2,402 matches
-
fost cu soția la ea la țară, chiar la voi, la Șoptireanca. L-au dezgropat pe socru-miu ca să-ngroape un nepot dinspre soru-sa. Apropzito. Știți cine era nepotul? Se răsuci spre Macovei. Zâmbi, făcându-i complice cu ochiul. - Băiatul tovarășei Rela, părinte. Mata trebuie s-o cunoști bine de tot. Sora mai mare a lu’ Soporan, ăl de era să te bage la închisoare, atunci când cu colectivizarea. ’Ceau p-atunci, nu-i așa, că matale părinte l-ai sfătuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care le știm de la istorie? Toate cum s-au adunat? - Cum se poate, dom’Goncea, se trase părintele speriat. Doar a fost anchetă, s-a stabilit că nu am participat la lămurirea pentru colectivă, nici cu vorba, nici cu fapta. Tovarășa Rela știe cum a fost situația. Doar dumneaei m-a scăpat. Ce americani! Și ce s-a inundat atunci s-a evacuat. Ce să rămână? Și ce să combat... Da’ dacă ziceți că e cazul și primesc și binecuvântarea Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu te-ai prins că nu mai suntem cu rușii? Acuma e la rând Franța, Germania. Anglia nu vezi cum întreabă de noi? America cum ne tot cheamă și ne cinstește la plimbări și distracție? Ce putere să mai aibă tovarășa Rela, dacă nu și-a putut scăpa nici nepotu’. Auzi, să mai mori în ziua de azi, de la gâlci infectate. Care dă la septecemie... Goncea clătină dojenitor din cap. Îl trase pe inginer după el, șoptindu-i ceva vesel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ieșea de multe ori cu scandal și distracție. Se suia și pe stâlpii de lumină și începea să urle măscări. Nu înjura însă partidul sau guvernul. Nici autoritățile locale. Îl blestema însă pe șeful pieții, unul Andronaș Soporan, nepot al tovarășei Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București. Fărmăcata, despletită, cu poalele ridicate, zvârlind din mâini în toate părțile, alergă spre unul, Jani Boldescu-Cărămidă, un ins bulbucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clipe. Ca și cum ar fi socotit ce favoruri și chilipiruri le mai dase Sorin celor de-ai lui Brandaburlea. Se avântă din nou: - Știu eu prea bine ce face Sorinel al nostru la votare! Eu știu, băi, cine a a fost tovarășa Rela Păsculescu. Câți nu i-a dus doru, măcar așa, un șut să-i tragă în bucile alea cât roata carului. Tot tac-tu a tras-o și pă ea. A murit anul trecut, norocu ei, că acuma, când dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un Șirato, niște acuarele ale lui Tonitza din Balcic și a rezolvat problema. Îi văzu fața când femeia se întoarse de la măsuța asistentei, trecu pe lângă el și-și luă loc la coada pentru radiografii. Nu se înșelase. Era chiar ea, tovarășa Aspasia. Părul și-l ținea, ca pe vremuri, într-un fileu. „Conopidă în plasă“, zâmbi, amintindu-și cum o tachinau pentru bogăția ei de bucle blonde, crețe, susținute, tot așa, de un fileu aproape invizibil, din borangic. Soțul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă chiar șef la cultură, dar nu putea trece de Burtăncureanu. Se spunea că după ce profesorul fugise, colonelul Goncea de la interne o cam șanajase, că ea l-ar fi ajutat să plece, că putea da dosarul mai sus, chiar la tovarășa Ceaușescu. Oricum și l-a luat pe Goncea în rație. Tomnea se întorsese de câteva luni în țară. Era așteptat să vină și în oraș. Se zvonea că vine să facă mari donații în bani tuturor nevoiașilor. Se întocmiseră fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu m-ai dus în viața ta la un film, la un teatru, știi că-mi plăcea teatrul. Când venea Beligan și Giugaru la Casa Sindicatelor, sau Caragiu, nu se lipsea să nu mă duc. Lua Sofronică bilete direct de la tovarășa Viorela Goncea, de la teatru. Păcat că s-a dus și dânsa, ce femeie... - Parcă eu nu i-aș vedea de-ar veni? - Ce să mai vină! E morți, de-acuma. Da’ și așa, la un film, puteai să mă scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eu eram ca Gina. Dădeam din buci și mă credeam solistă la noi la tricotaje. Să mă fi văzut cum mă gâdilam de bucurie când prindeam un ruj sau niște chiloți, d-ăia cu zilele săptămânii, de la pachet, aduși de tovarășa Steiner de la contractări. Că ea avea neamuri la capitaliștii din Israel, unde îi fugise primul bărbat, dom’Rudi, de la achiziții, și mai primea chestii de-astea. Băiatul ridică din umeri. Puțin îi păsa. Auzise placa asta de sute de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
