost new-yorkezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
loc, domnule magistrat, uită-te unde vrei, ca și cum ai fi la dumneata acasă. Papa, imediat ce află de arestare, Încearcă să protesteze, dar e prea târziu. Comisarii regali au Început deja să lucreze cu fierul și frânghia, și mulți cavaleri, sub tortură, au Început să mărturisească. În acest moment nu mai e posibil decât să fie transferați inchizitorilor, care Încă nu utilizează focul, dar nici mult nu lipsește. Cei ce au mărturisit confirmă. Iar acesta e cel de-al treilea mister: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mărturisească. În acest moment nu mai e posibil decât să fie transferați inchizitorilor, care Încă nu utilizează focul, dar nici mult nu lipsește. Cei ce au mărturisit confirmă. Iar acesta e cel de-al treilea mister: e adevărat că tortura a existat, și Încă una serioasă, din moment ce treizeci și șase de cavaleri mor din cauza ei, dar dintre oamenii aceștia de fier, obișnuiți să țină piept crudului păgân, nici unul nu se Împotrivește juzilor. La Paris, numai patru cavaleri din o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și mă găseam Împărțit Între două izvoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe Crist ca să se vadă cum aveau să se descurce dacă i-ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care pretinde că templierii erau Îmbibați de catarism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se adună În subteran, și toată lumea din partea locului, chiar dacă vede ceva, nu scoate o vorbă. Oamenii regelui ajung și la Provins, bineînțeles, Îi arestează pe Templierii care se arată la suprafață și Îi duc la Paris. Reynaud de Provins suferă tortura, dar nu vorbește. După planul secret, e clar, trebuia să se lase arestat pentru ca lumea să creadă că la Provins s-a făcut ordine, dar trebuia În același timp să lanseze un semnal: Provins nu se clintește. Provins, locul noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]