da mai p-ormă nu’ș cum, pă parcurs, m-a plăcut Macatist, plotonerul Brandaburlea-Claxon, șoferul tovarășului maior Goncea, că maior era p-atunci, nu știu cum s-a făcut de m-a plăcut, că era însurat cu Macronela, o nepoată a tovarășei Aspsia, fată de la țară, fără carte Macronela, cam dusă de cap, avea și somnambulism, adică ieșea noaptea din odaia unde dormea și zicea că vrea să se ducă acasă la ei, la Șoptireanca, Macatist a luat-o că era ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noaptea din odaia unde dormea și zicea că vrea să se ducă acasă la ei, la Șoptireanca, Macatist a luat-o că era ordin de sus, pe linie de partid, altfel nu-l mai ținea șofer la tov. Goncea, că tovarășa Aspasia avea dosarele la cadrele toate și știa cum se aranjează oamenii și ce interese are fiecare, și așa, din una în alta, cu compasiune și sentiment, că eram tânără și speriată, tremura combinezonu pă mine, Macatist m-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
jovial și generos, sociabil și blând, a devenit tot mai Închis, retras și trist. N-a iubit, nici nu s-a apropiat de altă femeie. A trăit până la moarte cu imaginea nevestei decedate. Cartea Sfântă i-a fost a doua tovarășă de viață. Despre Iancu Derdena, bunicul meu patern, se cuvine să fac mențiunea că el este titularul Diplomei de Încetățenire, a cărei copie este atașată la această Cronică succintă. Iată, acum, prenumele celor ce s-au născut În casa străbunicului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în față, lângă coamă, băiețește, cu fluierele picioarelor scăpate de sub rochie. Otilia găsea că acesta e sportul cel mai chic. - Simt nevoia, îi mărturisi într-o astfel de cavalcadă Felix, după atâta singurătate, să iubesc pe cineva, să am o tovarășă... nedespărțită. - Felix, îi răspunse Otilia, ești încă prea tânăr. Tu nu trebuie să te gândești la iubire, înainte de a-ți face o carieră strălucită. Iubirea, măsură ea vorba, e un cuvânt mare, dar apoi vezi că singură n-ajunge. Dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
viață o înfricoșa. Deși tânăr, Felix avea priviri prea bărbătești. Otilia era o râzgâiată, conștientă de vițiul ei, care se simțea bine când o protejau oameni delicați ca Pascalopol, care îi dădeau imposibilul, fără să-i ceară nimic. Misiunea de tovarășă eroică, egală nu era pentru Otilia, care voia să fie socotită copil și să nu întîmpine nici o rezistență. Otiliei îi plăcea să îngrijească pe moș Costache și pe Felix ca pe niște copii și era credincioasă, atâta vreme cât nimeni n-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că pot deveni, vreau neapărat să devin. Felix strânse pumnul, zicând aceasta, și privi fix înaintea lui. - Atunci tu, Felix, ții mai mult la cariera ta decât ladragoste. Ce rol ar juca femeia în existența ta? - Femeia o înțeleg ca tovarășă a aspirațiilor mele, ca unscop în același timp al tuturor sforțărilor. Unei femei i-aș închina totul. - Idealul tău, Felix, e foarte frumos, zise Otilia, netezindu-iparul, după ce i-l încurcase, e un ideal de tânăr care va răzbi în viață
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Olimpia sări în sus. - Ce-nseamnă asta, de mă sperii în toiul nopții? - Femeie scumpă! declamă Stănică. Olimpia se întoarsepe partea cealaltă și căută să adoarmă din nou. - În definitiv, zise Stănică, încercînd s-o ia în brațe, tu ești tovarășa mea, tu ești prima mea dragoste. - Dar ce ai, mă rog, în noaptea asta? Ai chef de vorbă? - Sunt un soț iubitor, sentimental, îndulci Stănică glasul, încercînd să sărute pe Olimpia. - Fugi de-aici, ești nebun? Lasă-mă să dorm
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca să pună mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu. După ce-l fură și-l omoară pe Giurgiuveanu o va părăsi pe Olimpia și se va căsători cu Georgeta. Este drumul descris de Nicolae Filimon, care îi dă lui Dinu Păturică o tovarășă de viață necinstită, vicleană, o aliată pentru afacerile cele mai murdare. Cei doi orfani, Otilia și Felix, caută să se ocrotească unul pe celălalt. Felix îi propune Otiliei să se căsătorească cu el, dorind să-i asigure existența. Otilia va
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar îi și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție întreagă, înaltă, perfectă, sănătoasă, fără cusur, o tovarășă ideală de viață, care o să-l îndrăgească și, cu afecțiune, care îl va ajuta să treacă peste orice asprime a vieții. În plus, n-a fost el și nu este, de când se cunoaște pe lume, un fel de artist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iubitele, crude și vii, de nouăzeciști, de optzeciști, câteva dintre ele date în paștele mă-sii de cât de frumoase puteau fi, fete rafinate, dulci, sclifosite și pline de fumuri albastre în capetele lor alungite, ca de pisici. Prietene ori tovarășe de viață ale unor băieți care încă trăiau, se călca pe bombeuri cu ei prin metrou, se spălau, se pieptănau și se târau către niște slujbe nenorocite, unii dintre ei făceau chiar karate sau box. Dar chiar și aceia care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră palmele. Apuc receptorul. "Tovarășe responsabil - bubui, în microfon, vocea deloc enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tu însuți. Ochi ce nu zăresc nimic și din fața cărora dispari, ca să nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenței tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarășa noastră în Rai. Melancolia este o religiozitate fără nevoia Absolutului, o lunecare din lume fără atracția transcendentului, o slăbiciune pentru aparențele cerului egală insensibilității la simbolul acestuia. Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu - deși îndeplinește condițiile inițiale ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
treaba asta”2. Era În acea indiferență ceva din Începutul negării Holocaustului. De altfel, dupăsistemul stalinist, supraviețuitorii erau considerați suspecți prin Însuși faptul supraviețuirii lor. Astfel, naratorul este În mod repetat chestionat la serviciul de cadre de către o foarte reprezentativă „tovarășă Ada”, o stalinistă fanatică, și ea provenind din mica burghezie evreiască - „Cum de-ai scăpat?” era Întrebarea repetată la infinit, În cel mai autentic spirit stalinist 3. Un destin Într-un fel asemănător este reflectat de memoriile lui Egon xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
foarte important. Și lista ar putea continua. Important de subliniat este activismul acestora, ele fiind departe de a fi doar „decorative”. Se poate spune că erau temute și ascultate. Faptul că erau numite, chiar În documente scrise, pe numele mic („tovarășa Anuța”, „tovarășa Ofelia” sau „tovarășa Ida”) le dădea o „aură” În plus, erau un soi de „principese ale partidului”. Toate erau cu vechi state de activitate ilegală, cu ani de Închisoare și lagăr ce le Întăreau nimbul revoluționar. Și cu
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Și lista ar putea continua. Important de subliniat este activismul acestora, ele fiind departe de a fi doar „decorative”. Se poate spune că erau temute și ascultate. Faptul că erau numite, chiar În documente scrise, pe numele mic („tovarășa Anuța”, „tovarășa Ofelia” sau „tovarășa Ida”) le dădea o „aură” În plus, erau un soi de „principese ale partidului”. Toate erau cu vechi state de activitate ilegală, cu ani de Închisoare și lagăr ce le Întăreau nimbul revoluționar. Și cu toate acestea
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
putea continua. Important de subliniat este activismul acestora, ele fiind departe de a fi doar „decorative”. Se poate spune că erau temute și ascultate. Faptul că erau numite, chiar În documente scrise, pe numele mic („tovarășa Anuța”, „tovarășa Ofelia” sau „tovarășa Ida”) le dădea o „aură” În plus, erau un soi de „principese ale partidului”. Toate erau cu vechi state de activitate ilegală, cu ani de Închisoare și lagăr ce le Întăreau nimbul revoluționar. Și cu toate acestea, atunci când interesele grupului
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]